mici greseli si mari efecte….

mici greseli si mari efecte,

vin in versuri, vinuri fierte…

iesi la soare, razi la luna,

nu sunt bun si nu-s nebuna….

 

toate curg si vinul-i dulce,

mintea in prezent te aduce,

vinu-i fiert si mintea clara,

stele incep sa rasara….

 

nu e cer, si nu e nor,

nici durerile nu dor,

nici nu zbori, si nici nu stai….

si in palma un zambet ai…

 

te gandesti…nu mai gandi,

cand din cana vei sorbi,

vei simti racoarea serii

si caldura primaverii,

 

fiindca-n palma ta deschisa,

alta lume sta inchisa…

razi, si iarna o cuprinzi,

si, din zbor, doi fulgi mai prinzi.

 

trece iarna, viata trece,

palma ta ramane rece,

dar in pom ramane aprinsa,

o lumina calda, stinsa…

cum eviti o privire

revin la alex (saptamana asta m-o apucat dragul de familie…) si continui mica lui povestioara despre ce si cum s-a intamplat la intalnirea cu fatuca:

„pai, am ajuns acolo cu Dinu…ea ne-a intampinat zambitoare, la brat cu noua ei cucerire…Dinu a ramas prost. eu m-am uitat la ea, am zambit si am intrebat-o daca nu ne ofera ceva de baut, ca ne-a cam luat cu frig. am dat mana cu individu, ea ne-a adus bautura, am salutat restu gastii, am mai indrugat cateva prostii despre starea de bezna a fotbalului, dupa care am injurat guvernul si am plecat sa ne distram.

in local, Ea se uita la mine peste umarul Aluia, de cate ori avea ocazia, in timp ce eu ma prefaceam preocupat de gustul intens al berii si de noua noastra amica, Ioana, o tipa bunaaaaaaaaaaaaaaa, soro, imbracata ca-n reclama aia de la cola-zero, cu o atitudine macho-girl de te baga-n boale…

la un moment dat, pierdut in ganduri razboinice vizavi de iubitul gagicii, ma trezesc ca imi zboara berea din mana si se pierde usor pe gatul fin al Ioanei.

mi-am furisat o privire la Ea si mi s-a parut ofticata. ma privea intens, fix…sunt doar cateva secunde pana cand o privire se transforma din „complezenta” in „dubios-incurcatoare”…stii, e momentul ala, in care vorbind cu un om te trezesti la finalul frazei ca ai ramas ochi in ochi, ca la un final de plimbare de vara prin parc…”

-„te uiti ca bou’ la poarta noua…”

„ma rog…, si am gandit atunci cu viteza de accelerare a unui ferrari la formula 1…stiam ca sunt cu atat mai ridicol cu cat se apropie mai mult secunda critica in care ma transform in bou…

am prins-o brusc pe Ioana in brate, m-am prefacut ca o pup tandru pe gat, soptindu-i la ureche: ‘imi datorezi o bere!’, faza la care fata mea pufneste intr-un ras de parca ii spusesem cel mai tare banc din lume, in tinp ce Ea se porneste vijelios spre mine si imi arde una zdravana dupa ceafa: ‘cretin imputit! nici nu te-am lasat de 5 minute si deja esti cu alta!’…”

m-a busit rasul, si cum alex statea statea cu capul pe genunchii mei, asa cum obisnuia sa stea de fiecare data cand imi povestea ceva trist, i-am dat un bobarnac in frunte de-a sarit in celalalt colt al cemerei:

-„si ma lasi sa te tin in brate si sa ma uit duios la tine…sa mor daca te mai cred vreodata!”

…..

la finalul „petrecerii”, „cretinul asta rasfatat” a ramas cu Ioana, iar „xena, printesa razboinica” cu ochii la luna…

„Cand nu o sa mai astepti…”

La categoria povesti cu morala (si cu monezi), o sa bagam azi istorioara urmatoare:

mi-a povestit frati-miu ca avea candva o pretena care pusese ochii pe o moneda asa-zice-se din argint, pe care o avea unul din pretenii sus-numitului frate.

Tantea respectiva s-a milogit/mieunat/enervat timp de vreo 3-4 ore intr-o seara pentru a-l determina pe individ sa ii dea/vanda moneda, dar respectivul era de neclintit in decizia lui de a o pastra.

Dupa cele cateva ore trecute, in timp ce ea butuna ceva la calculatorul din incapere, stapanul monedei se apropie incet si ii sopti:

„o sa primesti moneda ATUNCI CAND NU TI-O VEI MAI DORI, sau atunci cand vei incepe sa uiti de ea!”

Dupa vreo zi-doua, cand mintea ei zbura pe alte file, iar mana i se odihnea lenes in mana lui frati-miu, mergand in pas voios de gasca spre „beraria” din colt, tanti din poveste se trezi ca cineva ii prinde mana, ii pune ceva in palma si ii strange degetele in jurul acelei piese…

a fost atat de rapid, incat nici n-a avut timp sa perceapa prea bine conturul obiectului, inainte de a i se sopti:

„cand nu mai astepti…”

Cand se dezmetici, deschise pumnul si ii explica iubitului: „incetasem sa ma mai gandesc la moneda!”