raman urme!
nu poti sa arzi ceva si sa speri ca vantul va ascunde orice urma….
am ars o poveste intreaga, mica si frumusica, cu accente clare si subtilitati geniale, amestecate intr-un vas de pranz.
am impartit covrigi pe bancile din parcuri, de fiecare data un alt covrig, cu o alta amintire; am depanat povesti la marginea bancii….de fiecare data o alta poveste, pe o alta banca; am spus prostii….si am ras de am cazut din pat. am scapat gutui prin camera si am ras de ele.
am aprins chibrituri dintr-o intreaga cutie si am ars lumanari scriind.
am visat povesti si am trait in pagini. arse.
si a iesit fum.
si-am vrut sa il ascund sub pres, ca pisica, dar presul avea propriile povesti, dosite in buzunarul lumii lui exterioare.
mi-am aprins o tigara in balcon, amintindu-mi de o privire blanda si sfidatoare. am zambit si m-am ars.soarele mi s-a oprit in par si i-am vazut culoarea: imbatranesc, in mod clar!
mi-am ascuns ultimile amintiri intr-un lan de zapada, le-am acoperit cu nisip si am tras un val peste ele…
ma uit la soare…si soarele se uita la mine, sfidator…mi-am scapat tigara pe picior si am fugit spre congelator.
cat o sa ma tina?
asta am scris-o atat de recent? sa-mi dau palme! eu?
Da, vezi ca esti tare? 😉