liant universal

care e liantul pentru vaze sparte?

‘ce e iubirea?”

aud tot mai des intrebarea asta, recent mi-a pus-o ron. (ah, Doamne, suna porno, dar asta e limba romana, nu stau acu sa caut sinonime….)

iubirea e (spun sectantii) „ca o banda adeziva…prima oara se lipeste foarte strans, a doua mai putin si tot asa pana cand ajunge sa nu se mai lipeasca deloc…”

nu spun sa iubim si sa imbatranim acolo, ci sa respectam.

cand nu mai iubim, plecam. ANUNTAT!

cand nu mai respectam, plecam. CIVILIZAT!

cand nu mai stim ce e ce noi, discutam. IMPREUNA!

…………….

iubirea e liantul universal al povestilor comice, tragice si dramatice, dar vaze sparte nu mai lipeste.

e ca in piesa aia-zi-i film-is-varza: „alice nu mai locuieste aici”…

……………..

„am un pitic pe creier care ma tine rational…ii zice constiinta…”

well, Ron, toti ar trebui sa avem, dar unora le lipseste cu desavarsire. o fi la pascut…

ca-n piesa fara zahar: o fi si el, ca piticu’, „c-o mana in alta lana…” (ce ma mai hlizeam de piesa asta la birou cand n-aveam treaba!)

…………….

„mie imi place sa fiu aici”….tie unde iti place sa fii? ce presiuni si temperaturi iti place sa reglezi?

suna porno? am un unchi instalator…

……………

liantul vietii e iubirea, liantul iubirii e mintea.

…………..

„de nu pacatuieste cineva mai intai cu mintea, nu va pacatui nici cu fapta” (iarta-ma, Parinte, ca te citez asa tam-nesam!)

………….

si, ca un fel de incheiere, mergand pe ideea de „aici nu avem carne-alaturi nu avem peste”,

lipici, vaze si globuri de cristal gasim la magazinul universal (evit reclama), aici gasim doar iluzii.

iubirea, iarasi iubirea…

…si cati copaci au fost pusi pe foc pentru ea!

cu versuri scrise-n scoarta, cu foi mazgalite, cu furii acoperite de lungi pete de cerneala, cu blesteme arse-n ceara, cu magii vechi, cu suferinte noi…

si pentru ce?

pentru cateva clipe in care iubirea iti zambeste tamp?

urasc iubirea!

urasc sa iubesc!

m-am saturat s-o tot insir pe mii de foi…si apoi, io pentru cine scriu? pentru mine, pentru VOI? voi, CARE???

mia si iepuru…

iubirea e o chestie de gust…iar mie nu imi place gustul sarii de pe obraji…

iubirea e o chestie de politici si combinatii mai mult sau mai putin chimice…

politica nu-i de mine, iar la chimie abia ma taram prin liceu…

………

„sa fii iubita!”…ce formula stupida!

decat sa ma iubesti si sa ma faci sa sufar, mai bine lasa-ma neiubita!

……….

„iubeste-ti prietenii!”…ca doar si ei te iubesc pe tine…unii mai ortodox, altii mai in stil musulman…

si cutitul ala de mi l-am scos recent din spate era pictat cu stelute si imi zambea prietenos din spatele unui aparat de pozat gravat pe maner…

……….

„iubeste-ti dusmanii!” aici e ok. macar de la ei stii la ce sa te astepti.

……….

nu ursasc iubirea de dragul urii, cum nu iubesc ura de dragul iubiri…nu imi plac trandafirii pentru ca sunt „trendy”, ci prentru ca au „o suta de petale”; nu imi place soarele pentru ca iubesc sa merg dezbracata, ci pentru ca e cald si ma minte frumos o vara intreaga….nu iubesc luna pentru ca e rotunda, ci o urasc pentru ca e rece…

……….

iubesc si eu, ca omul normal, la randul meu, paralel cu al tau.

……….

am iubit si desi tu nu m-ai pierdut, eu m-am pierdut, am fost pierduta, si m-au regasit altii, m-au recompus din bucati si acum incerc sa nu ma sparg in bucati.

urasc puzzle-ul cu mii de bucati, urasc schimbul de carti pe sub mana, urasc pajistea cu oi!

………..

alex imi spunea multe, avea dreptate sa ma certe…dar nu il ascult niciodata.

obisnuim sa ne ignoram intens.

il tin pe vlad in brate si ma intreb cum o sa ii spun ca il iubesc. o sa creasca, o sa plece si o sa (re)devin o baba cu o matza.

……….

iubirea e o stare de moment, un moment fde nebunie intre 2 pahare de vin, un moment de extaz intre doua picioare fine si calde, un moment de respiro intre doua slujbe obositoare…

iubirea e un basm modern.

iubirea e o minciuna.

……….

„si-n basme?”

-si-n basme! tu n-ai citit niciodata cu atentie? ia o carte in mana….o sa vezi zane, imparati si averi; lacomii si incantari de moment, prostie si dezmat….

si doua cuvinte legate de gat cu o piatra.

………..

-auzi, da tu mi crezi in ele?

………

si curcubeul rasarea frumos peste oras, ca si cum nici n-ar fi plouat vreodata, cu-o fata de inocent nestiutor, cu vantul alergand prin el si cu neuronul meu prins intr-un raspuns sifonat:

Nu Stiu!