nu iti spune nimeni, dar simti….

nu iti spune nimeni cand sa te culci, dar simti ca esti obosit;

nu iti spune nimeni cand sa parasesti un job, dar simti ca nu mai esti dorit acolo;

nu iti spune nimeni cand subtitrarea de la viata ta se termina, dar simti cum literele cad sub pagina;

nu iti spune nimeni cand ti se va rupe tocul in plina strada, alergand spre un examen, proces sau eveniment, doar simti gustul de asfalt si mizeria ce-ti roade palmele;

nu iti spune nimeni ca mergi pe gheata, dar uneori te simti ridicat…uneori…pentru ca de obicei ti se lustruieste gheata in fata pasilor…

nu iti spune nimeni cand urmeaza sa mori, dar stii…iti simti organismul cedand, creierul refuzand sa mai lupte, lumina iti dispare din privire…

nu iti spune nimeni cate trepte ai de urcat spre fericire, doar simti piedicile din drum si scara rasucindu-se;

nu iti spune nimeni ca in spatele tau e o balta, doar te lasa sa aluneci in ea ca sa rada…

nu iti spune nimeni cand iubirea pleaca din semnul tau zodiacal…dar simti frigul si veninul adanc in vene, in inima, in jurul tau, asemeni tremurului provocat de fantome… fantoma a ceea ce a fost relatia din care ai iesit fara sa stii, alunecand incet pe gheata lustruita, coborand in somn treptele fericirii, murind cate un pic in fiecare zi, incercand in fiecare dimineata sa te ridici din balta tristetii, alergand cu tocul rupt in palma, incercand sa aduni in poala bluzei toate literele strambe, lasand in urma slujba pe care nu o mai iubeai -dar poate inca o doreai stabila-, incercand sa adormi -tarziu in noaptea trista si degeaba-, si pur si simplu stii!

cat o sa mai suferi?

„femeie, da tu cat o sa mai suferi?” am intrebat-o. mi-a aruncat o privire taioasa si am inteles…

e inutil sa intrebi asa ceva.

nu poti contoriza durerea, nu poti sa spui: „o sa treaca”!

pentru ca…nu trece.

TIMPUL – marele  nostru medic, SPERANTA -medicul meu de suflet, si UITAREA – cel mai mincinos leac posibil, nu pot opera acolo unde glontul nu a fost scos.

o vrabiuta si-a facut cuib in balconul ei. ii canta la geam cand e trista.

un fluture s-a ratacit asta vara in gradina mea cu flori. a zambit, pe moment, apoi si-a lasat colturile gurii in jos…asa cum obisnuieste sa le poarte in ultima vreme.  nu zambeste aproape niciodata cu toti dintii,   dar atunci cand o face, poti fi sigur ca e de-a dreptul fericita!

o mare dezamagire a nimerit-o in piept, i-a luat putinul oxigen pe care il mai avea si a lasat-o in coma. „a self-inflicted coma”-vorba versului…

si NU, NU o poti trezi cu doar un sarut, ca pe Aurora, pentru ca Aurora a primit sarutul unui luptator, a unui indragostit pur (cel putin asa e povestea), in timp ce tu ii  rezervi un sarut plictisit, obosit de ani si lipsit de dragoste…

si nu, nu ii poti cere sa uite, pentru ca acolo unde ar trebui sa fie un intreg rubiniu nu e decat o piatra fisurata. la prima vedere vezi doar perfectiunea afisata in vitrina.

o judeci fara sa o cunosti. o crezi Regina-cea-Rea doar pentru ca nu ai stat niciodata sa sapi in zidul de piatra din jurul ei sa vezi ce ascunde…nu ti-ai pus niciodata intrebarea de ce i-a trebuit un zid in primul rand? de cine se apara, pe cine apara de fapt, de ce se teme atat??

tu, Printul-cel-Lenes astepti sa se trezeasca singura, sa ii sclipeasca ochii a soare in loc de roua vesnica si sa te sarute duios pe frunte ca o mama…in timp ce ea asteapta un gest eroica, o lupta cu zmeul, un munte mutat din loc, un palos infipt in inima Zgripturoaicei-de- peste- padure, un scut de diamant in care sa isi inchida inima.

si o sa apara sfetnicul intelept si o sa repete iar, ca in fiecare seara, ca lumina vine din noi si trebuie sa o caute in propriul suflet distrus…

si ea o sa planga iar, ca-n fiecare seara, pentru ca in inima ei otravita nu mai gaseste Iertare, Bunatate si nici un strop de Lumina.

raul se extinde si imbraca totul in gri.

„intunericul se extinde nu pentru ca luminile s-au stins, ci pentru ca ochii luminosi s-au inchis!”

FEMEIE, deschide-ti ochii, umple-i cu Lumina si…”priveste inainte”!

cat o sa mai suferi?

Alin a murit…traiasca… comentariile!!!

ALINVarul meu Alin, „Kissu” cum ii spuneau prietenii pe care eu nu i-am cunoscut niciodata, a murit vineri dimineata intr-un accident stupid.

Eu am aflat vineri seara, mama nici nu a avut curaj sa imi spuna…

Prima data ma sunase pe la 2 cand eram la servici.

Nu i-am raspuns, crezand ca ma cheama la masa…nu stiu cum as mai fi putut sta daca mi-ar fi spus atunci…

Pe la 5 mi s-a facut rau, foarte rau, nici nu mai puteam sta pe scaun, simteam ca ma prabusesc.

Pe la 7 mi-am mai revenit si am sunat-o pe mama:

-„trebuie sa iti dau o veste trista…Alin de la Valcea a avut un accident…mergea cu motocicleta si a intrat intr-o masina…”

-„e grav?”

_”…..a murit…….plangi? mai bine nu-ti spuneam!….esti bine?”

-„….cum ai vrea sa fiu? ultima oara l-am vazut acu 2 ani si nici n-am avut timp sa vb cu el!”

am coborat jos dupa o bere bruna. simteam ca ma prabusesc, cu bere cu tot. vroiam sa sun p cineva drag.

eram prea varza pt a mai fi coerenta. am urcat si arabii de jos au dat muzica la maxim. n-am avut forta sa cobor sa-i injur!

am vb cu soarecu meu, dar tot cu viteza de 3 cuvinte maxim pe ora…

am sunat-o din nou p mama :

-„da….nu-i in coma, nu e viu, nu invie???????”

-„e mort, draga! a murit pe loc…se pare ca si-a rupt gatul cand s-a izbit de masina…”

-„da n-avea cascaaaaaaaaaa?????”

-„ba da…dar aia nu protejeaza decat capul….cica e pe net scris despre el

-„unde?”

am cautat. am gasit. citeam printre lacrimi si bere, dureri de cap si mormaieli de zanatica:

„bla, bla, accident, viteza f mare…motoreta neinmatriculata, bla, bla, soferul opelului nu a acordat prioritate…bla, bla, nu se stie cine e mai vinovat….”

-cum PANA mea?????????????????

ce ma freaca p mine cu ce viteza mergea Alin? cretina de la volan trebuia sa ii acorde prioritate! ca intra el in alta masina sau nu, datoria soferitei cretine era sa acorde prioritate!

Si doar asa, ca fapt divers, actele pt motor erau la politie. gata facute. urmau doar sa fie ridicate.

….mai tarziu am citit comentariile de sub articol.

Multi cretini pe lumea asta!

moare un copil si tu nu gasesti altceva de facut cu parerea ta imbecila decat sa o infingi in durerea rudelor si a prietenilor!

si faza cea mai de rahat turcesc e ca nu reusesc sa pun nici un comentariu din cauza unei recklama de 2 lei care imi tot apare si pe care nu o pot inchide (nu, butonul ala cu x de pe ea nu o inchide, ci o reia…da se poate si asa…amintiti-va in ce rahat de tara traim!)

ALIN, iarta-i pe cretini, ca nu stiu ce spun!

ODIHNESTE-TE IN PACE!

NU TE VOM UITA NICIODATA!