gluma serioasa

ea sorbea cafeaua lent, fara nici un chef, dar cu inghitituri mari, punctand cuvintele lui; el vorbea distant, uitandu-se la film, nepasator la cercurile fierbinti ramase pe lemnul intunecat:

„sa stii ca nu tot ce spun e in gluma…”

-…posibil sa stiu sau cel putin sa cred asta…

„deci…vrei?”

-…sa ce?

„tu chiar vrei sa auzi fiecare cuvant de cate 3 ori?”

_da, spuse ea zambind fugar,…asta vreau….

„deci?”

-deci…unde, cand, care-cum???

el incepu sa rada zgomotos si ea se ridica: -de ce razi? ce vroiai sa spui asa comic?

„e prea tare…nu-ti pot spune…” si rase din nou.

ea se infurie, apuca cheile de pe masa, sorbi ultima gura de cafea si se indrepta spre usa: -imi spui sau nu?

„nu!”

-spune-mi!

„bine…iti spun….cand o sa fim in pat…!”

ii arunca o privire taioasa si deschise usa: -plec!

inainte insa de a reusi sa mai faca vreun pas, el se repezi si o prinse in brate. se rasuci, incercand sa scape, el o prinse de incheieturi si ii spuse:

„uita-te la mine…”

cuvintele ei intarziau sa apara. isi trase incet mainile din mainile lui, ii prinse  capul intre palme si il saruta pe frunte: -suntem doar prieteni si atat!

se rasuci din nou spre iesire.

„daca as fi vrut sa iti fac rau,  as fi facut-o!”

-stiu!…

si-a luat cheile si a iesit.

…”sa ma suni diseara!” i-a strigat Alex sprijinit de  tocul usii, in timp ce ea a trecut zambind pe langa mine….