fragile

Suntem fragile. Suntem femei. Oameni.

Oamenii au inimi! Da, stiu, sufletul nu exista, inima pompeaza sange, bla, bla.

Corect! Incapatanarea e prima mea calitate.

Nu ii poti spune unui om ca e prea moale, doar pentru ca e om. Nu putem fi toti robotei.

Masinarie sofisticata de supravietuire? Stiu…undeva, adanc in mine, e infipta una…

Da, cu un strop de ironie si perversitate. Cum altfel?

Un caracter puternic poate avea caderi? Alunecari? Instabilitati? Oscilari? Schimbari de dispozitie?

Mie imi suna a hormoni, a natura umana, a faza lunara, a reactie la mediu….a raspuns la schimbarile bruste de directie ale unora…

Toti suntem moi. Pe toti ne roade.

Nu stim ce vrem, dar vrem ce stim. Fara jocuri de cuvinte.

Permiteti-mi sa rad!! Imi plac mult cei ce uita cu cine joaca ping-pong… Cuvintele?  Am trait printre ele, m-am hranit cu ele, m-am luptat cu ele, le-am invins, m-au zdrobit.

Fiecare joc are un timp al lui. Si un cronometru..

Existenta e fragila, iubirea e fragila, mana ce-o strangi cu nervi, cu disperare, cu repros, cu drag, cu spaima, e fragila. O simti acum, calda, aspra, moale, mica, mare, si palma iti ia foc. Dar maine, maine cand vei deschide pumnul nu vei gasi nimic.

Cand pleaca, unii isi iau manusile. Altii nu iau nimic. Cei cu mana rece sterg amintiri. Si iau buretele cu ei. Sa le tina de sete.

Fiecare manuta are o poveste. Un suflet pierdut printre degete, o scoica scapata in valuri….

Femeile vorbesc mult. Sunt femei. Analizeaza, scot radicali, aduna micile dovezi de afectiune. Cladesc din ele imperii.

Pana cand…pana cand, un cuvant, o adiere, un pix, o alunecare de tasta, un ton de apel, un gand…

Pana cand totul dispare. Ca si cum n-ar fi fost. Fara forma, fara rost.

Sunt fragila, visatoare, femeie. Traiesc in si prin povesti. Construiesc imperii, distrug regate, caut cuvinte, cresc in ghiveci stratul de iarba pe care vreau sa alerg, scot radicali din nori si adun impresii. Scriu prost!

Am o Atlantida a mea, mica si-a dracului, un sambure de ideal in viata pe care ma incapatanez sa-l caut printre panze… Am o fragilitate de pastaie, o rezistenta de capsuna si o incapatanare de fier..

Sunt o masinarie sofisticata de supravietuire…dar, mai intai de toate, sunt om…

un om mic si-al dracu’…

Anunțuri

Cuvinte

Mergand prin carti, alunecand prin povesti, idei si povete, obisnuiam sa adun cuvinte cu talc.

Copil fiind, citeam despre mistere. Aveam sa descopar un pic mai tarziu ca cel mai mare mister al vietii e iubirea…

Si-am inceput sa o studiez. Pe viu!

Am trait iubirea si am scris despre ea, inainte de a citi despre iubirile celorlalti…povestile clasice  mi-au creat un filtru usor prafuit, usor atipic pentru zilele noastre, usor cam prea diferit. Am cautat povestile mele in timpuri apuse, am cautat povestea suprema intr-o epoca lipsita de timp pentru visare, cunoastere, profunzime. in timp ce altii isi construiau cariere, eu imi traiam povestile. In timp ce toti alergau dupa forme, culori si haine de iarna, eu pierdeam timpul traind, citind, iubind, visand, plangand, asteptand, sperand…si viata mea era o panza de Monet, un concert de pian fara public, o poveste scrisa de mine pentru mine, pentru voi, pentru ei.

In timp ce altii isi numarau diplomele, atestatele si certificarile, eu imi asterneam pe caiete povestile cu soare, cu ochi plini de viata, cu zambete, cu ras cristalin, cu sarit peste balti si rame, cu printi si broaste. Si ma opream uneori sa ma intreb de ce nu pot sa fiu si eu in rand cu lumea…si ma gandeam mereu ca scopul meu in viata e sa traiesc, sa scriu, sa descopar. Sunt o fiinta creata pentru a aduna informatii, pentru a privi lumea, pentru a analiza viata, pentru a lasa in urma cel putin o poveste…

Si mi-am trait iubirea, iubirile, deceptia, deceptiile, uitarile, problemele, depresiile si prieteniile cu o pasiune de copil prost. Pentru ca si femeile destepte isi pierd capul. Ele in mod special…

Si mi-am trait majoritatea povestilor pe fundalul unei mari iubiri, a unui mic regret…cu un orgoliu imens. Pana cand…pana cand soarele a rasarit singur, fara sa-l chem, fara sa-l caut, fara sa cer. Si daca am fi trait intr-o carte, as fi scris continuarea in avans, sa le dau un destin, sa inchid liberul arbitru in penita mea, sa nu stiu fiecare capitor, dar sa cunosc epilogul…

Traind in epoca moderna, penita e degetul cu care apas pe taste…pentru ca eu tastez cu un  singur deget, liberul arbitru e strans cu usa de timp, iar epilogul e mai neclar decat un cod rosu de ceata.

S-au scris atatea carti despre iubire, despre viata, despre noi, incat ma intreb ce sens ar avea inca una…ce sens mai am eu, fiinta care se hraneste cu povesti, fiinta care traieste in propriile povesti, ce loc mai am in lumea asta dominata de intrigi, dorinta de putere, rautate, prostie, interese??? Mai este loc de povesti intre miile de pagini cu poze, intre miile de filmulete urmarite zilnic, intre miile de chipuri fara expresie din jur?

Mai suntem capabili sa simtim, sa constientizam, sa traim? Avem curaj sa mai privim in noi fara ochelarii de soare, sa descoperimn adevarul si sa ni-l afisam pe chip? Avem curaj sa fim sinceri, reali, sa ne infruntam teama, sa recunoastem ca ne temem, sa ne prindem strans de maini si sa sarim in abisul vietii? Avem curaj sa spunem un „te iubesc” sincer si pur???

Cuvintele…

Cuvintele curg simplu cand sunt intai gandite, alese, servite de pe un platou comandat in avans. Automatismele, banalitatile de zi cu zi, raspunsurile date de „pilotul automat” al fiecaruia dintre noi…

Cuvintele…ne raman in gat, ne ineaca, se poticnesc, ne umplu privirea de lacrimi, mintea de furtuni, zambetul de culoare…cuvintele care vin din inima, sunt cele mai dificile.

Am invatat sa compun, sa disec, sa separ, sa adun, sa simt, sa citesc in priviri, sa simt un zambet inainte de a-l vedea, sa prind un cuvand in drumul lui, chiar daca se opreste la jumatatea drumului, am invatat sa inteleg gesturi, priviri, dar n-am putut sa uit sa visez, sa zbor, sa astept, sa cer, sa imi doresc sa aud oglinda vorbind…

Nu vreau sa aud un ecou, vreau sa simt mana care ma tine cand pasul imi e nesigur. Vreau sa simt mana care ma strange usor si ma incurajeaza cand scandurile imi cad de sub picioare, vreau sa vad zambetul senin si cald, si ochii care ma indeamna sa merg in continuare…

Cuvintele curg prin noi, ne traverseaza porii.

Sunt un copil prost, care viseaza ziua. Pentru ca cei ce viseaza ziua vad lucruri necunoscute celor ce viseaza doar noaptea…si de fiecare data cand inchid ochii…visez un zambet senin.

E timpul sa astern pe aici fragmentele ce m-au facut sa scriu aceasta postare. Inspiratia, linistea si furtuna….

…………

” Alaturi de tine ma simt mai inteligent, mai vioi, mai usor, mai generos, mai intreg, ca si cum as patrunde in timpul poetic al vietii mele.”

……

„A te schimba nu inseamna a deveni un altul, ci a ramane cel care esti, acceptandu-te!”

……

„Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decat sa imbratisez omenirea intreaga – de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc”.

…..

„E totusi cam greu sa incepi conjugand viata cu A AVEA (am o nevasta, am un sot) si sa incerci s-o traiesti cu A FI (sunt cu o femeie, sunt cu un barbat).”

…..

„Contactul inseamna aprecierea deosebirilor” (F. Perls)

…..

„Infidelitate: nu ma inseli cu altcineva, ma inseli cu tine, prefacandu-te a crede ca eu raman importanta, pe cand totul in tine ma preface-n neant.”

…..

„Vreau sa fiu gata sa ma mir, gata de imprevizibila certitudine ca maine vei continua sa ma iubesti pentru inca o zi, nu pentru totdeauna, nu in vesnicie, ci doar maine, pentru a avea inca o data cu ce umple ziua de azi.”

…..

„Intimitatea va spori prin grija reala de a-l valoriza pe partener, de a-l stimula si de a-l aprecia fara demagogie sau intentii ascunse. Intimitate inseamna de asemeni a fi in contact, adica a fi exact acolo unde ma aflu eu, in ceea ce fac si cat mai aproape de ceea ce spun. Sa fiu pe de-a-ntregul in situatia data, neimpartit intre trecut si viitor”

…..

„Daca pot trece dincolo de teama de-a fi judecat sau de teama de-a nu te rani, sunt dator fata de mine sa trec dincolo de tacerile, de indoielile mele. sunt dator fata de mine sa dezvalui intimitatea descumpanirii, a deznadejdii mele, sa-mi marturisesc vulnerabilitatea (care nu inseamna slabiciune sau fragilitate) fara ca tu sa te simti neaparat vizata sau vinovata de starea mea.”

…..

„Numai persoana pe care o iubim, cea fata de care suntem apropiati are puterea de-a ne narui, de-a ne inabusi si chiar de-a ne ucide, sporindu-ne si cultivandu-ne angoasele…dar tot ea e singura in masura a ne ingadui sa descoperim fortele cele mai ascunse, cele mai uitate”

…..

„Se va ivi intr-o zi o faptura cu privirea atat de adevarata, incat realul o va urma” (Joe Bousquet)

…..

„Te urasc nu inseamna ‘nu te mai iubesc’, ci inseamna: ‘nu am numai sentimente pozitive fata de tine'”.

……

„Raspunsul „fa ce vrei” e o capcana considerabila, nepermitand delimitarea dorintelor mele de dorinta ta, doleanta, intentia ta de a mea.”

…..

„Drumurile ce nu fagaduiesc tara de destinatie sunt cele mai iubite”

…..

„E mai usor sa ne lipsim de ceva ce iubim decat sa induram ceva ce nu iubim.”

…..

„Intr-un cuplu, poate ca important nu e sa vrei sa-l faci fericit pe celalalt, ci sa vrei sa te faci pe tine insuti fericit, oferind aceasta fericire celuilalt”

…..

„Totul e sa spui tot, dar imi lipsesc CUVINTELE.” (Paul Eluard)

………………………….

(citate din „Vorbeste-mi …am atatea sa-ti spun”, de Jacques Salome)

 

Te iubesc!

nu, nu este o dedicatie pentru tara!

(pentru ca intre noi fie vorba, nu sunt deloc mandra ca traiesc aici! – si nu pentru ca sunt snoaba si imi plac mai mult covrigii din coada altor mate comunitare ( ca n-am vazut cutzuchi la nemti sau alte neamuri vizitate ), ci pentru numarul cumplit de mare de romani „urati” (asta ca sa ma exprim delicat, si nu ma refer la frumusetea fizica!!!), cu care se lauda tarisoara noastra.

inca o paranteza si revin la subiect :p

(- „eu nu ma tem de oameni, spuse o tanara mamica, eu ma tem de haita de caini care se plimba noaptea pe strazi…” Iubire, eu ma tem de OAMENI, cainii nu omoara fara motiv, nu sunt capabili de atatea rautati si mizerii, desi, cel putin teoretic, nu au ratiune!)

……………….

-„m-am trezit langa ea si ma simteam asa….simteam ca vreau sa ii spun …”

-” cand m-am trezit, el statea langa mine si ma privea, isi sprijinea capul in palma, moale si lenes, cu aceeasi privire cu care ma fermecase cu o luna inainte…zambea ca un motan prins langa cutia de lapte si am simtit ca fierb cuvintele in mine…ca ma inec daca nu ii spun, ca explodez de o fericire naiva si simpla…”

– „spune-mi!… nu-ti spun!….spune-mi…ce???”

-„ma iubesti?…. te..plac…adica…tin la tine, dar nu pot spune…nu stiu inca…o sa iti spun cand o sa stiu sigur…”

– „tu il iubesti?”

– ” nu stiu cum am putut sa il iubesc vreodata! acum, privind in urma, nu pot sa imi explic…eram tanara si naiva…”

– „esti fericit?” el zambeste larg si ochii ii sclipesc.

– ” tu…esti aici…”

– ” cu cat o vad mai rar, cu atat mai mult ma gandesc la ea…”

– ” la ce te gandesti inainte de a ajunge acasa?”

– ” ce le-ai spus cand te-au intrebat daca sunt insarcinata?”

– ” vroiam sa iti spun…MULTUMESC!… ea zambi… si eu vreau sa iti spun ceva…stii, eu, eu….eu te …te…TE PLAC FOARTE MULTde fapt…trebuie sa inlocuiesti primele doua cuvinte…

………….

eu vroiam sa iti spun ca __________________ foarte mult!

– le-am spus ca  ne casatorim pentru ca

sunt stresata inainte de a ajunge acasa si ma gandesc la canapeaua mea confortabila, careia i-as spune daca as putea:

el ar fi vrut sa o vada ca sa ii spuna

ea era in inima lui, intr-un fel sau altul, ca un ____________ poetic, inocent si complet scos din context

ea si-a imaginat ca zambetul lui venea din multumirea ca i-a spus cui trebuie

mi-a parut rau ca i-am spus candva

eu…

si peste 2 saptamani i-a spus ____________, apoi, peste inca 2, i-a dat un inel. mic, cat neuronul ei chinuit de indoiala…

i-ar fi luat 2 secunde si praful de pe orgoliu si prostie daca i-ar fi spus, atunci, 2 cuvinte. ___________ sau alte 2, frumoase si pufoase in contextul lor. a tacut, a continuat sa rada si sa iubeasca pana cand iubirea ei revarsata deodata l-a pus pe fuga. perna a pastrat , tacuta si ea parfumul ei. el a pastrat patratul lui Durer…

i-ar fi putut spune prima oara, in acea dimineata senina, cu miros de ciocolata si aroma de bere din ajun, dar a tacut si atunci. si, ajunsa acasa, a strans perna in brate si a tipat in ea:

am vrut sa ii spun atunci, adica eu chiar am simtit asta…am vrut sa ii spun

„TE IUBESC!”

roman erotic pentru iepuru’…

un roman erotic, cu prea mult limbaj pornografic, devine porno. deci nu mai e nik care sa imi salte paru din nas prin el. nu zic de porno ca e rau. dar nu intr-un roman!

ok, io vreau sa scriu un roman erotic, poate porno.

dar cu limbaj moderat, pus numai acolo unde e cazul si nu din 2v in 2 cuvinte. cred!

o sa scriu un fragment pentru iepuru meu citicios (adicatelea care citeste :p)…dar nu in seara asta.

acu ma uit la un movie. ne-porno, ca e doar ora 10…

auf wiedersehen!

….

am revenit. e dupa-amiaza zilei de marti si ma gandesc in continuare la postul asta. imi amintesc cat erotism poate fi cuprins intr-un singur cuvant, cuvant fara pic de sex in el, cuvant oarecare.

ai o foita. pe care un el sau o ea ti-a scris o promisiune. iti promite ca se va intoarce, si, indiferent de ceea ce alege sa faca in final, pe tine te bucura foita ta.

te uiti la peticul ala de hartie si te simti brusc cuprins/a de un val de emotie, de neliniste, de speranta. si valul asta iti face inima sa bata repede-repede, nu asa repede ca atunci cand a trebuit sa iti suni un profesor ca sa iti justifici o absenta la o sesiune de comunicari, dar nici atat de relaxat ca la un examen greu.

te agati de promisiunea revenirii si iti hranesti sufletul cu idei. iti imaginezi ca de acum va reveni mai des.

emotia asta ciudata pe care o simti iti invaluie creierul si iti coboara in stomac. iti amortesc picioarele…iar pe undeva,  intre genunchi si stomac, simti valul de emotie intr-un mod mai ciudat.

nu e erotic, nici macar porno, e doar o senzualitate a unui cuvant banal!

daca ramai fixat/a pe emotie in loc sa iti indrepti atentia spre cotidian…ei, bine….poti sa iti schimbi starea…(intelegi ce spun, nu?)

well,…

e interesant sa scriu despre asta.

am emotii, pe bune!

…………………………..

pentru cei mai nefericiti din fire, care nu prind vraja unui cuvant nici de la 5 milimetri distanta, sau pentru cei cu parul din nas mai putin sensibil decat puful de pe spate, am trei scenarii mai fizice, erotice sau nu, senzuale sau nu stiu ce altceva ar putea fi!

a) toate povestile interesante incep cu o petrecere. asa incepem si noi.

„….l-a urmarit toata seara, miscandu-se printre ceilalti, dansand, razand, ascunzandu-si tristetea intr-o veselie blanda si destul de transparenta pentru ochii ei sfredelitori. stia ca il priveste fara incetare, desi nu o privea mai deloc. ii stia intinerariul privirii, simtea ca il arde si doar privirile celorlalti ii invingeau dorintea de a se uita, fie si o singura data, in directia ei.

in tot acel timp ce trecuse, inca o mai iubea. poate ca doar isi imagina, poate ca ea nici macar nu stia ca el e acolo, parea fericita si radea langa un altul. ar fi vrut sa ii spuna ceva, sa o sfideze cumva, sa schimbe macar 2 cuvinte.

fiecare incercare de a porni spre ea, ea si-o stingea cu un dans, iar el se oprea intr-o bere.

spre dimineata, il zari traversand incaperea spre toaleta si primul ei impuls fu sa fuga dupa el, sa inchida usa in urma lor, sa se propteasca cu spatele spre iesire si sa ii spuna cu nu il iasa sa plece de acolo panu cand nu ii raspunde la cateva intrebari. de fapt numai la una…

si el i-ar fi spus ca o iubeste…si ar fi sarutat-o si ea s-ar fi topit ca un tort de inghetata lipit de o usa murdara…

sau ar fi zambit malitios si dulce si i-ar fi spus ca nu are nici un raspuns. ea l-ar fi lasat sa plece. si el ar fi plecat!

dupa 5 minute, ea inca mai privea usa, pe care intra cea mai buna rivala.

s-a intors si a inceput o bere pe care a terminat-o acasa, a doua zi, spunandu-si ca e cea mai mare proasta pe care o stie si ca o sansa avea, dar a pierdut-o!

(imi pare rau, aseara scrisesem mai frumos, in minte, azi iar nu am rabdare)

b) tot o petrecere. („ce e mic si negru? un castravete stricat. ce e mic, negru si urca pe perete? un castravete stricat cu f multa vointa!)

de data asta, ea nu iubea pe nimeni. pe ea o placea un baiat dragut, care facea ce facea si o tot prindea, in gluma, in brate.

ea era trista.

se gandea la El, si, din cand in cand, la un „el” scris cu un „e” mai micut, desi mai mare decat un „e” mic…

(da, imi place sa pun virgula dupa „si”, si, de asemenea, sa tot intrerup povestea…nu de alta, dar mor de emotii pe urma:p)

in sala mai erau cateva exemplare interesante, toata lumea se distra si bautura curgea din toate partile.

se servea cu cate un pahar de tarie, doar ca pretext sa stea si sa observe.

a dansat cu un tip dragut, dar indiferent, a fugit afara, langa intrare sa sarute in liniste un alt dansator de ocazie. era interesat de ea, cel putin pentru momentul respectiv si o saruta intens, dar degeaba.

s-a intors cu el de mana, dar l-a inlocuit rapid cu un pahar de tarie. apoi cu o bere. cu un vin. cu o bere. cu o tarie nediluata.

„vreau sa ma imbat!”

dar, inainte de asta, vreau sa plec acasa gandindu-ma la ceva frumos…

fara sa stie cum si de unde, i-au sarit ochii pe un altul. a mai refuzat cateva imbratisari-dansante din partea cate unui admirator-nebagat-in-seama si cum-necum s-a trezit ca il trage dupa ea intr-un loc mai intunecat. nu l-a intrebat cum il cheama. probabil aflase de la vreun cunoscut, probabil nu, probabil nici nu o interesa.

ca el era beat sau ametit de felul ei de-a fi, nici asta nu mi-a povestit nimeni!

l-a lipit cu spatele de un perete, uitandu-se din cand in cand, ca o matza, dupa eventualii cunoscuti care ar putea aparea inoportun, i-a zambit si l-a sarutat. a uitat de cunoscuti dupa vrea 2 secunde, timp in care mana lui dreapta ii apasa spatele, strangand-o mai aproape de el…se sarutau cu o pasiune ivita din neant si buzele se potriveau de parca ar fi obisnuit sa se intalneasca la fiecare 5 minute, mult timp inainte de acest moment.

se lasa stransa in brate, scapandu-si mana dreapta pe langa corp, simtindu-se moale ca o perna in bratele baiatului care abia se mai tinea pe picioare.

bausera mult. dar erau treji. cat se poate de treji! si s-au limitat la acel sarut lung, senzual si pofticios.

nu isi aminteste nici unul cum s-au desprins, cand, si cum s-au intors la grupul lor de prieteni fara sa provoace intrebari si raspunsuri incomode.

au continuat sa bea, si au plecat impreuna, dar separat, fiecare spre casa lui.

s-au revazut peste cateva saptamani si din cateva cuvinte au inteles ca erau treji amandoi.

si s-au intalnit un timp…cam pana cand dorinta ei a inceput sa creasca si a lui sa scada. sau invers…. cine mai stie???

c) inca o petrecere. „o alta pereche de pantofi”, as adauga, daca ar fi un text pentru o reclama:p

inca o poveste cu priviri pe furate. doar ca de data asta, eroii nostri au si dansat impreuna. pe jos, pe mese, ganditori, fericiti, tematori, nesiguri.

in momentul in care a aparut o rivala, expresia Ei s-a schimbat.

la fiecare dans, dorinta ei de a-l mai tine un pic, macar un ;pic, in brate crestea. il simtea langa ea, cu inima batand sub acoperirea efortului, privind-o cum facuse anterior, cand erau fericiti, motivand ca e de vina berea pentru privirea lui, o atingea parca mangaind-o, motivand ca asa e ritmul, radea de rasul ei, motivand ca era buna gluma.

cand ultimul dans s-a sfarsit, o alta l-a tras langa ea. si fetei noastre i s-a ridicat adrenalina in urechi…

pandea momentul, cu un calm de pisica flamanda, cu ochii invartindu-se pe axul lor ca o morisca zvapaiata, batand usor si egal din degetele piciorului stang, prin talpa pantofului, pe pardoseala alunecoasa.

a dat peste el din intamplare (pe cuvant!:p), la oglinda din baia comuna si i-a multumit pentru dans. apoi i-a spus sa o ierte ca il urmarea cu privirea, dar inca il mai iubeste.

el a inclinat usor capul in jos si, privind cu un ochi in podea si cu unul spre ea, i-a spus ca si el mai simte ceva, dar ca nu vrea sa se impace, prefera situatia existenta si…desi ii face placere sa danseze cu ea, ar prefera sa pastreze amandoi o distanta mai rezonabila.

cu un avant oprit la timp si un usor dezechilibru dat de graba momentului, ea l-a rugat cu o lacrima intr-un colt de ochi, sa o sarute pentru ultima oara…”numai o data…ultima, pe cuvant! apoi o sa imi potolesc foamea cu fericirea asta si o sa incetez cu toate copilariile….”

nu stiu daca a crezut-o vreodata, daca i-a fost mila (??? hai sa fim seriosi!), sau daca isi dorea sa o stranga in brate, sa o sarute si sa treaca cu ea prin etajera de care se sprijinea cu o mana, inainte de a fugi impreuna de la acea petrecere…cert e ca s-au apropiat, si, desi totul a durat cateva secunde, a avut timp sa simta cum o prinde strans cu o mana si cum ii mangaie parul cu cealalta, sarutand-o tandru si fierbinte de 2 sau 3 ori….

nu stiu daca au fost 2 sau 3 sarutari…erau lungi….

apoi a imbratisat-o si i-a dat drumul oglindindu-si duiosia in ochii ei pentru ultima oara.

stia si ea ca e ultima. s-a intors ca sa isi arunce cativa stropi de apa rece pe fata, la scurt timp dupa ce baiatul iesise cu parul ud si cu mintea in 7 directii…

……………………….

e cel mai lung post al meu (cred), mi-am pierdut din talent, am plictisit iepuru si ma dor unghiutele.

vreti romane porno?

azi/aici n-avem! alaturi n-au oua! (banc comunist!)

experiment, traire sau pur si simplu cuvinte?

citesc statusuri!

pentru ca scriu statusuri.

de fapt eu scriu povesti intregi, nu ma limitez la stari sau cuvinte.

unii vad suprafata, altii vad miezul.

vederea de ansamblu e limitata, pentru ca nimeni nu isi pune ntrebarea „de ce?”

in viata invatam sa luam totul asa cum primim…

povesteam acu vreo cateva zile cu o prietena despre amici vechi si dragi…

cica era odata ca niciodata un nene care si-a pus la status ca ar fi deja intre cele sfinte…

acu nu ca ar fi urat acolo, e lumina, e verdeata (asa se zice cel putin), e pace…, DARRRRRRRRR, e frunos Musiu-Cutare sa iti sperii prietenii cu faze de astea? acu, serios, asa ca intre noi 2, e frumos???????

mai azi, citii de la un om care nu pune status decat atunci cand ii pica luna de pe cer in brate, peste masina, sau in cap…depinde ce luna e seara/ziua respectiva…, un status de status.

 

cuvintele is titlu de roman!

a fost un moment anume cand daca as fi vazut statusul asta la cine trebe, as fi inteles macar care-i faza, dar AZI, cuvintele alea, cui or fi adresate? oare persoana respectiva a inteles ceva, sau tre sa ma caute ca sa-i explic???

de fapt ma intreb daca nu a cazut luna pe masina, pe motoreta, trotineta, role, haina, etc, etc….

primul om-in-discutie facea experimente (asa e omul, asa e firea lui), al doilea nu-stiu-ce-face-dar-tare-s-curioasa-ca-babele-cocotate-pe-gard….

in timp ce eu, al treilea musteriu pe ziua de azi, ma joc pur si simplu cu, cuvinte!

cica era un banc  despre un nenea pricop petre, sau whatever-cu-p-sa-fie,

care vorbea numai in cuvinte care incep cu litera „p”…

care-i treaba????????

ma intrebam si io-in-timp-ce-calculam-radical-la-puterea-a-14a-din-3…

cu cuvinte…