„ce usor e sa ti-o tragi”

in lumea asta mare si atat de mica si inghesuita in  care traim, e foarte usor sa ti-o tragi.

desi prietenul prietenului colegului de banca dintr-a patra a tipei cu care ai fost tu coleg intr-a cincea e cu ochii pe tine, totusi e usor sa ti-o tragi.

in micul nostru univers, pe ritmuri de dans, expresii verticale sau doar plutiri prin viata, se incruciseaza povesti cu pu…tini, mai ceva ca-n cei 3 muschetari-care de fapt erau 4…

si toata lumea stie, si toata lumea tace.

si pozele ascund si pozele irita…si pozele creeaza.

si dansul provoaca pasiuni, amintiri, lacrimi, fantezii, reprosuri, trairi, regrete, vanitati, spectacole, zambet.

ce usor e sa ti-o tragi cand termenii „vechii educatii (ce tentata is sa adaug si <crestine>)” sunt uitati, ignorati, calcati in picioare!…

„ce usor pica fetele….” spunea Ron…si baietii cu vraja….ce are ala de le prosteste pe toate???

NIMIC! iti spun eu, dragul meu prieten (care nu catalogheaza oamenii si relatiile pt ca i se pare mai firesc sa nu o faca), nu are fix nimic!

nimic in plus, nimic de lauda.

se are doar pe el si vanitatea lui.

da, e un om bun, dar…

si fetele….pe cophile le inteleg ca umbla-n limba dupa averi si pozitii (nu sexuale-ca dupa alea umbla prostu care le intretine), dar femeile???

o FEMEIE nu inseala….

nu face pasul asta fara a fi inselata…iar ATUNCI O FACE DIN DISPERARE, RAZBUNARE SAU PENTRU A SE SIMTI IUBITA -fie si pret de o clipa.

e usor sa ti-o tragi, cand esti „mimi de la farmacie” (nu, NU AM NIMIC CU VREO MIMI SAU CU FARMACISTELE-e doar o expresie pe care o spunea tata in copilarie…ca  o inseala pe mama cu mimi de la farmacie…), DAR o DOAMNA, nu calca in strachini!

Doamnele cu D mare stau si sufea langa betivi, golani, mincinosi, batausi sau prosti-sadea, cu zambetul pe buze si sufletul zob.

Cunosc niste DOAMNE, nu neaparat maritate, pe care le respect, desi nu le aprob.

ce usor e sa ti-o tragi, cand toate ti se ofera pe tava….

si tu ma mai intrebi, RON, de ce pica alea ca mustele in bratele lui XSIY???

?

 

 

Anunțuri

ferestre si oglinzi

„vrei sa iti fac o poza cu asta in spate?…”

-„poate cu el in spatele meu, adica la propriu…si poate cu o oglinda in fata…sau in spate…whatever…”

…………………

„ci bun ii asta!”

-„bre, io is la <window shopping>….”

„si ce, nu se poate sparge fereastra?…”

………………..

„ce s-o amestecat vinul roz cu vinul mai putin roz…”

-” la mine danseaza cu silva bruna…”

o noapte de dragoste

tanjesc dupa o noapte de dragoste….nu sex, dragoste!

de aia siropoasa, in care pan sa te dezbraci, uiti scopul si durata vizitei…

…………..

imi amintesc povesti din alte vieti, in care noptile astea au fost deosebite. as vrea sa spun „magice”, dar se supara autoarele. n-am licenta:p

………….

malul marii, demult, tare demult….el incerca sa ii prinda mana, ea se ratragea inspre mare. erau nevoiti sa isi poarte slapii in mainile libere (pentru ca amandoi vroiau sa le ocupe pe cele fara slapi).

el venea spre ea, iar ea, timida, cu mana tremurand, se prefacea ca fuge usor mai spre valuri….intr-un final a prins-o, a ridicat-o nitel spre ochii lui si a spus: ai unghii frumoase!

au ras.

erau emotionati. valurile ii loveau usor in timp ce strabateau plaja fara nici un tel.

-„stam la terasa?”

„ahemmmm”…

si s-au privit fix in ochi, ca prostii, cu cate un corn cu ciocolata (nedesfacut) in fata si cu cate o sticla de suc (sa mor de stiu de care era…), vreo 2-3 ore (minim), in timp ce parintii patrulau in jurul lor, agitati.

-ce dracu fac copiii astia, dom’le? stau de 2 ore si se uita unu la altu ca la ozn-uri…

-„ce-i?”

„nimic…”

si linistea serii era tulburata doar de zgomotul cate unui zambet timid. si ochii lui erau caprui si adanci, si ochii ei straluceau ca luna la eclipsa, si cuvintele au incetat sa mai existe, si-au creat un univers compus din 2 cuvinte.

si cand, intr-un final, au inceput sa vorbeasca, cuvintele aveau o sonoritate aparte.

[…]

se plimbau pe nisip, s-au oprit in zona cu barcute si bicle de apa si el a prins-o de mana si o tragea in jos, sa se aseze pe nisip, dar, cand a atins nisipul cu genunchii si-a dat seama ca e ud, si s-a ridicat inapoi: -„nu-i bun!”

i-a aranjat o suvita rebela dupa ureche si ea a inceput sa tremure. isi amintea povestea dintr-o poveste inventata. si totul era identic: strada devenise plaja si luna era la locul ei… masinile erau barci si vantul ii trimitea suvite rebele spre obrajii lui. ea tremura si el era timid. a inceput sa ii sarute fata, de la frunte spre obraji, incet, metodic, tremurat.

ea a inceput sa rada. el s-a oprit: -„ce-i?” „nimic!”.

au inceput si ea a ras si el a intrebat si ea a raspuns scurt si au inceput iar si ea a ras…

apoi…apoi a fost ca in poveste.

si el i-a spus. si ea a zambit. si a condus-o pana la hotel. si ea a zambit. si el a plecat zambind. si ea a urcat plutind.

a mancat un pumn de biscuiti, a sarutat cainele si s-a bagat in pat.

……………

o astepta dupa ore, cum i-a promis. ii promise o noapte. prima si ultima. avea sa fie prima lui noapte si, spera ea, un nou inceput.

i-a deschis zambind, iar ea il privea incurcata…ieri venise frumos, la fusta si sexy, azi era frig.

-„unde vrei?”

„aici”…pe canapea, unde am petrecut toate clipele noastre…

a prins-o in brate, sprijinit cu spatele de birou: -„vreau sa fie bine…pentru amandoi…va trebui sa ma inveti”

„cum de accepti sa fiu eu???”

-„……”

-„spune…”

„pai…canapeaua mai mare, lumina mai mica, muzica mai tare!”

in casetofon (mda, poveste de demult) era pusa caseta pe care o facuse ea pentru el. o pastrase. bun asa! si pe masa, intr-o cutie cu carti de vizita, patratul lui Durer, desenat de ea, pentru el. oare ce mai pastrase?

cartea era in raft. oare era a ei sau o fi avand una dinainte?

o saruta…pe burta, pe spate, pe gat, pe gura…ii venea sa urle, sa ii spuna ca il iubeste, dar la primul cuvant, el s-ar fi ridicat si totul s-ar fi afarsit. stia ca nu trebuie sa ii lase pauze, trebuia sa il sarute, sa ii tina mintea ocupata. el gandea mai rapid decat ea, se prindea repede, trebuia sa mimeze indiferenta…cum mam ma-sii???

il simtea in fiecare por, in varful fiecarui fir de par, curgand prin fiecare vas si vasisor de sange, ii facea neuronii sa moara rapid si corpul sa arda.

s-a uitat la ceas…trecusera 40 de minute si singurele haine ce au zburat de pe ei au fost cele de sus. a inceput sa se teama. s-a panicat. i-a scapat…

„esti un tip super…daca vreodata o sa ai un copil, iti doresc sa fie ca tine…un copil frumos si bun…imi placi enorm….”

si….s-a oprit din pupat, a zambit usor amar, a incercat sa revina la ce facea, si-a coborat mana spre blugi si acolo s-a blocat cu degetele pe nasturi: -„nu pot!”

” nu poti, ce?”

-„nu pot!…”

s-a ridicat brusc, fara tricou, s-a asezat pe scaunul de la birou, privind in jos, rotindu-se usurel si repetand.

s-a dus la el, asa cum era, s-a asezat jos, cu capul pe mana lui si l-a intrebat de ce. i-a mangaiat parul si a spus ca nu poate. ca nu e bine. ca ea o  sa  sufere. ca o sa sufere mai mult dupa.

„de ce? e treaba mea! am stabilit ca fara sentimente, nu? ce-ti pasa daca sufar??? tu nu ma mai iubesti, ce-ti pasa?”

-„imi pasa….”

„ma mai iubesti?”

-„imi pasa si atat! nu vreau sa suferi, sa sufar. imi pare rau!…te duc acasa?”

„te rog….macar atat….”

si da-i bocet, cu capul sprijinit pa mana lui, cu pieptul gol si sufletul pustiu, cu mana lui mangaindu-i parul, cu ochii lui frumosi, clari, intunecati si tristi aproape lacrimand, zambind amar, intr-un colt, intr-un stil aparte.

si-a coborat la ora 12, fix ca cenusareasa, dintr-o masina de lux, parcata sub geamul vecinilor, cu telefonul la ureche, incercand sa le explice parintilor de ce e biblioteca deschisa la ora aia…

el a zambit si-a plecat. amar…cu viteza.

………………

a intrat in camera luminata de lumanari. le aprinsese el cat a fost ea sa se schimbe in baie. a aparut in „rochita” pe care el i-o facuse cadou la prima aniversare. avea emotii.

„prima data poate fi de fiecare data….depinde cu cine…”

ea s-a bagat in pat, printre pernele imense, cautand caldura lui: „ma cam ia cu raceala…”

-„bem un vin?”

„fiert, da :p”

-„fiert sa fie!”

si dupa vin ea s-a baricadat in plapuma si el a inconjurat-o ca pe-o clatita, si-a pus picioarele si bratele in jurul ei sa o incalzeasca si au stat asa in timp ce ea tusea din cand in cand si pe radio rula „it is love”…

[…]

„cam asa e iubirea….cam fara noroc la sex”…gandea ea. zambea. era bine. el era cald, ea transpirase. s-a dezbracat si…au facut si sex. pardon, dragoste. apoi a zambit din nou.

se priveau in ochi, zambeau si el ii spunea ca e fericit.

…………..

tanjesc dupa o noapte de dragoste. cu luna, cu muzica, cu iubire.

fara cuvinte, dar plina de alint….. cu ciocolata nedesfacuta, pe post de desert….si cu valuri de emotie sufocanta, pe post de sange in vene….

tristetea

e cel mai rau dusman. ne roade, ne mananca de vii, ne arde din interior si ne uda obrajii.

urasc tristetea!

imi urasc tristetea intiparita adanc in ochii mei clari…nu pot sa o ascund, nu pot sa o alung…

si eu care credeam ca incepe sa fie bine…

Nora mi l-a adus inapoi pe Vlad. l-a salvat.

dar eu incep sa mor…si incep sa ard din interior, ca o scrisoare veche ce se aprinde l;a contactul cu aerul. (licenta poetica).

…………………..

stiu, dar nu pot urla, nu am cuvinte, am limba taiata. de durere.

…………………..

locul meu s-a risipit in cenusa si in fum si in umbra diminetilor urate si ude nu imi mai ramane decat vlad.

ce ironie!

……………….

imi caut pisica pe sub pat…si nu-i! in bucatarie? nu…

m-am mutat din nou in casa mea. e mare, rece, goala, trista. fara alex, fara ian. doar eu si copilul. nu stiu cat…o vreme…

cica e mai bine sa tin copilul izolat o vreme…ei, as! am plecat sa ma pot gandi.

……………….

il caut degeaba. cred ca mi l-au luat, sa il tina departe. sper sa mi-l aduca inapoi. sper!

vreau motanul meu!!!

si vinul….si serile mele de lectura tihnita. si masina lu alex, si pe alex…si problemele lui.

cu el ma distram, copilariile lui erau amuzante, ca o barca mica si albastra pe valul rasaritului…

pe unde mi-o umbla neispravitul ala???

……………..

pis, pis, pishu?

……………

mda…pisu pe scutec…

……………..

l-am adormit…e usor de pacalit. ca un copil :p. imi arde de glume.

l-am sunat pe ron sa imi aduca tigari. fumez pe terasa. si vin. si vine acusi. vine repede.

as da o tura cu masina, dar a mea e boring. rau de tot…

……………….

a venit, a plecat. beau singura..

imi amintesc de alex: „auzi, eu cred ca as putea sa fac sex cu ea si apoi sa discutam cum a fost…”‘. am ras maxim. rad.

aud telefonul, l-am lasat pe pervaz. nu ma ridic, nu raspund, nu exist.

……………….

vlad e singura mea realitate. iar el e mic si doarme. eu nu!

„acu eu nu stiu daca va iubiti….”

„….dar macar va tineti de cald unul altuia…”

era o primavara rece (ca toate cele din povestile mele), eram intr-o camera mare si goala, plina de paturi si goala de suflete. eram trista -meditam la ipocrizia umana-rol pe care din pacate l-am jucat si eu o bucata-cand a intrat zambind in camera, cu o bucurie de tanc: „suntem singuri!”

……….

eram la un curs de comunicare, dar singura metoda de  comunicare pe care i-am predat-o a fost tehnica „bot in bot”.

l-am invatat sa sarute. sa sarute frumos si cald, cum imi place mie.

……….

tarziu in noapte, cand buzele ni se crapasera de atata visare, cand in sfarsit a recunoscut (?) ca ii place sarutul, m-am cuibarit langa el, pe patul ingust si al dracu de rece, in sacul lui de dormit, creat pentru o singura persoana, cu gecile pe noi si cate 2-3 perechi de sosete (!!!)

nu ne mai sarutam, pentru ca nu mai puteam. 🙂

au mai venit 2 colegi pe paturile libere. 2 baieti. si-au ales patul, si-au instalat sacii+patura+sosetele groase si au incercat sa bage somn.

…………

era un frig de taia in carne vie si facea ca buzele crapate sa usture ca dracu. mai bine dormeam pe afara!

…………

si din toate cate au fost in weekend-ul ala, nu-mi amintesc nici frigul, nici povestea, nici tradarea, nici ipocrizia, nici intriga, nici dansul, nici baia, nici mancarea (am si mancat??), nici distractia si nici macar pupatul intensiv mai bine decat remarca tipului blond:

„….MA, IO NUSH DACA VA IUBITI SAU NU, DAR MACAR VA TINETI DE CALD UNUL ALTUIA!…”

………….

si in afara de placerea zambicioasa de a-mi aminti figura inocenta a omului blond, am scris povestea asta pentru cineva. pentru cineva care nu a fost nici in patul ala si nici in camera, si nici macar la curs.

si am mai scris-o de dragul scrisului, ca sa imi zica Iepuru ca scriu bine, sa imi zica Pam ca-s normala si sa-mi dea Mia doua palme peste cap ca-s nebuna…

acu io nu stiu daca voi va iubiti….

 

esti frumoasa…

-„esti nebun!”

„iar tu esti frumoasa!”

……………

nu imi amintesc nici de cand, nici de unde si nici a cui a fost povestea asta, dar imi vine mereu in minte ca un refren agasant.

sunt trista si il caut pe Alex. n-am cum sa-l vad, pentru ca nu mai e aici.

„esti nebun!….iar tu esti frumoasa!” …si zambesc.

sunt trista si ma plimb de aiurea prin oras…”esti nebun!….iar tu esti frumoasa!”…

sunt suparata pe toti si pe toate, cu perna-n brate si fundu-n sus: „esti nebun!….iar tu esti frumoasa!”.

………….

mi-ar fi placut sa imi amintesc/poate ca imi amintesc in adancul meu si de asta zambesc/sau poate nu.

poate ca nu a existat niciodata/poate ca e un film/ ca a fost un cliseu,

poate ca el a uitat/am uitat amandoi/am uitat numai eu….

dar, sa nu uiti niciodata

Ca TU esti nebun, Iar EU sunt frumoasa!….