nicki, ian, alex si motanu

inca ma mai intreaba lumea pe cine am iubit/iubesc mai mult…

de nicki m-am indragostit grabit si lenes, in umbra unui nor, a unui castel de nisip intarit si a unui val ce m-a impins in bratele lui.

de ian m-am indragostit tarziu si fierbinte, in umbra unui pahar de sampanie varsat pe covor, a unui rasarit somnoros ce mi-a luminat zambetul.

pe alex l-am primit cadou la pachet cu familia, aiurit si vesnic tanar, in umbra unor lectii interminabile si a unor cafele cu lichior.

motanul mi-a sarit in brate intr-o dupa-amiaza, murdar si plouat, in umbra unui copac batran si a unor flori tinere, pe o insula mica si infipt adanc in amintirile mele.

iubesc rasaritul din ochii lui ian, la fel cum iubeam apusul in bratele lui nicky, mi-e drag alex si aproape nesuferit motanul…

pe cine iubesti TU mai mult?

flori si fluturi

…fluturii mamei lor de magari!

nu, nu ma refer la barbati!

nici la indragostiti.

nici la colegii care te uita.

nici la cei care te suna doar cand au vreun interes.

nici la vanzatoare.

nici la proiecte de viitor.

nici la slujbe…

si nici macar la parinti!

de data asta, „florile si fluturii” sunt pentru „moisei”.

se stiu ei care-cum-is.

e vorba de lumina.

nu de „iluminare”, „lumina sufleteasca” sau vreo alta metafora stravezie….ci de banala lumina „eon-ica” nedeclarata a susnumitilor.

sa va tihneasca!

flori si fluturi, oameni buni!

nu stiati?

florile sunt chestiile alea de-ti ies din gura cand iti pica curentul in mijlocul referatului, cand ti se blocheaza motorul pe linia de tramvai sau cand iti prinzi amantul cu alta…

iar fluturii…fluturii sunt chestiile alea de intra in flori cand iti ies perii albi din crestet si se indreapta sub forma de pari si chestii ” roz cu luminite” (vorba serialului cu mo si foca-nu m-am putut abtine), spre crestetul altora…

flori si fluturi!

….

vine primavara.

motanul care era pisica

am vazut un motan gras. era gras si frumos. si blond.

cu soldul ranit in usa scarii blocului.

intra in scara cu teama.

era frumos, enervant si gras.

imi era dor de el.

l-am vazut azi…

aduce ghinion.

l-am hranit.

n-a vrut sa intre in scara.

nu l-am recunoscut decat dupa soldul ranit.

e slab si ogarjit.

imi e mila.

„e a dvs pisica?”

-„nu! nu stiu a cui e! miorlaia a foame…”

o fi pisica???

sa fi fost burticel si sa fi fost grasa cu bebei? sa fi disparut sa nasca?

infuleca si torcea/maraia.

se uita la mine si intelegea ce ii spun.

am fugit in lume si a vrut sa vina cu mine.

aduce ghinion.

motanul meu frumos e o pisica slaba…

post fara nume

nush ce nume sa pun, nush despre ce sa scriu, ce gand sa aleg din miile care mi se rotesc prin cap asemeni albinelor intr-un stup gol…., ce gand sa selectez si sa socot ca merita avansat la rangul de fraza…

nici unul nu imi e prieten!

…..

sa scriu despre cat de singur te simti cu mana prinsa in jurul gatului tovarasului de bere?

sa scriu despre cat de singur te simti in pat, impartind plapuma?

sa scriu despre cat de singur te simti la birou, cand iti vine sa iti infingi capsatorul in deget? in degetul de alaturi. sau in freza…

sa scriu despre cat de singur te simti in nebunia ta de primavara timpurie?

sa scriu despre cat de singur te simti atunci cand mii de ganduri te inconjoara???

…………..

am scris despre NIMIC…si nimicul e cel mai important…cu el incepe si se termina totul.

„ce-i???

nimic!