sa cercetam fiecare eclipsa…

spuse omul din luna.

nu imi amintesc decat asta suficient de clar, pentru ca intr-o ureche aveam valurile marii si in cealalta valurile vietii…

mi-a atras atentia, asemenea unui „sex!” pronuntat brusc si tare, pentru ca nu ii gaseam locul in context.

………..

sa cercetam, deci, fiecare eclipsa, fiecare colt de luna, fiecare val ce duce cu el povesti nemuritoare si sa ne privim intr-o oglinda de gheata calda, clara si albastra…

………..

sa nu traim in trecut, dar sa luam din el esenta vietii bune, sa privim luna rotunda reflectata in mare, rosiatica si atat de aproape…sa ne unim ideile intr-un sir de eclipse saptamanale, sa ne dam mana peste ani si sa recunoastem ca ne-am ascuns mintile in umbra lor…

………..

fiecare om are o poveste.

………..

fiecare poveste are luna ei plina!

Anunțuri

ECLIPSA DE LUNA

ura!!!!!!!!!!!!!!!!

e timpul eclipsei:p

si se vede perfect din birou, de la biroul proprietate personala:p

oare o fi insemnand ceva?

sa aiba vreo legatura cu…”piatra”?

sau cu…stanca???

enjoy it!

e aproape gata…

bloggeri

ala se cearta cu alalalt;

asta il pupa undeva pe ala.

eu vreau doar sa scriu.

nu vreau sfaturi/ oricum nu le ascult/oricum nu ascult pe nimeni.

sunt trista. prea matura sa fiu emo.

deprimata, da.

in casa mea mare cu ursi polari in frigider si prajituri in masina de spalat vase, ma simt trista si goala.

sunt imbracata bine. am juma de cuier pe mine, dar am un gol imens in suflet.

nu din cauza lui alex/el nu se mai intoarce/am decis ca e mai bine asa/mi s-a impus sa nu il mai primesc/a luat-o razna.

ce mai ramane?

un Iepur, oMie, o Vulpe, un Motan si un Ian.

guess who!

nu mai beau vin seara, citind. e mai bun dimineata, dormind.

nu am mai fost la lucru de mult…

m-am ingrasat. cred… nu mai stiu cum trebuia sa arat. m-am tuns si urasc parul asta scurt si degeaba!

e „modern” dar nu e EU!

si urasc sa scriu aplecat de cate ori produc perle cu licenta…

nu sunt blogger!

nu scriu despre base, blonde, tampiti mici si primari imbecili…doar in gtrec in pomelnic.

eu scriu despre mine/despre iepuri/despre alecsi/despre iani/uneori, si despre tine.

„speranta si rabdare”…asa era?

„speranta e cel mai bun medic pe care il cunosc”. rabdarea e cel mai bun blogger. rabdarea scrie.

eu ma agit.

in paharul meu plin cu nimic.

un nimic vascos, fara caramel, cu gust de….

am incercat. incerc.

voi nu cautati nimic. nu pe mine, nu pe voi.

eu nu am vad comercial. imi trebe?

nu am rabdare. niciodata!

nu traiesc, nu respir, doar gandesc si ma agit.

o sa inchid pravalia si o sa plec pe…unde naiba, ca si luna e luata de altii???

Iepuru o sa intrebe de ce. de ce intrebi?

cum eviti o privire

revin la alex (saptamana asta m-o apucat dragul de familie…) si continui mica lui povestioara despre ce si cum s-a intamplat la intalnirea cu fatuca:

„pai, am ajuns acolo cu Dinu…ea ne-a intampinat zambitoare, la brat cu noua ei cucerire…Dinu a ramas prost. eu m-am uitat la ea, am zambit si am intrebat-o daca nu ne ofera ceva de baut, ca ne-a cam luat cu frig. am dat mana cu individu, ea ne-a adus bautura, am salutat restu gastii, am mai indrugat cateva prostii despre starea de bezna a fotbalului, dupa care am injurat guvernul si am plecat sa ne distram.

in local, Ea se uita la mine peste umarul Aluia, de cate ori avea ocazia, in timp ce eu ma prefaceam preocupat de gustul intens al berii si de noua noastra amica, Ioana, o tipa bunaaaaaaaaaaaaaaa, soro, imbracata ca-n reclama aia de la cola-zero, cu o atitudine macho-girl de te baga-n boale…

la un moment dat, pierdut in ganduri razboinice vizavi de iubitul gagicii, ma trezesc ca imi zboara berea din mana si se pierde usor pe gatul fin al Ioanei.

mi-am furisat o privire la Ea si mi s-a parut ofticata. ma privea intens, fix…sunt doar cateva secunde pana cand o privire se transforma din „complezenta” in „dubios-incurcatoare”…stii, e momentul ala, in care vorbind cu un om te trezesti la finalul frazei ca ai ramas ochi in ochi, ca la un final de plimbare de vara prin parc…”

-„te uiti ca bou’ la poarta noua…”

„ma rog…, si am gandit atunci cu viteza de accelerare a unui ferrari la formula 1…stiam ca sunt cu atat mai ridicol cu cat se apropie mai mult secunda critica in care ma transform in bou…

am prins-o brusc pe Ioana in brate, m-am prefacut ca o pup tandru pe gat, soptindu-i la ureche: ‘imi datorezi o bere!’, faza la care fata mea pufneste intr-un ras de parca ii spusesem cel mai tare banc din lume, in tinp ce Ea se porneste vijelios spre mine si imi arde una zdravana dupa ceafa: ‘cretin imputit! nici nu te-am lasat de 5 minute si deja esti cu alta!’…”

m-a busit rasul, si cum alex statea statea cu capul pe genunchii mei, asa cum obisnuia sa stea de fiecare data cand imi povestea ceva trist, i-am dat un bobarnac in frunte de-a sarit in celalalt colt al cemerei:

-„si ma lasi sa te tin in brate si sa ma uit duios la tine…sa mor daca te mai cred vreodata!”

…..

la finalul „petrecerii”, „cretinul asta rasfatat” a ramas cu Ioana, iar „xena, printesa razboinica” cu ochii la luna…

moneda cu eclipsa

eram tanara pe vremea eclipsei. eram la mare fara sa vreau. era o seara plicticoasa.

la pranz vazusem 2 tineri numai buni de dat exemplu… un blond cu ochi caprui si un brunet cu ochii verzi. foarte inalti si foarte atragatori. pareau frati dupa tresaturile fetei, dar erau atat de diferiti!

atunci am inceput un joc; impartirea „plajenilor” in 5 categorii: – naspa, foarte naspa; – naspa, dar merge la betie; ok-merge si fara alcool; bunut-bunicel-bun de-a binelea si „extra-mamaaaaaaaaaaa”

ei bine, astia 2 erau „taticii” categoriei extra!

dar

m-am gandit ca nu am eu fatza de fatza lor si am inceput sa imi caut prieteni in grupul celor mai „normali”.

dar….

nici asta n-a mers!

din cauza mamei, care insista sa mergem sa nu ratam razele bla-bla-bla-de seara. Si am ajuns pe plaja, unde mi-a impus sa raman in costumul de baie. era nou, dragutz, dar ma simteam dezbracata. nu mi-a placut niciodata sa defilez semi-nud.

nici macar pe plaja!

whatever!

ideea e ca in seara aceea a inceput eclipsa. a fost o luna superba, rosiatica si misterioasa.

paradoxul e cum si cat de repede am uitat de cei 2 frati-frumosi.

si asta are legatura cu moneda cu eclipsa!