TOTUL SAU NIMIC

Cand nu astepti nimic si primesti ceva, ti se pare ca ai primit TOTUL…

dar cand astepti totul si nu primesti NIMIC….

……

Tu spui cuvinte pe care le aud toti, dar le intelege numai ea…

Iar ea iti raspunde in  cuvinte pe care le inteleg toti, dar le citesti numai tu…

……

Roma nu a foat construita intr-o zi…

Dar daca ar fi pus cate o caramida pe zi…nu o mai terminau niciodata.

……

Ne abtinem de la placerea sufletului, sacrificand vise.

Si de la placerile trupului sacrificand realitati.

……

Nimic nu e sigur….

Dar TOTUL E RELATIV!

Anunțuri

sa asculti

sa ascultam, dragi copii, cu totii.

sa ascultam cum ideea de destin dispare in liberul arbitru.

sa fim liberi…

„pentru fiecare moment exista o singura alegere….iar rasplata e pe masura…”

„a sti sa asculti e o virtute”

„viata e scurta”….

asa-i!

trece. si trece prin noi.

dar nu ia amintirile, regretele, deciziile gresite.

sa ascult…o sa incerc.

ah!…daca oamenii s-ar fi nascut invatati!

ce asteptari sa ai de la o adolescenta de 16 ani?

ce stia ea atunci?

stia cat se va gandi la el?

stia ca nu il va asculta niciodata?

sau ca el nu ii va spune niciodata ceea ce ea inca mai astepta sa auda???

„voi vorbi despre ceea ce inseamna sa fii cu adevarat liber”…

am vrut sa scriu postul asta inainte ca ea sa te asculte, pentru a ma citi intai pe mine.

a fi liber, inseamna in opinia mea a te elibera de povara ce o porti mereu dupa tine.

poti sa te rogi cat vrei, poti sa iubesti cati/cate vrei, poti sa te ascunzi la infinit, dar nu poti nega povara ce o porti mereu cu tine.

adevarul, mai devreme sau mai tarziu, te elibereaza.

nu toate adevarurile pot fi strigate in gura mare pe strada.

nu poti spune deschis oricui, povestea ta.

nu te poti astepta ca ei sa inteleaga.

dar stii mereu ca acel „el” sau „ea” va sti sa citeasca printre randuri.

asemeni unui puzzle complicat, care trebuie intors pe dos, reconstruit dupa pattern-ul de pe spate, pentru a fi mai apoi intors si citit pe fata…

dar asemenea puzzle-uri nu se mai fabrica inca din vremea tineretii mele…

prima mea tinerete…

sa asculti e o virtute, dragul meu prieten, draga mea prietena….

va cunosc pe amandoi, ca pe 2 carti deschise, citesc din voi intercalat, prin randuri, va ghicesc povestea, nesigurantele si parerile de rau….dar EU, de AICI, din POZITIA MEA ACTUALA, nu am ce va face!….

teama de virtuti pierdute o am de mult….

cam tot de pe vremea in care mi-am pierdut libertatea…

eu scriu, tu vorbesti, ea jura sa asculte…

sa treci peste…

mi-a spus „soacra” sa trec peste moartea lui nicky…

ian e ian

zice ea.

ian e nicky. sau invers.

zic eu.

sa treci peste povestea cu accidentul

sa treci peste plecarea lui alex.

sa treci peste problema cu dezastrul din casa (poveste noua).

sa treci peste (ultima) despartire (de ian)…

sa treci peste…

dar peste balta in care ti se reflecta chipul palid….cum o sa treci?

o sa calci in plina figura?

o sa sari?

o sa zbori???

sa treci peste toate/cat inima mai poate/sa treci peste nori/ sa-ti amintesti sa zbori.

o sa trec.

dar azi nu.

nici maine.

maine imi voi imagina ca e ieri. si ca ian e nicky. ca alex e in camera de alaturi. ca motanul nu e bolnav. si ca nu mi s-a terminat rezerva de vin bun….

sa trecem, asadar, peste ziua de azi!

De teresa1999 Publicat în aberatii Etichetat