intrebare

intre mine si Alex totul merge prost. de la plecarea lui de anul trecut, nimic nu mai e la fel. cand el e bine, eu sunt trista. cand nu sunt trista, nu mai am rabdare sa il ascult. m-am rupt de el sau el s-a rupt de mine. nici eu nu stiu.

nu s-a schimbat, nu m-am schimbat eu. s-au schimbat doar nuantele relatiei noastre…

ca si cum viitoarea mea casnicie ar fi o rupere de lume, de universul meu banal.

ma ia peste picior, ba ca nu-i place rochia, ba ca m-am uratit, ca sunt grasa, ca am fata mai slaba, ca sunt prea batrana, ca n-am rabdare….

inainte ma amuza. acum ma plictiseste, ma irita.

tata se bucura. ii place sa ne vada independenti, fiecare pe picioarele lui…el nu intelege!

noi avem cate o parte uscata si in trup si in suflet. impreuna, ne completam bucatile lipsa. separat, simtim bucata lipsa.

mama nu se implica. prefera sa nu spuna nimic.

as vrea sa ii spun ceva lui Alex.

dar ce sa ii spun???

Anunțuri

repede

mi se pare ca totul trece foarte repede…

tineretea, bucuriile, tristetile, viata….

se apropie ziua unirii sufletesti cu Ian…

am ales ziua de 13 pentru unirea civila.

imi amintesc acum cuvintele lui Nicky: „toate trec atat de repede…din pacate!”

Nicky s-a stins demult, ca o steluta purpurie intr-o mare de stanci, dar amintirea lui e mai vie decat marea insasi…

nu il mai vad in vise, dar inca ii mai simt prezenta.

totul s-a intamplat atat de rapid!

imi imaginez ca peste vreo 5 ani o sa stau in casa noastra noua (Ian vrea sa construim o casa) si o sa ma intreb cand s-au intamplat toate astea…

peste 5 ani o sa fiu deja batrana. si poate tot fara copii. cu un motan lenes si cainele lui Ian.

sau poate o sa am 2 copii agatati de fustele lungi si insipide in care o sa imi ascund picioarele inca frumoase si netede.

stiu sigur ca o sa am picioare frumoase. ca mama!

si o sa il astept pe ian sa imi aduca un cadou de aniversare….CADOUL MEU de aniversare…

acum il astept pe Nick. sa imi binecuvanteze visul.

si parca il aud soptindu-mi :”totul trece atat de repede”…