poveste in versuri

sa va spun o poveste in versuri inteleasa,

c-un print si-o printesa, si-o broasca raioasa.

 

poveste incepe, colea pe la amiezi,

cand vulpea incearca usa de la iezi…

si cum dorul vulpii de coada e mare,

desi cata coada in spate ea are,

isi croieste un suflet, facut pe comanda,

ca iedu s-o creada, o biata nomada…

 

si sta si cloceste, si planu da roade,

pe ied il mananca..nu numai in coate…

 

de langa vulpoi, finut se strecoara,

la iedul ce asteapta, ca prostu pe afara.

acu, proasta-i treaba…ca iedu-i insurat,

de multa tare vreme, c-o iada din alt sat.

dar cand dorinta-i mare si mintea mititica,

natangu pune botu un’ coada se ridica!

 

simtind in aer urme, arome de tradare,

zburlita vine iada, calcand iarba-n picioare…

 

si asteapta de la vulpe, un basm cusut cu ata…

nici iada nu e proasta, dar si vulpea e hoata!

 

sa-i scape fundul iedului, ieduta se invoieste,

dar razbunarea-n vene, ca smoala clocoteste.

 

si pleaca surazand, zambind printre mustati…

„o sa-ti soseasca clipa, si tie si la toti!…

 

sa nu crezi tu, conita cu blana ponosita,

ca nu te-o prinde nimeni cu cioara ta vopsita!”

 

pleca semeata iada, suras avand pe chip:

„gasi-voi pentru tine, o cale si-un tertip,

sa fac ca blana ta, de rele spurcosita

se se prefaca-n scrum si-n piele tabacita!

si o sa iti tai coada, ca sa o fac trofeu,

sa nu iti mai prind laba pe teritoriul meu!”

 

asa isi spuse iada, tot rumegand o cale,

de-a arata padurii, de ce-i vulpea in stare…

………

de v-o placut povestea, promit ca oi mai scrie….numa sa incerce vulpea in padure sa mai vie…. 🙂

……..

de nu v-o multumit, certati-l pe vulpoi….ca-i ager ca o piatra, atent ca un butoi!

Anunțuri

pentru piticul meu, povestea cu ion si maria:

no, apoi, erau odata, dragii mosu-babei, un nene numit ion si o tanti zisa in popor maria.

ei cica erau 2 neuroni din cei 23-22-20? de milioane de neuronezi din romania. (15 milioane mai nou???)

intr-o zi, cum  isi bea ion linistit lapticu, cu ziaru deschis iote-ase, din pura intamplare, tocma pe la pagina 5, avu o idee:

„no, fa marie, ce-ar fi de-om mere noi, colea, in padurice sa culegem de-ale gurii? c-or fi mure, c-or fi coarne….?”

si se pornira ei agale spre padurice…

bunnnn…

si-n vremea asta, alti neuronezi, exilati din capsunezia, se prabusira pe o insula pustie, care, conform legendei, nu trebuia sa aiba decat 2 locuitori: un ala si o aia, de profesie lipsa.

si, cand ajung astia in padure (pardon, distinsii neuronezi), ce sa vezi?

cate mareeaaaaa de ioni si marii veniti dupa mure, dupa coarne, dupa ghinda…cum le-o fi norocul.

-” si pt ca padurea era plina, au cules mure!”

pai, logic, nu?

bun

capitolu 2: ala care zice cum ca povestea „nu e despre fu….mat, ci despre cat de cu….minte e viata”:

– auzi fa marie, da ce capsuna mea mea facem noi acilea? hai de-om lua avionul istora si ne-om cara…

– no, haidem, ioane!

capitolu 3, ca 2-ul fu mai scurt de coada:

zicese prin popor, ca facura astia un recensamant, la care se constata cu deosebita consideratie si stupoare ca ion si fa marie lipseau cu desavarsire.

si se pornira sa-i caute.

nu de alta, dar mai stii ce cale ilogica de inmultire pe alte meleaguri or fi gasit???

(fiindca la ora actuala criza de neuroni e mai ceva decat cea financiara prin partile insulare).

capitolu 4, s-anume al in care ion si maria stau si se-ntreaba:

– „care, unde?????”

(fiindca bre ioane ii zise anterior lu maria lui ca a gasit un neuronez nedeclarat in sticla cu bere).

si fiindca, asta ase in plan secundar si numa si numa secundar, ion si maria s-aflau intr-o intersectie. dubla. fara semnalizare. si nici logan n-aveau.

si stand ei ase acolo, ceva o pocni in cap pe maria.

nu, nu era nici bateria de la ceasu de mana (dat fiind scarpinatul intens cu stanga pe dupa urechea dreapta), si nici moneda de 10 bani cu care iti iei vreo 2-3 coli de papier bun dui scris pi el cu tehnologie avansata…

si ioti ase au ajuns ei in faza 5 la luptele greco-romane,  aka capitolu cu concluzii:

-„no, stii ce bre io, ane zic io, ca…que sera, sera…cum ii vorba canticului cela…”

-„no apoi, daca ii, inseamna fa marie, ca ase o fi!”

the end

p.s. si ioti asa ramase neuronezia din poveste fara neuronezii de baza!