30

„Pentru ca am ajuns in pragul celor 30 de ani de viata, de iubiri si dureri, simt nevoia sa spun niste lucruri:

– pentru toti cei care m-au acuzat de-a lungul primei tinereti ca imi caut un barbat cu bani…vreau sa va spun ca am cautat intotdeauna un barbat cu CARIERA, un om care sa fie in stare sa isi intretina familia (pentru ca pe atunci credeam ca pot avea copii si imi doream tare mult doua mogaldete puficoase). Din multitudinea de carti citita, ramasesem blocata pe ideea bratarii de aur. Bratara pe care imparatul o cerea ca zestre pentru fata lui. Si nu, nu e vorba de ABSOLUT nici o bijuterie… Pentru cei care nu stiu povestea (cam toti cei obisnuiti cu barfa si invidia), BRATARA DE AUR= CARIERA. Adicatelea, om muncitor, strangator (nu zgarcit!) si cu capul pe umeri (nu intre picioare sau intre coate la birt);

[si DA, am avut si prieteni mai saraci decat mine…noroc de talentu’ meu la referate de scoteam bani de un suc in „Pogor”…si am tot „scos” timp de trei ani si bani pt restantele lui si toate firele mele de par alb la suprafata. daca un fost prieten e „director de departament la nush-ce-firmulita”, un altul e „arhitect” si imi da tarcoale un „director de resurse umane”, nu inseamna ca „imi plac numai barbatii cu bani”. Poate ca barbatilor „cu bani” (burdusiti cu verzisori doar in  opinia ta, draguta) le-o fi placut de mine…doar POATE….]

– nu m-as numi „om de succes„, dar nici ratata nu-s! poate ca nu am ajuns in top, dar poate ca nici nu mi-am dorit sa ajung vreodata…poate ca mi-a lipsit sustinerea unui ANUME OM, sau poate ca doar mi-a placut mai mult sa traiesc decat sa imi fac norma utila de pile, cunoscuti si relatii. Si sunt multe lucruri pe care LE-AM FACUT.  Proiecte, rahaturi personale, activitati, prietenii PE BUNE, prostii….dar astea au venit DIN MINE. nu din exterior, nu din presiunea „SOCIETATII”, nu din obligatii.

– am avut multi „prieteni„??? well, se pare ca am fost agreabila. altfel, aveam o lista mult mai scurta….cu cati am facut orizontale? problema MEA! cati mi-au ramas prin preajma? problema LOR!

– de ce sunt prietena cu „fostii”??? pentru ca sunt un om normal (in anormalitatea mea) si pentru ca asa-mi place. si face bine la sanatate.

– sunt prea LIBERA? mahaaa….atat timp cat toti cunoscutii mei se cunosc intre ei…libertatea mea de miscare e un fel de „big brother”…altceva?

– sunt prea INDRACITA? well, recunosc…dar de aia ma si plac/ m-au placut majoritatea oamenilor care si-au intersectat drumurile cu VIATA MEA: pentru ca sunt (citat din toti) ALTFEL!

si atat timp cat „societatii” ii plac doar imaginile DEMO, io ma pis pe societate!

si totusi, INCA, am multi prieteni. hurrra!

– „marile mele realizari” (sau nu chiar atat de mari) ar fi ca am reusit in (doar :p ) 30 de ani sa adun cateva mari iubiri (si multe mai mititele), sa scriu (fara a avea curaj sa le public…INCA) vreo cateva tomuri groase cu si despre viata lui EU, sa fac o gramada de lucruri care imi plac, sa fiu incapatanata si sa nu accept compromisuri (well, am mai scapat vreo cateva…da din PROSTIE), am o casnicie care a trecut de 5 ani jumate, am un apartament cu 2 camere (fara balcon, da promit sa imi iau un iaht ca sa compensez aceasta lipsa), nu mai am nici o rata de nici un fel, la nici un fel de banca, am terminat arhitectura (si ea pe mine), am lucrat aproape 7 ani in domeniu (in general, fiind subapreciata, dar na…inteligenta tre sa doara in general…mai ales daca esti prost), am fost barfita la greu (UHUUUU, CE VIATA MEGA-COOL AM DACA VA DAU ATATEA SUBIECTE!), am fost invidiata de toata lumea care trebuia sa fie bifata pe lista de invidiosi (lunga a dracului de altfel), am dansat, m-am plimbat, am vizitat, am admirat, am visat, am mesterit doi ani la bijuterii hand-made, m-am imprietenit cu tata lumea care mi-o/m-o placut, am suportat persoane care abia ma pot TOLERA, am crescut serpi la san, am cazut in bot, m-am ridicat, am stat nitel prin spitale, am iesit, m-am certat cu doctorii, mi-am bagat picioarele in boli si cafeaua in stomac, m-am distrat, am petrecut, am fost fericita, am plans, am fost deprimata, m-am razbunat (nu cat mi-as fi dorit…dar bun si ashe…), mi-am pastrat principiile (nasol in ziua de azi sa ai principii….), m-am imbat zdravan de fix doua ori (prima ca sa vad cat pot duce si a doua just for fun), am avut in par cam toate nuantele de roscat (bonus ceva albastru, blond si saten ciocolata), am fost in vacante extrem de low cost (de astea imi voi aminti tata viata :p ), dar si in locatii scumpe de ma ustura bugetul, am mancat ca porcu fara sa ma ingras pan acu vreo 3 luni cand am luat brusc 3-4 kile…, m-am maritat din dragoste (pentru CURIOSI), si putin din prostie, mi-am neglijat destul de mult cariera ca sa imi sustin iubirea (asta regret nitel, but WHATEVER!), am facut oameni dragi sa sufere (FARA SA VREAU), am in sfarsit o chitara (nu prea cant la ea, dar  e frumos sa stiu ca o am, pentru ca mi-am dorit-o de mica), am citit foarte mult (de asta vorbesc asa „corect” uneori si greu de inteles pentru IT-isti….), nu stiu „noua gramatica” (ma scuzati, dar m-am scolit pe aia veche, in care vorbitul era logic), nu suport pitzipoancele, dar ma pot deghiza fara sa vreau in asemenea specimen, am fini de nunta (si de botez pe finu’), cativa prieteni 100% (RESPECT pt cine se simte vizat) si o gramada de procentaje nedefinite….am un cateloti drag tare (il creste soacra dar il consider al meu), momentan merg in doua picioare (ale mele -si frumoase de altfel!), am doua maini (albe, frumoase si aproape functionale…greu cu schimbarile de vreme), un cap PE UMERI, multe idei (idioate sau nu, macar LE AM si sunt TADADAAAAAMMMM….ALE MELE!), sunt nitel slabuta desi mananc foarte mult (si bine)….chestie pentru care fiecare numarator de calorie ma invidiaza in secret (sau nu), sunt irascibila (da ma doare in „bucs” de cine nu ma suporta…si da, X-ULEASCA, MA CRED PREA TARE…dar poate CHIAR SUNT! te-ai gandit vreodata la asta?????????? ), nu imi arunc banii pe saloane, pe masaje si pe genti de firma (si la dracu, ce bine imi sta in hainele mele fara etichete simandicoase!), ma plimb ca sa vad, sa descopar, pozez in draci (DAR DE DRAGUL LOCULUI,  NU AL POZEI!), plang usor (de draci, nu din slabiciune), iert dar NU UIT….sau uit, dar NU IERT!, sunt vanitoasa, orgolioasa si neam (hmmm…nu am probat personal informatia, dar asa umbla vorba) cu Hitler…(argumentul tau e invalid, apropo…), nu ma machiez cand cobor sa iau paine si nu ma plimb prin mall in haine de gala…incapatanarea vine la pachet cu (,) coarnele de taur, iar increderea in mine izvoraste din incapatanare…

– in rest sunt doar un om (A)normal…nu-i asa?

– „marile regrete” sunt numa’ 2: ca nu  am castigat la loto (iahtu’ ala nu vine muncind!)…si ca nu joc la LOTO (la dracu! saptamana trecuta nimeream 4 numere din 6)…

masina, stampila de arhitect si piscina din fata blocului sunt lucruri pe care din moment ce nu le am (INCA) inseamna ca nu mi le-am dorit (CU ADEVARAT)!

copilul…(ca sa nu incep povestea cu „te mariti-tre sa nasti instant”) ma limitez la a spune ca o sa vina cand o vrea EL sa vina.

Sunt sigura ca mai trebuia sa ma laud nitel, sa mai povestesc si sa mai fac nitica morala, dar imi este a dracului de foame si frigideru n-are bucatar inclus (INCA!), asa ca…” La multi ani” pt mine si „la have fun” pentru voi!”

……………..

„P.S.: Multumiri speciale celor ce mi-au purtat pasii peste gropi cand nu m-au mai tinut picioarele! [Bogdan (pt beep-urile zilnice la caderea din 2004), Ana, N.R. (pentru toti anii in care am avut un inger pazitor), F.B., M.B., (pentru toate cuvintele voastre frumoase, prietenie si caldura), Cel-care-m-a-facut-sa-zambesc si am stiut ca ii pasa chiar si cand a spus ca nu, M.O. (acelasi motiv ca cel anterior), Marius N. (in copilarie, m-ai facut fara sa vrei -poate- sa am incredere in mine), A. (pentru ca am trecut mai usor peste poveste, povestind despre ea), C. (pentru toate momentele insotite de ciocolata cu  „complimente din partea bibliotecii”….mai putin pentru tacere, dar iertat pentru magia paginilor frumoase), Sara (surioara de pe alte meleaguri), si celor pe care din graba si foame nu ii mai pomenesc pe moment!]”

MIA

Anunțuri

la multi, multi ani…degeaba!

nu stiam cum sa denumesc postul asta: „8 ani”, „10 minute”, „11 ani”…etc…

de unde a pormit?

dintr-un maxi de pacurari, in care a urcat la un moment dat un tip la palton, slabut, cu pantofi cu varf ascutit, cu manusi maro inchis si cu o umbrela cu varf metalic.

l-am studiat involuntar, atrasa fiind de lipsa de luciu a pantofilor si de fizionomia semi-cunoscuta…

avea aceeasi fatza pe care o vad mereu, de cate ori ma uit in jur, oriunde, fatza aia clasica de „doamne cat de prost is/am fost!” m-am intrebat initial ce cauta tipul asta in maxi..apoi am observat cureaua usor uzata a paltonului, lipsa acuta a luciului pantofilor, gradul de uzura al manusilor si aerul usor trecut al plovarului.

3 statii mai incolo, masinuta se umpluse, vocile se amestecau de peste tot, ma uitam in spate dupa alex, care-l injura pe ala de ne-a busit masinuta personala, pe tipul din service „care e un incompetent”, pe tata ca nu ne mai cumpara una si pe toti concetatenii ingramaditi in mijloace de transport in comun cu limita legala de 18 locuri…

am cazut pe ganduri…compuneam lista de cumparaturi, dar m-a trezit vocea tipului cu umbrela:

„…si am vazut-o azi…stii, e o coincidenta foarte interesanta…e ciudat…ne-am despartit pe 21 si ne-am reantalnit tot pe 21…

(pana aici nimic nu m-ar fi pus pe ganduri)

…dupa 8 ani …”

si vocea (care parea de femeie) de dincolo de telefon i-a raspuns:

„asa mult a trecut?”

„da, spuse el, 8 ani…nu am mai vazut-o de atunci…si a venit acum, special ca sa se intalneasca cu mine…stii, i-a zis lu catalina ca se intalneste cu mine azi si era foarte entuziasmata…fericita…mi-a zis catalina”

„bun, si acu tu ai plecat..ea? ”

„am plecat… a plecat si ea si l-am sunat pe stefan sa-i zic…apoi pe catalina sa imi zica ce a zis ea…apoi pe tine…”

moment in care atentia mi-a variat brusc spre dreapta, pe bancheta lui alex, unde tipul de langa tocmai spusese:

„…si ce-ai fi vrut? sa ma invart in jurul blocului pana dadeam de tine????…sa te astept atata? am plecat…nu stiu cand ne vedem…nu mai am timp sa vin…poate marti”

tipul era imbracat destul de diferit de celalalt, asta nu tinea la aparente, era bine facut, dar cam degeaba!

faza si morala dragii mei 2 cititori (in)fideli este sa nu lasati sa treaca 8, 10, 11 ani sau o viata intreaga pana a spune ce aveti de spus persoanei in cauza…

si daca ati foat atat de prosti incat sa lasati sa treaca atat de mult timp, dar persoana respectiva e inca acolo, in fata blocului sau de aiurea prin lume,  just do it!!!

mai tarziu, peste o viata intreaga, s-ar putea ca la intalnirea de 10 ani sa ajunga numai unul, strangand in mana o poza, asemeni batranicii dintr-o emisiune dragastoasa de pe la tv care si-a gasit mosul drag la 2 metri sub pamant…

nu, nu-s sadica, nici idealista, am dat un sfat. daca simte careva ca are nevoie de el. atat.

in rest, „la multi ani” tuturor! fericiti, sau nu… depinde unde v-ati lasat tupeul ultima oara!

„in 10 ani lumea se mai schimba”

l-am reintalnit pe Alin I., cand veneam de la cumparaturi (cu ditamai plasa in mana), asteptand la semaforu’ din colt.

m-am holbat la el , nesigura, s-a holbat inapoi si m-a salutat.

fara nume, ca poate am gresit amandoi persoana(se mai intampla).

-„buna, ce mai faci? tot pe aici stai?”

„buna!…aaa, un pic mai incoace, cu barbatu, in chirie…”

-„te-ai mutat???”

„de vreo 2 ani…tu?”

-„si eu…m-am insurat, am divortat…”

„nasol…dar de ce?”

-„eee, in 10 ani lumea se mai schimba!!!”

„pai cam de 10 ani nu te-am mai vazut…”

-„pai stau in pacurari acu, dar am venit sa ma tund…daca ma tund aici de cand aveam 10 ani…”

„te-am vazut, dar daca nu te intorceai spre mine nu eram sigura ca esti tu…”

de fapt arata la fel, acelasi zambet cu gropita in coltul gurii, aceeasi privire, acelasi fel de-a vorbi, doar ca pare acum ceva mai matur, mai inalt si mai lat in spate.

nici eu nu mai sunt pustoaica, dar parca nu asa matura ca el.

-„si tu ce faci, lucrezi?”

„da, la un birou de alea-alea…”

-„interesant…”

„tu?”

-„si eu lucrez (rade)…la o firma din germania (zambesc eu in ras)…asta.., daca ai auzit de ea, daca ai fost pe afara, prin germania…tie iti merge bine?”

„pai, am cam fost pe acolo, stiu firma…imi pare rau pentru esecul sentimental…mie as putea spune ca imi merge bine (rad)…de cat timp erati casatoriti?”

-„pai, suntem impreuna de prin ’99 si ne-am casatorit prin 2005…”

„nasol…bafta in toate…ma bucur ca te-am vazut!”

-„si eu!”

–-

in 10 ani lumea se schimba mult. asta o stiu si eu foarte bine.

de alin imi placea cu vreo 12 ani in urma. eu eram „pustoaica” si el era „marinarul”. a terminat economia in schimb.

iar eu am crescut.

in 10 ani de cand l-am vazut ultima oara (si aia tot din intamplare), s-au schimbat total si de multe ori vietile multor oameni…

chiar ma intrebam intr-o zi ce mai face, trec de atatea ori pe langa blocul lui si nu il vad niciodata. am vreo 10 fosti colegi in cartier si nu vad pe niciunul niciodata.

pe unde or fi fugit toti???

ma intreb pe cine o sa vad peste inca 10 ani.

vroiam sa ii dau o carte de vizita „in caz ca ii trebe vreodata un specialist in domeniul meu…”, darrr, mi-am amintit ca nu (mai) am carti de vizita.

m-a amuzat o idee: sa ma intorc la vechiul job ca sa reactivez fostele carti? sau sa imi fac unele noi???

intalnirea din seara asta mi-a dat o tema de gandire:

daca ai vrea cu adevarat sa revezi pe cineva (un coleg, un amic, un prieten, o ruda, o pila), CATI ANI ai astepta pana sa faci un pas??? si cate se vor mai schimba in urmatorii 10 ani?

P.s.: trecand in sus pe strada, am observat pe partea cealalta un grup de vreo 3 autocare galbene de campanie electorala. din dreapta, m-a trezit brusc de pe ganduri un strigat de tigani tineri: „hai …escu!”…numai ca astia tineau cu alta culoare. un galben mai inchis.

…tot un escu…

LA MULTI ANI!

La multi ani, Mia!

Sa ai parte de tot ce ti-au urat nenii si tantile si la anu pe vremea asta sa ne auzim de peste mari si tari!

O Silva bruna la doamna, va rog!

cu dragoste, fara dragoste…

Am vorbit de curand cu o prietena care mi-a spus o povestioara. era despre o scrisorica pe care a primit-o ca felicitare de Craciun de la un fost prieten. acu partea comica e ca scrisorica zicea cam asa:

” Draga C.,

Imi pare rau, dar acum nu mai sunt sigur ca a fost bine sa ne despartim…te-am lasat sa pleci, pentru ca ma gandeam ca asa vei fi mai fericita. parea ca nu ne potrivim.  si credeam ca A. iti place mai mult decat ca prieten…

acum, am mai vorbit si eu cu prietenii si mi-am dat seama ca sunt prost! e bine si mai tarziu decat niciodata, dar…

cred ca e prea tarziu…

imi e greu sa te vad cu…el, cred ca asta e si motivul pentru care te ignor cand te vad in autobuz… (si te vad cam in fiecare dimineata).

vreau sa iti urez Sarbatori Fericite si sa fii fericita cu A. !

p.s. ma intreb daca esti fericita cu adevarat…esti?

p.p.s. sunt prost, imi cer scuze daca te-a suparat scrisoarea mea!

Prietenul (? amic, fost prieten, coleg ?) tau, B.”

 

Mentionez ca persoanele in cauza au trecut de mult de 20 ani…

tare, nu?