„Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata!…..”

Cate vise incap intr-o noapte senina? Dar intr-o mana intinsa?

Buna dimineata, soare! Tu cand ai zambit ultima oara lumii intregi?

Ce-i pasa soarelui de noi, de micile furnici terestre, pierduti in lupta noastra continua cu morile de vant ale societatii…. Indiferent de partea pe care ne trezim, el e acolo, sus, nepasator si cald.

Buna dimineata, copil cuminte! Cand te-ai simtit tanar ultima oara?

Copiii cred ca viata e un joc etern, un sir nesfarsit de felii de paine cu marmelada… Ne deranjeaza copiii altora, pentru ca ne amintesc de copiii din noi…de acei copii care au uitat sa se joace, sa se bucure, sa traiasca, sa rada, sa viseze.

Buna dimineata, om frumos! Tu cand te-ai privit ultima oara prin ochii luminosi ai altcuiva?

Ne raportam mereu la „societate”, la regulile altora, ne ajustam sufletul sa incapa in Patul lui Procust… Uitam ca cea mai buna oglinda e zambetul ce se naste in ochii celor care ne privesc…uitam sa simtim, uitam sa credem, uitam sa iubim.

……..

Un prieten drag, prieten bun si atat, spunea mereu, zambind, ca el vrea sa ne daruiasca noua, celor dragi lui, cate un pic din energia lui pozitiva, din optimismul lui si din fericirea lui… Ne prindea mana in palmele lui mari si o strangea zambind, cu ochii plini de lumina, cu zambetul cald, cu inima buna. Energie sau nu, prietenie sau incredere, lumina sau autosugestie, functiona! Nu puteai sa fii trist, cand Omul Bun iti transmitea caldura.

……..

Si soarele rasare pentru toti. Pentru cei veseli, pentru cei tristi, pentru cei sinceri, pentru cei falsi, pentru cei mici si pentru cei mari…dar bucuria de a fi viu, si tanar in suflet, o simt doar cei ce isi rup din timpul lor sa se opreasca si sa admire, sa se opreasca si sa asculte valul care se izbeste de tarm…

Ne temem de valuri, de necunoscut, de apa rece, de diminetile fara soare. Ne temem ca vom pierde tot imperiul din carti de joc pe care l-am cladit atat de greu. Ne temem pentru slujbe, pentru prieteni, pentru materie. Uitam adesea de suflet! Uitam ca putem numi „prieten” doar pe cel ce ramane langa noi cand totul in jur se prabuseste, uitam ca suntem capabili de mai mult, uitam ca muncim pentru a trai, nu ca traim pentru a munci, uitam de iubire, de viata, de „a trai” cu adevarat…

……..

„Ne facem mai buni”…spunea un rand dintr-o carte…

Curajul copiilor inchisi in noi, lipsa lor de teama de necunoscut, dorinta lor de a sti si de a invata, puritatea gandului lor, intrebarile lor fara raspuns, reprezinta motorul lumii. Motorul  lumii noastre interioare pe care o ignoram in mod constant.

Ne temem de noi insine mai mult decat de cei din jur. O poveste de groaza buna de spus la un picnic de seara in padure ar trebui sa inceapa cu: „si mi-am dat seama ca….”. Ne e teama sa inchidem ochii, sa cautam pe rafturile mintii, prin camarutele sufletului, ne e teama ca stim ce vom gasi si preferam sa inchidem micul monstru si sa aruncam cheia in oceanul realitatilor absolute.

Ne temem de noi insine!

………

Nu ne e teama de razele diminetii pentru ca ne alunga visul,… ne temem de visele lucide, ne temem de viata!

………

Oamenii frumosi sunt o specie rara. Oamenii sinceri, placuti, ale caror defecte devin cu atat mai mici, cu cat descoperim mai multe.

M-am hotarat de atat de multe ori sa fiu rea, incat am devenit mai buna… Si nu, nu mai accept din partea niciunui individ lipsit de rabdarea de a ma cunoaste, sa imi spuna ca sunt frumoasa, dar rea. Poti petrece zeci de ani langa un om, fara sa ajungi sa il cunosti. Pentru a cunoaste un om, trebuie sa il lasi sa iti alerge prin suflet, sa alergi cu el prin vise, sa treci de zidul exterior si sa ajungi la esenta.

Orice am face, etichetam.

Spunea, candva, un om bun si cald: „sa nu mai putem etichete, stim ce prieteni apropiati avem si fara a-i imparti in categorii….”

……….

Ce inseamna o dimineata buna?

O dimineata buna inseamna in primul rand, o zi irosita in minus! O dimineata buna poate veni si dupa un somn prost. O dimineata buna are aroma de cafea, de marmelada, sau de ceai de tei.

O dimineata buna e cea in care te trezesti zambind.

O dimineata buna, e ca raza de soare din ochii unui copil frumos…

O dimineata buna, se traduce in aberatii pe blog 🙂

……….

Ce facem cand incepem sa fim mai buni, cand ne simtim inca tineri, plini de vise si plini de intrebari?

Iesim la soare si incepem sa traim!

„Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata!”…

Cum iti mai este viata?

mici greseli si mari efecte….

mici greseli si mari efecte,

vin in versuri, vinuri fierte…

iesi la soare, razi la luna,

nu sunt bun si nu-s nebuna….

 

toate curg si vinul-i dulce,

mintea in prezent te aduce,

vinu-i fiert si mintea clara,

stele incep sa rasara….

 

nu e cer, si nu e nor,

nici durerile nu dor,

nici nu zbori, si nici nu stai….

si in palma un zambet ai…

 

te gandesti…nu mai gandi,

cand din cana vei sorbi,

vei simti racoarea serii

si caldura primaverii,

 

fiindca-n palma ta deschisa,

alta lume sta inchisa…

razi, si iarna o cuprinzi,

si, din zbor, doi fulgi mai prinzi.

 

trece iarna, viata trece,

palma ta ramane rece,

dar in pom ramane aprinsa,

o lumina calda, stinsa…

cat o sa mai suferi?

„femeie, da tu cat o sa mai suferi?” am intrebat-o. mi-a aruncat o privire taioasa si am inteles…

e inutil sa intrebi asa ceva.

nu poti contoriza durerea, nu poti sa spui: „o sa treaca”!

pentru ca…nu trece.

TIMPUL – marele  nostru medic, SPERANTA -medicul meu de suflet, si UITAREA – cel mai mincinos leac posibil, nu pot opera acolo unde glontul nu a fost scos.

o vrabiuta si-a facut cuib in balconul ei. ii canta la geam cand e trista.

un fluture s-a ratacit asta vara in gradina mea cu flori. a zambit, pe moment, apoi si-a lasat colturile gurii in jos…asa cum obisnuieste sa le poarte in ultima vreme.  nu zambeste aproape niciodata cu toti dintii,   dar atunci cand o face, poti fi sigur ca e de-a dreptul fericita!

o mare dezamagire a nimerit-o in piept, i-a luat putinul oxigen pe care il mai avea si a lasat-o in coma. „a self-inflicted coma”-vorba versului…

si NU, NU o poti trezi cu doar un sarut, ca pe Aurora, pentru ca Aurora a primit sarutul unui luptator, a unui indragostit pur (cel putin asa e povestea), in timp ce tu ii  rezervi un sarut plictisit, obosit de ani si lipsit de dragoste…

si nu, nu ii poti cere sa uite, pentru ca acolo unde ar trebui sa fie un intreg rubiniu nu e decat o piatra fisurata. la prima vedere vezi doar perfectiunea afisata in vitrina.

o judeci fara sa o cunosti. o crezi Regina-cea-Rea doar pentru ca nu ai stat niciodata sa sapi in zidul de piatra din jurul ei sa vezi ce ascunde…nu ti-ai pus niciodata intrebarea de ce i-a trebuit un zid in primul rand? de cine se apara, pe cine apara de fapt, de ce se teme atat??

tu, Printul-cel-Lenes astepti sa se trezeasca singura, sa ii sclipeasca ochii a soare in loc de roua vesnica si sa te sarute duios pe frunte ca o mama…in timp ce ea asteapta un gest eroica, o lupta cu zmeul, un munte mutat din loc, un palos infipt in inima Zgripturoaicei-de- peste- padure, un scut de diamant in care sa isi inchida inima.

si o sa apara sfetnicul intelept si o sa repete iar, ca in fiecare seara, ca lumina vine din noi si trebuie sa o caute in propriul suflet distrus…

si ea o sa planga iar, ca-n fiecare seara, pentru ca in inima ei otravita nu mai gaseste Iertare, Bunatate si nici un strop de Lumina.

raul se extinde si imbraca totul in gri.

„intunericul se extinde nu pentru ca luminile s-au stins, ci pentru ca ochii luminosi s-au inchis!”

FEMEIE, deschide-ti ochii, umple-i cu Lumina si…”priveste inainte”!

cat o sa mai suferi?

Lumina…

…intr-un fel sau altul, am avut intotdeauna de toate, chiar si atunci cand nu aveam nimic…

Cu ce drept ai intrat tu cu picioarele incaltate in viata mea?

„razbunarea e arma prostului”, dar femeia e proasta prin natura ei…daca n-ar fi, n-ar mai deveni femeie…

……

Urasc mimozele! alea nu sunt femei si nici macar fetite, ci un fel de creaturi gresite, care habar n-au sa traiasca…

A spus cineva, candva, despre mine ca as fi o astfel de aratare. Draguta, gresesti, eu traiesc!

Sunt o femeie cu ganduri, sentimente si trairi…doar ca EU le tin pe toate in curtea mea….chiar si atunci cand distanta ma tine departe de casa! nu intru in curtea TA sau a altuia.

Nu sunt educata, desi am fost crescuta in puf o vreme…si nici macar civilizata nu simt ca as fi, dar sunt „O Doamna, in p..a mea!” (ii multumesc autoarei pentru expresie, e geniala!)…

Sunt o Doamna, si nu verigheta imi da vreun statut…nici macar Demnitatea, pentru ca mi-am pierdut-o prin furii Disperate…Sunt o doamna pentru ca port mereu pantalonii inchisi la 3 nasturi.

……..

E atat de usor sa porti fuste…daro femeie dura poarta culori inchise si pantaloni la dunga. Negri!

Fustele se ridica la fiecare adiere calduta, la fiecare zambet pervers…

Cand ploua, tocurile imi murdaresc tivul, uneori ajung sa inot in noroi, dar tivul meu se curata cu apa, in timp ce fustele tale, ridicate de vant, se pierd in urma ta pe fiecare strada pe care o traversezi!

Si crezi ca viata ta va fi perfecta presarand nisip din litiera peste cacatul de mimoza???

O sa creasca flori, o sa fie frumoase si rosii si o sa miroasa a rahat…o sa le rupi si o sa ti le prinzi in par, sa te falesti cu ele, sa imi demonstrezi, tot mie, ca fluturii tai sunt liberi, ca iti flutura petalele secate de sens…

ce te face sa crezi ca nimeni nu simte aroma? Pentru ca asternutul e mereu schimbat?

Rahatul miroase, cherié, iar tu trosnesti de la o posta a minte ieftina!

Si crezi ca sub tacere, sub cerul albastru al Bavariei, ochii mei tac???

….”daca ochii ei ar putea ucide, multi ar fi morti…”

……..

In ochii mei e intuneric. Vlad a aprins lumina, iar tu ai stins-o…, mai repede decat un picaj stil e-on.

Am trecut pe generatorul intern. Si iti voi inmana factura! :)))

…….

…iar ca sa fie din lou lumina in viata mea, nu trebuie decat ca EU sa zambesc, soarele imi va zambi insutit…in timp ce tu….PE TINE lumina pe care nu ai fost in stare sa o intelegi niciodata, pe tine te va arde.

………

Si-mi vei plati, ciresica, toate facturile restante!