Castelul de vise din nori…

„Inceteaza sa mai visezi!”

-NU!

„Domnisoara, la nemurirea sufletului visam in timpul liber….”

-NU!

„Teresa!  Fii realista! Oamenii nu sunt asa cum ii vezi tu. Animalele musca, sunt pline de purici, de microbi…si lasa blana peste tot… ”

„Catolicii sunt rai…pur si simplu asa sunt toti…”

„Barbatii sunt interesati doar de sex!”

„Oamenii nu se schimba niciodata in bine..”

„Nu exista prieteni adevarati. Oamenii sunt condusi de interese. ”

-NU!

 

Nu o sa incetez niciodata sa cred in bunatate, in sinceritate, in prietenie!. Am primit mai multe suturi in fund decat o afurisita de minge de fotbal, dar NU, nu pot sa renunt la speranta, la vise, la doza de umanitate pe care o am…

Nu pot sa adorm fara a visa cu ochii deschisi. Am mai multe cosmaruri decat vise frumoase…

Nu pot trai in castelul din nori. Stiu. Traiesc aici, printre voi, cu voi…cu rautatile voastre gratuite, cu nepasarea voastra si cu afectiunea mea idioata pentru cei ce dau din coada… Dar nu voi accepta niciodata sa daram castelul, refugiul meu, singurul meu sanatoriu, pentru ca va e voua mai usor sa intrati in lumea mea cu bocancii in picioare… NU!

O sa visez, o sa sper, o sa fac ceea ce am facut intotdeauna: o sa traiesc mereu dupa bunul meu plac, dupa propriile mele reguli, oferind atunci cand consider, doza de iubire pe care o mai pot oferi.

Lumea voastra e gri. Dominata de bani si nelinisti. Lumea mea e zbuciumata, un zbucium in culori, ca panza unui pictor nebun, cu lacrimi fara numar, cu zambete verzi, cu palme peste ochi cand ti-e lumea mai draga…cu fuga in castel si cu capul in nori.

N-aveti decat sa stricati tot ce nu vi se incadreaza in tipare, sa va acoperiti sufletele sfasiate cu teci de fier…eu imi pastrez fragilitatea, sperantele si visul.

Nu-mi spuneti mie ca puterea vine din intuneric, din cusca in care vi se zbate inima in zadar…eu prefer sa fiu vie. Sa rad, sa plang, sa urasc, sa iubesc!

Inchisa intr-un turn as trai degeaba, caci nu se cheama viata traiul pe linie.

In sufletul meu, e cel mai des furtuna. Castelul meu de vise e in nori. Dar eu cand deschid geamul, privesc spre soare…peste minciuni, peste aripi taiate, peste deziluzii…

Inca mai am forta sa privesc peste!

Tu, cand privesti pe fereastra spre sufletul tau, ce vezi???

Sa scriu iar o poezie….

 

Pentru cine va sa fie?

Pentru nori, pentru lumina…

Din privirea ta senina,

Peste ceata se ridica,

Luna, cat o roata mica.

……

Seamana a poezie?

Logica nu-i in poveste,

Pentru suflet versul este…

Din saltul de caprioara,

Ghiocei or sa rasara.

…….

Nu-i decat o fantezie!

Zbor de vis de copil prost,

Care-si cauta un rost…

Primavara-i peste camp,

Zbor de flutur mic si tamp…

…….

Ce a fost, ce-o sa mai fie…

Vise, nopti cu stele mici,

Fluturi, flori, mers de furnici.

Si pe luna incet paseste,

Umbra celui ce iubeste…

…….

Iepuri sar din palarie!

Si pe camp alearga alene,

Patru stele, pe sub gene.

Si in dimineata calda,

Mintea lor in nori se scalda…

Poezie

Pe o creanga vie,

Scriu o poezie.

Plina de parfum,

Soare, nori si drum…

Pe o cararusa,

Iesind din cenusa,

Soarele zambeste,

Mintea se trezeste.

Intr-o dimineata,

Vag citand din viata,

Cu pasul grabit,

Nitel zapacit,

Mi-a intins o mana,

Raza calatoare,

Si-a plecat in nori,

Mama lui de soare!

Visez la narcise,

Camp cu flori si vise,

Construind cetati,

Din frunze si bucati…

Peste primavara,

Soarele rasare,

Mana o sa intind

Si-o sa fug la mare!

Nu mai fug de nori,

Nu mai fug de soare!