diferente

Ca tot ar fi fost azi ziua lui…

Nicky m-a iubit cand eram saraca, cand nu stiam sa ma imbrac si nici macar nu aveam cu ce.

Nicky m-a iubit cand nu ma machiam, cand eram naturala. atat de naturala ca nici epilator nu aveam si nici lame nu foloseam…

Nicky s-a indragostit de mine cand eram imposibila, turbata si inocenta. Nu stiam nici sa sarut.

Nicky m-a iubit atunci cand eu abia invatam ce e iubirea. Si habar nu aveam ce simt…

Nicky a continuat sa ma iubeasca si dupa ce sufletul meu l-a tradat. Si numai el stia cat de mult!

Ian nu m-a iubit nici cand aveam propria afacere, ma imbracam numa-n toale de firma si stiam sa le port.

Ian nu m-a iubit nici cand eram cea mai stralucitoare prezenta din lumea lui, o prezenta dorita de multi…

Ian nu s-a indragostit de mine nici dupa ce i-am daruit un copil. pentru care mi-am riscat viata.

Ian nu m-a iubit nici macar pentru ca eram foarte „priceputa” in pat. Si doamna in societate. Si gospodina din cand in cand…

Ian nu m-a mai iubit de cand nu a mai avut rival. Era prea simplu…

Eu i-am iubit pe amandoi. pe unul mai mult decat pe celalalt. Pe unul inocent si pe altul cu pasiune. Pe unul in copilarie si pe celalalt la maturitate.

Eu mi-am dedicat ultimii ani lui Ian. Din pacate…

Eu…ar fi trebuit sa nu il uit niciodata pe Nick, sa ii respect memoria si sa ma inchid intr-o manastire!

Si singurul lucru bun e Vlad!

Si e singura mea raza de soare!

tristetea

e cel mai rau dusman. ne roade, ne mananca de vii, ne arde din interior si ne uda obrajii.

urasc tristetea!

imi urasc tristetea intiparita adanc in ochii mei clari…nu pot sa o ascund, nu pot sa o alung…

si eu care credeam ca incepe sa fie bine…

Nora mi l-a adus inapoi pe Vlad. l-a salvat.

dar eu incep sa mor…si incep sa ard din interior, ca o scrisoare veche ce se aprinde l;a contactul cu aerul. (licenta poetica).

…………………..

stiu, dar nu pot urla, nu am cuvinte, am limba taiata. de durere.

…………………..

locul meu s-a risipit in cenusa si in fum si in umbra diminetilor urate si ude nu imi mai ramane decat vlad.

ce ironie!

……………….

imi caut pisica pe sub pat…si nu-i! in bucatarie? nu…

m-am mutat din nou in casa mea. e mare, rece, goala, trista. fara alex, fara ian. doar eu si copilul. nu stiu cat…o vreme…

cica e mai bine sa tin copilul izolat o vreme…ei, as! am plecat sa ma pot gandi.

……………….

il caut degeaba. cred ca mi l-au luat, sa il tina departe. sper sa mi-l aduca inapoi. sper!

vreau motanul meu!!!

si vinul….si serile mele de lectura tihnita. si masina lu alex, si pe alex…si problemele lui.

cu el ma distram, copilariile lui erau amuzante, ca o barca mica si albastra pe valul rasaritului…

pe unde mi-o umbla neispravitul ala???

……………..

pis, pis, pishu?

……………

mda…pisu pe scutec…

……………..

l-am adormit…e usor de pacalit. ca un copil :p. imi arde de glume.

l-am sunat pe ron sa imi aduca tigari. fumez pe terasa. si vin. si vine acusi. vine repede.

as da o tura cu masina, dar a mea e boring. rau de tot…

……………….

a venit, a plecat. beau singura..

imi amintesc de alex: „auzi, eu cred ca as putea sa fac sex cu ea si apoi sa discutam cum a fost…”‘. am ras maxim. rad.

aud telefonul, l-am lasat pe pervaz. nu ma ridic, nu raspund, nu exist.

……………….

vlad e singura mea realitate. iar el e mic si doarme. eu nu!

vlad

pe fiu-miu il cheama vlad. Vladislav mai precis.

o sa ma urasca pentru asta cu siguranta atunci cand va mai creste. ian ma uraste deja.

dar ian ma uraste oricum.

vlad e mic, rozaliu, zambeste des, pare fericit, are ochii mari si negri si un ciuf de par negrut. e viata mea!

imi e dor de el cand scriu si nu il tin in brate, dar asta e tot ce scriu despre el.