cea mai simpla solutie…

-„pune-ti ideile in ordine…fa-ti o lista ca tot iti place tie sa scrii…ca sa fac asta trebuie mai intai sa fac asta…pentru care trebuie sa fac asta…”

„zi-mi sa iti scriu un roman pana maine pornind de la un cuvant si o sa ti-l scriu…numai nu ma pune sa fac proiectul, pt ca il urasc, ma enerveaza, ma deprima…”

-„pai, scrie romanul proiectului asta…imagineaza-ti ca te duci acolo in vacanta cu El si scrie cum ti-ar placea sa fie locatia!”

…..

ma intreb de multe ori de ce ma ajuti totusi. sfaturile de azi chiar au fost bune, ai dreptate, eu tre sa muncesc mai cu chef, toate alea…

…..

„eu sunt naspa, stii…nici macar nu am chef sa ma apuc sa lucrez la chestia asta!”

-„daca incepi asa, ca esti naspa, te afunzi si mai tare in butoiul tau…trebuie sa gandesti pozitiv…sa pornesti de la faptul ca trebuie si poti sa treci si de asta!”

…..

eu am ales intotdeauna solutia cea mai usoara

eu am fugit intotdeauna

am fugit de mine, de dentist, de sentimentele mele, de tot ce ma face sa ma simt mica si neajutorata.

ma simt mica.

inutila de cele mai multe ori.

mai am rabufniri de „MINE” din cand in cand, dar cam prea rare.

reusesc sa ma adun pentru cateva clipe, atat cat imi trebuie sa nu imi stric machiajul cu lacrimi, dar apoi cedez.

clachez…

…….

-„tie iti place sa o tii tot asa sa o faci pe victima, sa dai vina pe aia sau pe ailalta…cand te duci la culcare repeta-ti ca POTI face asta sau ailalta, nu ca nu poti!”

–„buna, ce faceti? ziceai ca faci o solutie, ceva…unde-i?”

-„pai, pe ea o ajutam…solutia e acolo…adica nu-i, e in lucru…”

„o sa fie!…ma duc si eu, va las cu ale voastre…te sun cand o sa am ceva!”

………

solutia cea mai usoara e pentru lasi.

pentru mine.

am fost lasa mereu.

plecand, vantul m-a facut sa scap un picur de transpiratie printre gene. n-a nins, a fost doar vantul de iarna.

solutia cea mai usoara pentru mine  sa ma inchid in universul meu imaginar, in care putini au putut sa patrunda si sa inteleaga cate ceva despre mine, sa imi trag plapuma peste cap si sa numar oi in timp ce imi imaginez ca asta o sa ma ajute sa dorm mai bine.

„tu esti uneori mai dur, vrei sa pari mai dur, dar ma ajuti fara sa stii, fara sa vrei chiar, uneori…”

solutia cea mai simpla e sa fug…

sa fug la birou intr-o incercare noua de a gasi o solutie grea la problema mea simpla, sa fug de data asta in sens invers, din plapuma afara, sa las dracului oile si somnul meu vesnic inutil si sa ma agat de o foaie de hartie.

„e simplu sa spui ca de azi, de maine, de nush-cand o sa te schimbi, o sa te apuci de treaba, o sa ai mai mult chef…mai greu e cand tre sa faci asta!”

– ” eu inteleg, ca am fost si eu asa intr-o vreme, dar trebuie sa vrei totusi sa faci ceva!”

……

de MAINE, o sa imi pun ideile in ordine! azi tre sa ma apuc de treaba…

solutia cea mai simpla e in noi insine, problema e ca n-o vedem niciodata.

 

Anunțuri

„nu cred ca il cheama Pallalah, dar i se spune 52…”

povestea asta este despre o repriza buna de ras…

ea: „ce sa fac daca mie imi plac numai astia?”

eu: „hmm…cred ca o sa incep sa scriu…iti ofer 25 % din castig pt ca ma inspiri…”

ea: „si despre ce o sa scrii?”

eu”..paiiiiii, despre un seic frumos, cu parul lung …..(nu pot reproduce descrierea :)) din motive….de motive….)…etc, etc…”

ea: ” stop! ca imi faci chef de seici…”

–rasete-

eu: „hmmmm…o sa ma duc acasa si o sa scriu cu creionul fermecat o poveste despe seicul…cum naiba sa il cheme pe asta??? ….Abdullah Pallalah….”

–rasete–

eu: …”si o sa il pun sa se plimbe pe bulevard (rasete), o sa te sun si o sa iti spun sa iesi mai repede ca bietul om se tot plimba de vreo 3 pagini…”

(rasete, rasete, rasete)

ea: „mmm, ar fi fain un creion magic…era un film despre un tip care spunea povesti si deveneau reale, ma rog, faze de genul asta”

eu: ….”si n-ar fi misto un Pallalah de ala???”

ea: „…este unul la mine in bloc… nu stiu daca il cheama Pallalah, dar cand vorbim despre el ii spunem <52>…”

eu: „52  minus varsta (presupun ca nu e mult mai mare decat tine) ….ar fi o treaba…”

rasete…

ea, soptind, in timp ce ne pupam de ramas bun:  „nu stiu cat de bun ar fi, n-am avut ocazia!”

rasete….

si asa deci, i se spune „52”….

cool! :p