muzica si viata

E ciudat cum fiecare ultim album al unei formatii indragite, „la oreja de van gogh”, poarta titlul unui capitol important al vietii mele (ignorand sau nu prea anul aparitiei).

Ordinea albumelor e ordinea vietii…cu o mica inversare.

Am considerat mereu ca viata mea are 6 mari capitole, desi au fost 7 ca sa fiu sincera cu mine…dar am ales sa sar peste o treapta.

Soarele a aparut un an mai tarziu pe veranda casei mele. La 5, la Astoria, visele mele au devenit praf si pulbere, pentru a renaste mai tarziu in bratele unui „vesnic turist”.

Mi s-au spus povesti in timp ce dormeam, in diminetile tarzii si serile lenese, dupa sedintele tarzii. Mi s-a spus ca sunt frumoasa, m-a facut sa ma simt dorita, iubita, uitata.

Si, intr-un final, cerul vietii mele s-a umplut de stele cazatoare. Dorinte pe care le pierd in neant si vise peste care astern intuneric. Si comete. Atat de vii, atat de reci, atat de departe!

Si melodiile au nume de prostii pe care le facem cu totii, de povesti, de dorinte.

Imi doresc lucruri imposibile, visez, sunt un fluturas, o fetita intr-o rochita albastra la petrecerea ta de adio. Esti gandul meu nemuritor, bataia de aripa a clipelor mele fericite, ultimul meu vals peste melci si balti in care se reflecta cerul, esti buchetul meu de trandafiri tineri, esti plaja pe care mi-am lasat sufletul adormit.

Am atatea lucruri sa iti spun, iti aud pasii cand dorm, batatorind poteca intrebarilor, iti aud respiratia in ureche atunci cand imi doresc sa dansez cu tine, eu si cu tine suntem doar doua umbre pe tabloul celebru al vietii, pictat intr-o clipa de crunta nebunie. Si iti mai cer doar un minut, un singur minut in care sa fiu la 10 centimetri de tine, privindu-te, mangaindu-ti obrajii, zambind vinovat, asa cum fac de fiecare data cand ma privesti…

Si vreau sa vad toata Europa, in timp ce implinesc anii, cu unul in minus de fiecare data… Sa imi prind flori in par la fiecare vizita, sa iti spun ca poti conta pe mine, sa ma prinzi in dulcea ta nebunie si sa astept un 28…

Anunțuri

urasc, iubesc

urasc sa stau si sa ascult muzica. ma face sa vreau sa scriu.

urasc sa ma plictisesc la birou. nu pot sa scriu.

urasc sa imi fie foame. imi e lene sa gatesc.

urasc sa mananc singura! gatesc bine.

urasc sa imi amintesc. uit sa mai revin la realitate…

….

iubesc sa ma pierd in vise. imi amintesc de povesti frumoase.

iubesc sa gatesc bine. si am toata cina numai pentru mine.

iubesc sa gatesc rar. iese mancarea mai buna.

iubesc sa stau degeaba. ma gandesc la ce treburi am.

iubesc sa scriu. fac asta cand ascult muzica.

thalia

de cand am gasit ultimile ei melodii (brindis, estoy enamorada, con la duda, etc, etc), le ascult in fiecare seara, cel putin juma de ora…

ma regasesc, cate o bucatica in fiecare…si imi e greu sa cern un status, unul singur, din atatea fragmente de text, imi e greu sa spun ca prefer o melodie, din atatea bucati bune, imi e greu sa spun ca ma regasesc numai aici, dar ma ating la corazon.

mi-a placut intotdeauna, pentru ca da, in ciuda lu frati-miu, ma uit la telenovele (ok, nu ma mai uit, ma uitam in tinerete), ascult muzica latino si ma teleportez instant in lumea mea cand dansez (singura, in biblioteca, cu lumina stinsa), pe cate o bucata buna.

as inclina sa spun ca preferata mea e totusi „brindis” („pentru zilele ce vor veni…vreau sa cant pana la final/pentru alte nopti ca acestea/pentru viata mea”-in traducere libera, a nu se impusca traducatorul:p)…

desi, prima pe care am ascultat-o a fost „que sera de ti”.

asculta, simte si raspunde!