Stam sau emigram?

Uite ca dupa ani si ani de aberatii, mi-a venit si mie chef sa scriu chestii serioase.

Ma obosesc toate discutiile astea cu si despre cat de naspa e pe afara.

Locuiesc in Romania, traiesc in Germania! Da, traiesc acolo, pentru ca aici nu imi este nici sufletul, nici mintea. Acolo, cu toata raceala si „armata” lor, imi permit sa stau pe iarba in mijlocul parcului, in spatele blocului sau pe cam orice petec gasesc (cam peste tot de altfel), pot sa beau bere pe iarba, in parc, pe o banca, in picioare uitandu-ma la artificii…(si da, se poate bea si civilizat…depinde de individ, nu de lege!), imi permit sa port fuste. Scurte, daca astea imi plac. Fara sa fiu fluierata, judecata, atinsa de toti dobitocii. Obtin cel mult cateva zambete. Si alea, cel mai des de la alti straini.

Da, neamtul e rece. Dar nu te exclude! Nu ti-l faci prieten in zece secunde, dar daca iti este prieten, te ajuta.

Se iese in echipa after work, se fac evenimente in companii, se discuta si despre altceva decat munca.

Si, cel mai important, e ca ei se respecta! Isi respecta viata, familia, timpul petrecut cu cei dragi… Ai ce face, ai parcuri, ai piste adevarate pentru biciclisti, ai evenimente, ai autostrazi, ai bilete de tren foarte avantajoase, ai oferte de grup la transportul in comun, ai transport in comun foarte bine pus la punct.

Da, e mai frig. Mai traibil, as spune eu. Si mai cald iarna. Si mai circulabil.

Si da, nu vorbesc decat in engleza, desi stiu germana binisor, tocmai pentru a observa reactiile celor din jur. Multi sunt amabili din reguli de protocol (vanzatorii din supermarket, magazine), altii sunt pur si simplu ‘de treaba” de felul lor.

Ma descurc perfect vorbind numai in engleza in orasele mari, iar unde nu dau decat de mosuleti fac playback in nitica germana…sau limbaj prin semne.

De ce prefer eu personal, Germania? Pentru ca pot sa sed pe iarba, avand castile de la mp3 (mda, io-s de aia anti-tehnologie recenta) in urechi, sa desenez. Sau pentru ca pot sa las camera fara grija pe orice cutie iesita in cale, pentru o poza cu timer. sau poate pentru ca stiu exact la ce ora tre sa ies pe usa ca sa ajung fix la fix la nush-care adresa. sau poate pentru ca pot sa imi vad de felul meu de a fi, de gustul meu vestimentar si de politica mea anti-tocuri fara sa fiu agasata de comentariile vreunei tance neantarcate, pitzi wannabe…

Sau poate ca asa sunt eu, un mic Hitler, organizata, punctuala si obsedata de detalii…

……………..

Si pentru ca mi-a venit chef sa scriu despre asta dupa ce am citit pareri pro si contra prin diverse pagini…o sa le citez pe cele care mi se par interesante. Morala…o gasiti voi in fiecare…

 

1) Ralf Genort Alexer în februarie, 2013

A trebuit sa lucrez acum vreo 12 ani, fiind delegat de firma germana unde lucram, 3 ani
de zile in Belgia si colegii belgieni, la firma belgiana unde fusesem detasat, ma intrebau
cateodata, cum i-mi place in Belgia.

Sigur ca am dat niste rapsunsuri de convenienta ce nu puteau supara pe nimeni.

Eram in echipa cu un programator belgian f. retras si tacut, dar in felul lui f. amabil
si care analiza cu multa profunzime lucrurile.
Insa trebuia sa-i scoti vorbele cu clesetele din gura.

Intr-una din zile m-a invitat de ziua lui de nastere la restaurant, dupa program, la masa
de seara.
I-mi era groaza numai de faptul ca nu stiam ce-asi fii putut vorbii cu el la restaurant.
Oricum de abia spunea un cuvant. Ne intretineam in limba germana pe care o poseda perfect.
Era un talent “lingvistic” dupa cum aveam sa constat mai tarziu.

Si evident ca dupa ce noi am facut comanda…Noah, asa il chema, a tacut.

“Na, Noah, daca nu spui altceva” il intrebai eu razand “ai putea macar sa ma intrebi ca
si colegii tai, daca i-mi place in Belgia”.

“Ralf, nu te intreb asa ceva” i-mi replica el “pt. ca tu nu TRAIESTI in Belgia” raspunse
Noah.

“Dar ce naiba fac, daca nu traiesc in Belgia?” ripostai eu razand.

“Tu Ralf, muncesti in Belgia, dar tu nu traiesti in Belgia, sorry!”

Am priceput ce vrea sa spuna. Cuvintele alese de el aveau un inteles mult mai adanc.

“Cum ti-ai dat seama?” l-am intrebat.

“Este f. simplu Ralf. Tie nu-ti place Belgia si intr-o tara care nu-ti place nu poti
sa traiesti decat daca este patria ta”.

Am amutit complet, dupa replica asta.

Totusi, dupa inainte sa ne ridicam de la masa l-am mai intrebat o data:

“Si cum ti-ai dat seama, Noah, ca mie nu mi-ar place Belgia?”

“Pt. ca desi tu ne intelegi limba, chiar daca nu 100%, nu te concentrezi mai mult asupra
lucrului tau, ca atunci cand vorbim la servici, uneori, despre viata din Belgia. Dar cum
spune unul ceva despre Germania esti numai ochi si urechi. Tu nu traiesti in Belgia,
Ralf. Si nu traiesti in Belgia pt. ca nu-ti place Belgia”.

N-am mai replicat nimic. Avea dreptate. Un excelent observator!

Dupa 3 ani de stat in Blegia, am organizat o mica agapa, dupa program, cu colegii belgieni
si seful belgian mi-a spus, formal, ca-i pare rau ca plec. “Si mie i-mi pare rau” am
raspuns eu politicos.

M-au intrebat cand decoleza in 2 zile avionul, dar nimeni nu mi-a spus ca m-ar insotii
la aeroport. Le-am spus, desigur, datele de zbor.

2 zile au trecut repede si a venit si ziua plecarii.
Dupa ce am facut check-inul la aeroport, vad un tip ce se apropia in mare graba de mine.
Era…..Noah.

Am fost perplex caci nu spusese nimic in sensul acesta, dar..m-am bucurat f. mult.
I-si luase liber in dimineata aceea.

“Noah, tu…aici? Nu mi-ai spus nimic ca ai venii la aeroport.”

“Nu, nu avea rost. Spune-mi Ralf, stii unde sant nascut eu?”

Nu vedeam sensul intrebarii lui, taman in momentul acela. Nu avea nici un sens si
intrebarea era total rupta de situatia momentana. Ridicol.

Mi se parea chiar deplasat. Dar de politete replicai:

“Nu stiu exact. Antwerpen?”

“Nu, in Timisoara.”

“Tu?”

“Da”

“Si…”

“Nici un si… Doream numai sa ma intelegi de ce mie i-mi place Belgia….”.

Sotia lui era beligiana din Bruxelles.

“Ah, da. Te pomenesti ca stii si romaneste….”.

“Drum bun Ralf….” i-mi raspunse Noah in …….limba romana. “Tie nu-ti place….nici
Romania…Tu traiesti in Germania” si asta mi le-a spus…in romaneste.

3 ani de zile insa..n-am stiut ca Noah stie romaneste….

A fost o experienta inedita. Si zborul a trecut in zbor…gandindu-ma la Noah.

I-am mai scris dar nu a mai raspuns. Decat daca-i scriam ceva legat de serviciu.

Deci este f. important “unde traim”….

 

2) nelly în aprilie, 2013

parerea mea este ca nu conteaza unde traiesti, pe aceasta planeta avem toti loc si este bine sa avem mai multe experiente ca sa putem face diferenta…

 

3) Constantin  în mai, 2013

Nimeni nu se imbogateste peste noapte dar cu siguranta reuseste ceva mai mult decat intr-o tara slab dezvoltata. Cu un salariu minim acolo iti permiti sa platesti si chirie, si asigurare, sa mananci, si altele.

Pentru cei care ati avut ocazia sa vizitati macar Germania, Austria… nu vi se pare ca oamenii sunt mult mai relaxati, mai bucurosi, mai luminosi, mai veseli, mai cu bun simt?!

Caz concret: la mine in bloc daca nu salut eu, nu saluta nimeni. Sunt unii care tresar cand salut, de parca i-as trezi dintr-un cuget adanc. Se uita la mine ciudat… “Oare ce a vrut sa zica asta?”
Pe cand acolo ziceam Hallo! de nu stiu cate ori pe zi, la necunoscuti…

Concluzia e clara, situatia materiala dicteaza majoritatea aspectelor din viata noastra!

Daca ai putin respect fata de propria persoana “cauti fericirea-n alta parte”. Nu e vorba de patriotism sau alte prostii de genul.

Cum e cand va vedeti parintii murind prin spitale si stiti ca nu va permiteti un doctor mai bun, un spital privat, un tratament de ultima generatie?!
Cum ar fi fost daca ati fi fost “in afara” si mama (tatal) putea beneficia de ingrijiri medicale cu adevarat curative?!

Cei care prefera sa stea langa parinti sau glie sunt cei care de regula nu sunt capabili sa faca primul pas, indiferent de domeniu.

Viel Glück!

 

4) Banala întrebare “Cât câştigi?” este una dintre cele mai mari gafe pe care o puteţi face în relaţia cu germanii. Practic, când auzi ce discută nemţii între ei, poţi avea senzaţia că aici nimeni nu are bani! Germanii urăsc musafirii nepoftiţi, care nu îşi anunţă vizita cu câteva zile înainte. Nemţii supăraţi nu-i înjură pe cei care le-au cauzat supărarea, aşa cum fac românii, ci discută cu aceştia prin intermediul avocaţilor. Germanii sunt şocaţi de unele obiceiuri româneşti, precum efectuarea vizitelor neaşteptate, stabilirea unor relaţii excesiv de apropiate cu colegii de serviciu sau adresarea ingenuă a unor întrebări care privesc intimitatea interlocutorului. Astfel, în Germania nu trebuie să întrebaţi niciodată despre veniturile persoanei cu care vorbiţi sau despre cât a costat vacanţa din care tocmai s-a întors. Mai mult, este contraindicat să daţi buzna la uşa cuiva din Germania fără să stabiliţi data şi ora cu câteva zile înainte.

 

5) Nemţii consideră că îşi ajută copiii dându-le o educaţie bună, învăţându-i să fie puternici şi să se descurce singuri, nu luându-le la 18 ani o maşină Audi Q7.

 

6)  În Germania, bicicliştii „înrăiţi”, chiar cei cu funcţii importante, vin la serviciu pe două roţi, parcurgând zilnic zeci de kilometri. Ei poartă căşti şi costum special (mulat pe corp) iar când ajung la muncă fac duş, se schimbă în costume şi arată ca scoşi din cutie. Bineînţeles că pe traseul lor nu sunt urmăriţi şi „perforaţi” de haite de căţeluşi hipnotizaţi de vârtejul spiţelor roţilor sau „juliţi” de şoferi, aşa cum se întâmplă pe la noi. De asemenea, în Germania nimeni nu le fluieră pe miile de alergătoare blonde din parcuri cu apelative de genul „Psst, psst, păpuşico!” sau le urează cu drag „Cazi, fă!”.

Oameni care fac jogging, walking sau tracking în toate parcurile, săli de întreţinere arhipline, biciclişti la tot pasul. Sportul este una dintre realităţile vieţii de zi cu zi în Germania. Fiecare face sport în ritmul său, fie că este tânăr sau are părul nins. Sportivii cu căştile pe urechi sunt atât de obişnuiţi în „peisajul” marilor oraşe, încât nimeni nu-i mai bagă în seamă. Fiecare om aleargă în ritmul său, nimeni nu-l urmăreşte, nu-l critică şi mai ales nimeni nu încearcă să-l prindă, să-l privească intens, să-l fluiere sau să-i taie calea, gesturi mitocăneşti întâlnite frecvent în parcurile noastre şi care îţi stârpesc din faşă orice gând că ai putea face sport.

 

7) Vârstnicii germani ies din case singuri, chiar dacă au nevoie de sprijin pentru a putea merge. Ei folosesc un fel de căruţ pe patru roţi, cu două „coarne” de care se pot ţine în timpul mersului, care seamănă întrucâtva cu un cărucior mai mic de supermarket. Deşi acest dispozitiv numit “Rollator” a apărut şi în România, pentru a le face oamenilor viaţa mai uşoară, mulţi dintre vârstnicii români care îşi permit să-l cumpere nu renunţă la baston, „de ruşine” că vecinii şi cunoscuţii i-ar putea considera neputincioşi. Laitmotivul este “mă râde lumea”

 

8)Diferenţele dintre mentalitatea germană şi cea românească apar şi în ceea ce priveşte rolul femeii în familie şi creşterea copilului. Atunci când vedem că o mamă germană nu „face totul” pentru copiii săi în concepţia românească (în ideea de dăruire până la sacrificiu sau de “sclavie în familie”), trebuie să interpretăm în mod corect comportamentul ei, prin prisma educaţiei germane. Cu timpul putem înţelege că noi, româncele, chiar avem ceva de învăţat de la nemţoaică, în loc să o judecăm. O mamă germană se simte împlinită, are un moral ridicat şi o bună dispoziţie deoarece are grijă şi de ea, îşi face program cu prietenele sau îşi rezervă un timp doar al său pentru o activitate care îi face plăcere (hobby).

 

 

9)

În general, germanii sunt calmi şi se exteriorizează foarte puţin. Dacă se enervează, preferă să se plimbe decât să ridice tonul. Au puţini prieteni, dar buni, şi nu simt nevoia de a-şi face mereu alţii. Când intră cu cineva în contact, nemţii au nevoie de timp pentru a se deschide, chiar dacă interlocutorul le este simpatic. Ei nu comunică uşor încă de la primele întâlniri, aşa cum fac românii.

Nu-i judecaţi “româneşte”

Pentru a nu-i judeca greşit, trebuie să înţelegeţi că germanii se deosebesc de noi. Respectul lor de sine este atât de bine dezvoltat, încât la unii dintre ei îmbracă haina egoismului. Germanii nu-şi sacrifică timpul şi confortul în favoarea nimănui, cu excepţia cazului în care acest sacrificiu ar fi benefic  şi pentru ei.

Nemţii gândesc întotdeauna practic. Din toate soluţiile care li se înfăţişează pentru rezolvarea unei probleme, o aleg pe cea mai simplă şi mai convenabilă pentru ei, potrivit dictonului „doresc să am liniştea mea”.

 

10) Bunul simţ este la mare preţ peste tot în lume, inclusiv în Germania. Dacă uneori în România atunci când vă comportaţi cu bun simţ sunteţi “luat de fraier”, în Germania nu veţi da greş în relaţiile interumane dacă adoptaţi această atitudine. Dacă veniţi sau locuiţi deja în această ţară, puteţi face liniştiţi tot ce vă  dictează bunul simţ şi nu aveţi cum să greşiţi.

 

……….

Partile mai putin minunate ar fi: – job-urile care cer neaparat cunoasterea limbii germane la nivel destul de avansat;

– taxele care cam musca din salar daca intr-un cuplu lucreaza doar un individ (cheltuieli duble + venituri medii + chirie mare daca vrei comfort cat de cat = dezastru daca nu stii sa administrezi banii rational);

– tre sa ai (ma scuzati) „bile” ca sa fii in stare sa iti lasi prietenii, parintii si confortu’ de la scaunelul de la birouas ca sa pleci in cautarea unui trai mai sanatos pe „afara”…

……………

si, evident, pareri pro si contra sunt cu miile/milioanele….totul e sa ai un creier propriu si sa vezi niste realitati, nu sa citesti orice aberatii (nu, nu le exclud pe ale mele) intalnesti prin „scrisorile” de pe net…

 

(articole preluate de aici: http://romaningermania.ro/category/mentalitati-familie-si-copii-educatie-sanatate-locuinte-biserici-diaspora-utile/mentalitate-germana/ )

 

despre valori si aberatii

sunt absolut satula de cretinisme de genul „femeia trebuie sa fie supusa barbatului”…

no shit!

adica sa „sufere” bataile, sa faca sex la comanda, sa fie servitoare umila…si mai ce?

eu ca ridic privirea, strang pumnul si scot pe gura tot ce am in creier sunt „feminista” de alea naspa?

„televizorul devine un model comportamental prentru tinerii din ziua de azi”…apoi daca tie iti dicteaza aia de pe teveu cum sa fii, cum sa traiesti si cum sa te imbraci…creierul tau e futut din fabricatie…nu din „modelare”!

„fiecare barbat cu care se culca o femeie ii reduce acesteia sansele de a fi fericita in viata ulterioara”…apoi clar! daca te culci cu unu -singur da bun- apoi taticule, esti in culmea fericirii… da ce pana me’ faci cand al unu e si prost si impotent si neatent? ramai toata viata o frustrata supusa? si asta duce la implinirea familiei? la bunastare, pace si iubire? ai sictir!

nu spun sa incerci toate poamele pana-ti gasesti viermisorul potrivit, dar nici sa-l iei pe primul care-ti iese in cale. da, bun, daca pe ala il iubesti, pe ala il vrei, asta e cool. dar daca „asa spune religia”, „ma omoara familia”, „mi-e rusine sa recunosc impotenta individului”, atunci e buba.

nu se mai iubesc oamenii pentru ca femeile vor cariera? da ce dracu sa faca? sa stea acasa sa astepte cate 1 leu de tampoane de la barbat?  sa se tina cu o mana de matura si cu alta de basma?

lumea evolueaza, vremurile se schimba. nu mai vanam in padure, nu ne mai pisam pe unde ne vine (aia care au decenta), nu putem sta inchisi in casa fara net, „ca netu e ochiul dracului”…

daca ai creier, treci prin filtru. alegi, separi binele de rau. iei prostia ca divertisment si atat si nu o reproduci in viata ta de zi cu zi.

daca nu ai, alergi cu gura cascata dupa vorbele altora, incercand sa repari o societate stricata cu sfaturi din alte vremuri. crezi ca merge???

as comenta mai mult, dar uite, unii o viata. au de alergat dupa barbatii pe care vor sa ii bage in pat diseara sau au de pilit unghiile cu care sa il zgarie in timp ce.

v-am pupat ca imi incepe emisiunea preferata….

Femeile si banii.

Fratica, sunt satula!

Lupul moralist in blana de barbat se plange de oaie. Ba ca umbla dupa lupi cu bani, ba ca dupa tapi cu….barba.

Dar cine sustine curentul pitiponc ? Nu cumva voi, fix astia care va plangeti?

Ce pana mea gasiti la smotocitele alea? Extensii care iti raman pe degete cand o mangai romantic, unghii false infipte prin buci, sani pe care nu ii poti atinge ca le strici pozitia???

NU TOATE FEMEILE FUG DUPA BANI!

FATUCILE alearga dupa fraieri de muls. FEMEILE cauta stabilitate.

Un barbat capabil sa se intretina e un candidat pentru postul de tata, de „cap de famile”.

Ce-ati vrea? Sa fugim dupa fraieri care-si beau timpul prin crasme?

Femeile care se respecta isi aleg barbati care se respecta!

Sa bat si cuie, sa spal pe jos, sa fac mancare, sa spal si vase si sa aduc si bani in casa in timp ce individu doarme, bea sau bombane intruna… imi pare rau, dar NU!

Am fost acuzata de fatucile infestate cu „capra-vecinita cronica acuta” (licenta poetica), ca alerg numai dupa….cum le spuneai, draguta, „directori”??? Pentru ca un amic era sef la resurse umane intr-o firma oarecare, pentru ca un fost prieten era multumit de postuletul lui caldut si nu prea si pentru ca „actualul” (la vremea respectiva) avea masina si (juma de) casa ???  Miiishto!

Nu, draguta, si alte fatuci/ indivizi ofticati, dupa cum spuneam mai sus, FEMEILE CARE SE RESPECTA vor STABILITATE.

Si nu, stabilitatea nu se reduce la a avea un copil ca sa tii un barbat sub papuc. Stabilitate inseamna iubire, puterea de a sta in picioare si capacitatea de a-i oferi unui copil conditii decente de viata!

De ce ma seaca virusul caprei nebune? Pentru ca traim intr-o „societate” condusa de dorinta de a pune etichete, de barfe si de spirit de turma.

Cand o sa invatam sa gandim singuri o sa observam ca Doamnele si Domnii nu umbla cu tona  de aur la vedere, nu isi parcheaza masinile scumpe in fata intrarii la mall si nu isi lasa averile prin baruri si saloane de „infrumusetare”.

Intre timp, ma duc sa-mi mint copilul ca oamenii sunt buni!

 

Dotari: creier

Sustin si eu diverse teorii cum ca universul nu e infinit, cum ca exista lumi paralele, timpul e o chestie fara cap si coada clar definite si altele de genul.

dar…am probleme cu axioma care precizeaza ca toti avem creier. pe bune!

daca am avea toti creier, parintii nu si-ar mai abuza copiii, elevii nu ar mai ataca profesorii, profesorii ne-ar invata „carte”, primarii ar fi destepti si cinstiti, nu am mai vota ca oile la schimb pe mici si bere, blondele (alea care este adica….tre sa precizez ca stiu si exceptii) ar contrazice bancurile, politistii la fel, economia ar functiona ok, fanii nu ar mai pupa in cur orice cantacios de 16 ani sau vedetaciune de hartie, nu ar mai sta toti barbatii cu limba scoasa de un cot cand apare una sa cante in chiloti si ciorapi cu gauri, nu ti-ai mai omora prietenul de o viata doar pentru ca nu gaseai un loc mai bun de pus cutitu la pastrare, nu s-ar mai fute toate proastele fara protectie ca sa isi omoare apoi pruncii (foarte frumos numiti pe la teveu „produsi de conceptie”, nu mi-ar mai bruia inteligenta reclamela la absorbante preste care pui vata, la usturoi care miroase ca o floare sau la „mister vine prietena din anglia, imbracata frantuzeste si care vorbeste pur romaneste”, „nora pentru mama/mireasa pentru fiul meu” nu ar exista in grila vreounei televizuini, otv nu si-ar mai primi licenta, nu ar mai plati nnimeni 12 mil caldura pe o luna la un apartament cu 2 camere pentru  ca ase zice domnu de la firma cu repartitoru’ si am gandi dracu’ cu propriu creier. ala din dotare!

trebuie sa ne spuna altii cum sa gandim?

sa fim o haita de atac fara creier?

doar pentru ca asa zice unu sau altu la care i s-o sculat pe partea gresita?

pana nu demult ma credeam prea desteapta pentru vremea mea…

mi-am dat seama ca de fapt sunt prea proasta: astept ceva ce nu se va intampla niciodata. astept sa vad oameni care gandesc de buna voie si nesiliti de nimeni. astept sa vad unul care se revolta impotriva turmei.

de ce nu am idoli?

pentru ca nu gasesc un piedestal suficient de mare ca sa incapa pe el idolatrizatu’ si toata ceata de tampiti care-l pupa-n cur!

…………….

hai, agitati-va ca ma iau de Aia, de Ala sau de Alalalt….

ca-l reconoasteti din descriere…

numa sa precizati din care…sunt foarte curioasa in care il incadreaza creierul vostru….ALA DIN DOTARE!

Sexul inainte de nunta. Parerea mea…

Ma irita treaba asta cu „eu nu fac sex inainte de nunta”, nu pentru ca sunt curva (cum ar sari unii sa ma catalogheze cam rapid), ci pentru ca am trait-o pe pielea mamei si …..n-a iesit cum trebe’!

Mama, ca orice alta femeie frumoasa, educata la tara, de parinti muncitori si nepreocupati de placerile vietii, a crezut de cuviinta sa isi pastreze „comoara nationala” neatinsa si nescarmanata pan-in-ziua-nuntii-si-ceva-dupa. Beleaua n-o fo ca ar fi vrut actiune si s-a privat de placere. Ca pe vremea aia, domnii erau cat de cat Domni…iar respectul, cat de cat Respect… Problema o fo ca s-o maritat cu cin’-nu-trebe.

„Si au trait ei asa virgini si fericiti pan la adanci batraneti”… o fi adevarat, dar numa in povestile cu zane!

In lumea reala, a nu-ti cunoaste partenerul, a nu sti ce, cum, cand, de ce si de cate ori, e destul de nasol. A iti da seama dupa nunta ca nu vei fi niciodata implinit din punctul asta de vedere…e Nasol!

Si daca generatia „decenta”, numita in continuare „parintii nostri” (cei de toate zilele – ma scuzati, „dar eu nu ma pot abtine”), nu s-a plans, nu a facut din nepotrivirea de „caracter” o tragedie si nu a calcat in strachini (ai mei cel putin), generatia actuala, de copii cretinoizi tind sa rezume totul la lungimea pu…tinei cu castraveti.

Eu tind sa fiu de partea borcanelor, pentru ca am avut parte de suficiente „nepotriviri” incat sa imi doresc „o potrivire mai buna”…

Si , nu, NU SUNT CURVA!

A-ti trai viata, a accepta un sentiment asa cum e el, a nu-ti refuza o placere nu inseamna a te indopa cu tot ce gasesti in cofetarie.

Am pierdut ocazii, am trait clipe. Intr-un raport de traire versus parere de rau de 2/1. O poveste de dragoste lunga, o decizie gresita, un soi de aventura, o incercare de ordonare a vietii, o lupta cu morile de vant si o…sa-i zicem…poveste de viata. Si am pierdut un vis, o poveste ireal de frumoasa  si o noapte cu vin rosu.

Nu imi regret greselile, pentru ca din ele am invatat. Nu imi regret povestile, pentru ca „eroii” lor mi-au purtat pasii pe drumul vietii si am invatat sa gandesc liber, sa ma exprim liber, sa nu imi pun limitari pudibonde si sa nu sar gardul de la ei…de la barbatii din viata mea. De la cei „trecuti in revista” si de la cei pusi timid la nota de subsol.

S-a spus despre mine ca am fost prea libertina. CORECT! Libera de prejudecati idioate, dar nu de morala. Dar adevaratele CURVE, alea de pozeaza in muieri decente, n-or sa inteleaga niciodata diferenta!

De ce m-au placut barbatii atat de mult si atat de multi? Aveti idee, individe roase de invidie???

Obisnuiam sa fiu inteligenta, un soi de enciclopedie ambulanta, dragut ambalata („doar draguta” pentru ca frumusetea mea a venit mai mult din potentialul interior decat din fardurile exterioare). Mi-a spus odata un individ sictirit ca sunt urata, „asa cum iti e sufletul”…well, fie cum zici tu…dar atunci de ce restul lumii ma vede frumoasa? te-ai gandit vreodata in ochii cui e frumusetea??????

Deraiez de la subiect.

Recomand traitul vietii pentru ca imi place sa fiu vie, sa ma simt vie, sa nu tin cont de „regulile societatii, ale lu’ tata sau a lu’ stra-bunelu” (atat timp cat nu fur, nu omor si nu ma bag in casniciile altora….aviz amatorilor…), si pentru ca, atunci cand iti alegi un partener „pentru totdeauna” trebuie sa fii sigur!

Fara intrebari de genul: „cum ar fi cu altul/alta?”, „o fi mai bine, mai mare, mai groasa?”, „dar Gigel, Gigel o baga mai cu spor?”

A, da, vorbesc de-a dreptul! Alt defect fundamental! Vezi? D-aia iti zic: traieste-ti dracu viata!!!

………….

Siiii….faza cu „nu ma culc cu ixulescu, daca are….boli de alea…..?” No, apoi, de pupat te pupi cu el? De mancat, mananci cu el? Si pe unde si-a pus botul mai inainte stii?

Nu stii!

Pai daca iti lasa un floc de roscata in fasole??? (Da, de roscata, uite asa de-al dreac’!)

………….

No, bine, is sarcastica si se pare ca ma vor ura toti popii in curand, dar… Soarta! Nu judec conceptele religioase in aberatia aci prezenta, ci ideile idioate din capul unora.

P. S. Nu vrei copii si nu poti lua pastile? Da de cauciuce ai auzit? De inele (functioneaza, garantez io’), sau alte chestii mai mult sau mai putin inofensive??

Am vrut sa fiu „soft”, dar nu mi-a iesit nici de data asta… O fi vreun simptom secundar de la sex?

NeFe HasHAs ???

tare de tot! „presupusa victima” de la „povestiri”

azi, uitandu-ma si eu ca omu (ca muierea sta pe unu numa) de pe un post pe altu fara nici o tinta clara, ramasei blocata pe povestirile casnice.

motivul? noua „vaca de muls” a stiristilor: crima din timisoara…

ce m-a facut sa nu mut pe ceva mai vesel (nu-s genu care sa se uite la emisiuni cu si despre „ma-sa care l-a omorat pe tat-su”), a fost urmatorul fragment de discutie dintre prezentator si trimisul pe teren :

– deci, victima, bla-bla-bla…

(interventie in forta) : – PRESUPUSA VICTIMA!

(trimisul pe teren): ????????? nu am auzit!

prezentatoru: -PRESUPUSA VICTIMA!!!

trimisu: ??????? nu aud….nu va mai aud….ce spuneai????

prezentatoru iritat-nevoie-mare: PRESUPUSAA  VICTIMAA…

trimisu: nu aud nimic, deci, oricum, vom reveni cu amanunte despre victima si cele intamplate in camin bla-bla-bla…

mai e nevoie sa comentez treaba asta??????

(DA, PENTRU AIA MAI INCETI DE CREIER SAU PENTRU AIA CARE FACURA….AHEMMM, „dreptu-stangu” IN ROMANICA!):

1. un om transat, cu cateva zeci de lovituri de cutit la bord e o VICTIMA dupa umila mea parere…

2. „presupus” stiam ca e de obicei pe meleagurile noastre al gasit cu mana pe un cutit, cutit infipt a n-spea oara intr-un altu…

3. misto faza…cred ca trimisa de teren N-A VRUT sa auda sau SA REPETE ASA O TAMPENIE!

acu daca parerea mea nu va e pe plac, just comment!

Auzi? eu am o problema….

nu, nu era o remarca proprie ci redarea unei viitoare discutii intre gainarii care ne vor asculta telefoanele!

cica eram io azi pe campurile muncii patriotice si auzii la radio ca de maine sau din martie (nu stiu sigur, suna cam la fel pt mine), fiecare esemes trimis de catre moi, tu sau ala de colo, va fi INTAI citit de catre gainari. Acu semnalu radio dadea rateuri, dar pare-mi-se ca asa suna…

no, s-apoi, in timp ce ma revoltam pe treaba asta si promiteam sa ard in flacari (nu eu de fericire sau extaz, ci guvernul de necaz), mai auzii una la fel de buna :

fiecare mail va fi citit de catre… bla-bla-lor!

Si, no, amu, ase ca intre noi astia europeni cu drepturi (cica) umane…unde plm (n-am dar o imprumut!) mai e respectat omu??????????

Si ce sens mai are parola la mail dak tot prostu imi va citi mie mesajele? daca trimit un semeseu porcos la un minor???? daca ii spun mariei ce tanga cu gaurele mi-am luat? tre sa afle ion sa dea sfoara in tara?

CE PENELE MELE (ca de-ailalta cica tot n-am), va freaca pe voi mesajele oamenilor????

despre alegeri, cu dragoste!

ieri:

-bai, tie ti-a dat ceva?

-pentru zilele astea sau alea dinainte?

– alea…

-nu! tie?

– putin… da tu de ce nu ceri? ati facut toata treaba aia degeaba? noi ne luam injuraturi si ei stau in birou si iau banii!

– pai cate injuraturi mi-am luat numai la faza cu semnaturile…cate 20-30 de plecam acasa turband…

…..

azi, mai devreme:

– ce-i asta?

-panou mobil de campanie.

– aia nu e tipa cu promisiunea?

– ba da…

– pai du-te acu la ea, inainte de alegeri, sa vezi ce repede te rezolva!…

– cand sunt alegerile?

– duminica…

– prea tarziu!

azi, intrand in scara:

– sa ii ia naiba cu reclamele lor!

-iar e plin?

-pai le scot zilnic si nu mai termin!

– eu aseara i-am rugat sa nu puna in cutie ca nu am cheie…

– dar degeaba!

– da…

– astept sa se termine cu alegerile, dar cred ca nici dupa nu se vor opri…ca nu vine lumea la vot.

– pai cine sa vina?