aveam candva un pitic pe creier

…pe care il chema Ion. si Ion traia cu Maria. si ei aveau o vaca.

The Vaca era cel mai bun neuron al meu.

Ion si Marie lucrau intens la noua generatie de neuroni, asa ca treaba cu ganditul era respunderea vacii.

…….

era frumos in Vaca -neuro-land…pan cand cretina de Maria facu gemeni.

acu….gandeam in trei: The Vaca, geamanul bun si geamanul rau…

Ion si Maria lucrau in continuare…

…….

si totul era frumos si rumegabil pan ce-o murit Vaca.

brusc, in neuro-land era mai multa lumina.

gemenii procesau mai usor si capul meu se invartea mai tare.

…….

Ion si Maria au facut tripleti.

tripletul numarul unu se ocupa de imagine.

tripletu numarul doi se ocupa de sunet….

tripletu numarul trei facea traducerea si adaptarea….

si neuro-land deveni intunecat si urat….

…….

Ion si Maria murira…

si geamanul bun se batea pe subtitrare cu geamanul rau.

si lumea deveni mai clara. si neuro-land-ul mai negru.

si toata lumea se schimbase.

si tot regatul era trist si destept.

…….

cand geamanul bun inventa oaia….

si geamanul rau se bucura in secret.

…….

si oile se inmulteau intre ele, smulgand  iarba gri si restabilind bucuria in micul regat.

si atunci tripletii disparura in eter…

la oi, nu-ti trebe subtitrare!

Anunțuri

pentru piticul meu, povestea cu ion si maria:

no, apoi, erau odata, dragii mosu-babei, un nene numit ion si o tanti zisa in popor maria.

ei cica erau 2 neuroni din cei 23-22-20? de milioane de neuronezi din romania. (15 milioane mai nou???)

intr-o zi, cum  isi bea ion linistit lapticu, cu ziaru deschis iote-ase, din pura intamplare, tocma pe la pagina 5, avu o idee:

„no, fa marie, ce-ar fi de-om mere noi, colea, in padurice sa culegem de-ale gurii? c-or fi mure, c-or fi coarne….?”

si se pornira ei agale spre padurice…

bunnnn…

si-n vremea asta, alti neuronezi, exilati din capsunezia, se prabusira pe o insula pustie, care, conform legendei, nu trebuia sa aiba decat 2 locuitori: un ala si o aia, de profesie lipsa.

si, cand ajung astia in padure (pardon, distinsii neuronezi), ce sa vezi?

cate mareeaaaaa de ioni si marii veniti dupa mure, dupa coarne, dupa ghinda…cum le-o fi norocul.

-” si pt ca padurea era plina, au cules mure!”

pai, logic, nu?

bun

capitolu 2: ala care zice cum ca povestea „nu e despre fu….mat, ci despre cat de cu….minte e viata”:

– auzi fa marie, da ce capsuna mea mea facem noi acilea? hai de-om lua avionul istora si ne-om cara…

– no, haidem, ioane!

capitolu 3, ca 2-ul fu mai scurt de coada:

zicese prin popor, ca facura astia un recensamant, la care se constata cu deosebita consideratie si stupoare ca ion si fa marie lipseau cu desavarsire.

si se pornira sa-i caute.

nu de alta, dar mai stii ce cale ilogica de inmultire pe alte meleaguri or fi gasit???

(fiindca la ora actuala criza de neuroni e mai ceva decat cea financiara prin partile insulare).

capitolu 4, s-anume al in care ion si maria stau si se-ntreaba:

– „care, unde?????”

(fiindca bre ioane ii zise anterior lu maria lui ca a gasit un neuronez nedeclarat in sticla cu bere).

si fiindca, asta ase in plan secundar si numa si numa secundar, ion si maria s-aflau intr-o intersectie. dubla. fara semnalizare. si nici logan n-aveau.

si stand ei ase acolo, ceva o pocni in cap pe maria.

nu, nu era nici bateria de la ceasu de mana (dat fiind scarpinatul intens cu stanga pe dupa urechea dreapta), si nici moneda de 10 bani cu care iti iei vreo 2-3 coli de papier bun dui scris pi el cu tehnologie avansata…

si ioti ase au ajuns ei in faza 5 la luptele greco-romane,  aka capitolu cu concluzii:

-„no, stii ce bre io, ane zic io, ca…que sera, sera…cum ii vorba canticului cela…”

-„no apoi, daca ii, inseamna fa marie, ca ase o fi!”

the end

p.s. si ioti asa ramase neuronezia din poveste fara neuronezii de baza!