o singura pereche de cercei

oare as putea trai cu o singura pereche de cercei???

16 ani am putut.

mint…14 de fapt. atunci am primit de la mama o pereche de verigi de dimensiuni rezon (mari pt anii aia, mici rau pt epoca noastra), din aur turcesc.

ma simteam ca vacuta la pascut cu verigile alea.

inainte avusesem o pereche de bobite mici, foarte mici, pusi inca dn faza de bebeu, facuti dintr-o verigheta gasita de mama pe strada…mi se pareau imensi pt mine. apoi m-am obisnuit si a fost ok.

as fi trait numai cu ei…mi-e dor de cerceii aia, dar urasc simbolistica lor actuala, oricat de rezon de mici ar fi!.

pe la 16 ani jumate, mi s-a pus pata pe o pereche de cercei din argint, in forma de narcise, cu zirconiu primele mele bijuterii cu pietre de valoare. adoram pietrele…dar nu mi-i permiteam.

am strans vreo 3 alocatii, ceva de la mama si un imprumut pe la vara-mia si mi-am luat cerceii. apoi un lant si un medalion mic, simplu, pe care nu l-am purtat niciodata. vroiam medalionul frumos de la set. si inelul. dar nu mai aveam cu ce. cel mic era asa de consolare…

intr-o zi i s-a facut mamei mila de moaca mea si mi-a dat bani de medalion. 90.000 lei vechi. o avere, frate!

imi luceau ochii ca girofarul…apoi mi-am luat inelul, f larg chiar si in ziua de azi pt degetele mele subtiri, costand inca vreo 2 alocatii, dar aveam setul complet.

de craciun am primit o cutie de bijuterii chinezeasca in care sa le tin. de fapt „primit” e un fel de-a spune…am colindat pt ca nu imi era rusine sa colind la 16 ani. n-aveam bani, cantam frumos, babele se bucurau, eu primeam covrigu, nuca si banu…

in primavara, cred ca era februarie-martie pt ca era inca frig, am purtat cerceii pt prima data. nu a fost o ocazie vesela, o petrecere, o iesire (cu cine? aveam o prietena, o gramada de rautaciosi in jur si un prieten in alt oras) sau o plimbare…. i-am purtat in timpul unei vizite la spital. eram la fel de albastra la fata ca plovarul pe care il purtam si ca pacientul spre care am alergat ignorand asistentele si paznicii care urlau in urma mea ca nu e ora de vizite.

as fi putut trai o viata si cu cerceii astia. erau atat de frumosi incat nu imi mai trebuia nimic, dar imi era frica sa nu ii stric. erau delicati, iar mainile mele grabite ii desfaceau din ureche destul de brutal, ii scapam pe jos uneori si odata era sa pierd unul de tot…

i-am scos din ureche si i-am pus in sertarul cutiei de bijuterii, motivand ca nu imi mai plac asa mult ca la inceput.

apoi au aparut cerceii din plastic.

apoi am primit cadou cerceii placati cu aur, cercei de aur, cerceii de toate natiile si aveam, credeam eu, o colectie frumusica, pana cand prietena mea de suflet mi-a aratat colectia ei: 13 perechi!!!!!

m-a obsedat numarul ala pana am adunat 30, 33, 40….in prezent daca spun ca am 70 de perechi cred ca mint! le-am pierdut sirul…

in timp am inceput sa adun tot felul de cutii (de bomboane, de bijuuri mici, de alte-celea) in care ii depozitez. si port fiecare pereche noua de cateva ori, apoi imi iau alta. revin la cele vechi la cate o petrecere, cand pierd mai mult timp cu alesul ceceiilor decat cu machiaj, imbracat si coafat la un loc!

cerceii de argint cu zirconiu nu i-am mai purtat de prin 2000 toamna (vorba vine, ca nu mai stiu exact)… ii tin tot in sertarul cutiei, a nu ii stric. unul are o cheita slabita si imi tot cadea din ureche.

nu mai port aur de cand am descoperit plastice si metale chioare.

uneori imi trece prin sfecla sa imi vand colectia si sa pastrez doar o pereche-2, asa de amintire….

dar oare as putea sa port o singura pereche????????????????????

Anunțuri

(im) perfect

mie imi plac lucrurile perfecte. sunt o idioata de functionalista perfectionista. whatever, eram…

imi place ca ceea ce consum sa fie perfect, ca ceea ce fac sa aiba o noima, un cap si o coada, si-un continut de ceva ce exclude micul meu dejun scos pe gat inapoi.

aleg micile defecte, mi se pare ca dau caracter unui lucru. dar cand micul meu patratel perfect e distrus de altcineva, declansez potopul!

o sa fac anti-reclama pe fata: H&M  e naspa (edit cand m-am mai calmat, nu tre sa cititi voi prostii, vi le puteti imagina:p)

de ce?

well….dupa o saptamana de tocit picioarele in iste cretini de adidasi cam stramti, desi cu un numar mai mari decat trebe, mi-am ales un gagat de bluza de la sus-numita firma care pana azi era preferata mea in de-ale hainelor…s i l-am verificat, era bun si sanatos, hai la casa, coada de 2 ore, muream acolo, ajung intr-un final, ma caut de bani, timp in care un cretin chel imi scoate d p bluza sistemu de paza si protectie, o pune intr-o punga de-a lor verde-dungat si ura si la gara (la propriu, ca de acolo luam tramvaiu inca o ora pan acasa).

ajung, descaltareaaaaaaaaaaaa, bucuria, scoatem punga, f_tu-i ma-sa! ditai gaura in laterala bluzicii mele perfect de perfecte.

fuga in tramvai, fuga pe jos, ajunsei fix la inchidere: „i have a problem”…bla-bla cu securitatea, deschide, ajung la casa, imi inapoiaza banii, semnez bonu, imping punga inapoi cu dispret dupa „sorry, we close”-urile lor cretine (vroiam alta bluza in schimb), babeta urla la mine sa ies.

data viitoare am sa caut o bluza gata-gaurita!

si sa mor io daca mai stau la coada in fata unuia care nu foloseste „plm-anti-mateatza”! (palmolive adica, ce credeati?)

De teresa1999 Publicat în povesti Etichetat