Sexy si draga

Citeam prostii pe net cand m-am izbit (inca o data) de o veche idee: persoana draga iti ridica parul de pe mana sau  nivelul de trai, la o simpla atingere.

Conteaza ce porti? Cum arati in acel moment?

„Imi e tare de ma doare” datorita fustitei sau datorita fetitei?

….

Pai, daca ar fi de vina fustita, ti-ar flutura steagul la fiecare femeie cat de cat aratoasa. Adica mai tot timpul. Toti  barbatii sanatosi ar face coada la medici…

Daca ar fi de vina muschii din camasa si nu zambetul  animalutului, ar fi mai multe cabine in buda barului decat locuri la mese….

….

„Rochia asta te face mai…..”, „ce pi…tpalac e rochia asta!”….”ba, da ce fund misto iti face perechea asta de blugi…”

Ma scuzi, draguta, dar fundu’ mi l-o facut natura (cel putin mie, ca poate voua vi-l face nitel si mersul la sala…), rochia aia nu face decat sa sada pe mine, si poate am nimerit marimea potrivita…

….

Te intrebi uneori  de ce urata aia (recunosc, ma intreb si io de multe ori, ca doar sunt aroganta) e cu frumuselul ala. Sau de ce bunaciunea aia e cu mititelu’…

Persoana care te iubeste, indrageste (sau cum altfel iti e confortabil sa spui), te considera sexy si in pijamale, si in capot si in rochia „aia mizda…”. Si in pantaloni scurti, si in costum, si in tricou… (Si cu aroma de ceapa, si cu aroma de usturoi, si cu respiratia aia cretina pe care o avem dimineata). Pentru ca cel care te iubeste stie cum arati. Orice material si croiala bine aleasa nu e decat un bonus. Sau mai multe.

Si daca azi esti mai frumos/frumoasa decat in alta zi, e pentru ca zambesti. Pentru ca „rochia noua” sau „camasa preferata” se aseaza frumos pe trupul tau care freamata. Ochii lui zambesc, molipsiti de zambetul tau. Buzele ei schiteaza un zambet, molipsite de zambetul tau. Si in loc sa ii spui ca te bucuri ca il/o vezi pur si simplu, ii admiri tinuta. Si te bucuri. Ca ii place.

Fara sa ii spui si fara sa-ti spuna.

….

Ti-e sexy sau ti-e drag/a???

 

Anunțuri

„Daca te prind…”

Nu am mai scris de mult…

Am uitat sa scriu, am uitat sa alunec pe taste…noroc de Silva…ar trebui sa le cer bani pentru reclama…

As vrea sa scriu o poveste…dar mi-am pierdut recent fetita. Si coerenta. Si viata.

As fi avut o pereche frumoasa…Vlad intelege….a inteles tot….

E trist si nu despre asta as vrea sa scriu.

….

Imi fuge mintea catre ceva frumos, catre copilarie, catre sosetele umplute cu cirese inca verzi, furate din gradinile din cartier. Am crescut intr-un cartier cu multe case. Cu multi copaci. Cu flori si fructe. Si copii nebuni, asa cum nu mai vezi acum. Pe vremea mea, copiii cadeau din copaci, nu pierdeau vieti in jocuri.

Obisnuiam sa fur din placere, mai mult decat din necesitate. Si dupa intalnirea cu Mia, obisnuiam sa fur pentru ea. M-a fascinat mereu…si am incercat sa o castig, sa o pastrez in viata mea, desi nu intelegeam niciodata ca ea era acolo PENTRU MINE, pentru fata, femeia, care a oprit intr-o dimineata geroasa de ianuarie sa o conduca pana la scoala… credeam mereu ca ea e acolo pentru NFS-ul din calculatorul lui Alex, pentru ciocolata pe care i-o ofeream de fiecare data, pentru plimbarile in masina mea lucioasa…nu m-am gandit niciodata ca m-ar putea iubi cineva pentru MINE. Asa, pur si simplu. Pentru ca exist. EU… Am aflat asta tarziu, prin 2015, cand …cand!

….

„Nici nu m-am indragostit de tine…prea devreme”…..obisnuia sa imi spuna Nick in copilarie. Si am crezut mereu ca  nu pot fi iubita.

„Iubirea sta in gesturile marunte”,  spunea Alex, inainte sa plece si sa ma lase singura in lumea asta mare.

….

Imi amintesc o poveste, un laitmotiv care ma face sa rad…

Incerc sa respir in fiecare zi, sa trec peste, sa ma bucur de clipe….si clipele se inghesuie in mintea mea, oricat le-as alunga…se inghesuie in paharul de bere, ma gadila pe gat si imi urca incet in creier, cate o idee in fiecare bula de acid, cate un rand in fiecare inghititura de culoarea chihlimbarului…povestile se descompun si se amesteca, asemeni unei tablou semnat de Dali…asemeni unui suprarealist „mic dejun in blana”…asemeni unui…apus pe malul unui lac, intr-un leagan, in racoarea serii, cu o patura pe solduri si cu o caramida de sub care tot incearca sa iasa un greiere, pe suflet…

….

„Cred ca mi-ai furat niste mere din curte cand eram copii…sunt sigur…si mi-am promis ca daca te prind…”

Stiu sigur ca am furat zarzare din curtea ta. Si flori. Trandafiri rosii si roz. Stiu sigur, pentru ca iti recunosc gardul… L-am mai sarit in trecut si imi amintesc bucati de scandura vajaind pe langa urechile mele…si cred ca era si un mar…cu mere verzi si acre….

La fel de acre. Dar verzi!

….

„Daca te prind!…”