Adam-File de Poveste si problema frunzei

well, dragii moasei-ca-s baba de acuma- Adam al nostru avea o problema.

ba nu, un mar. si nu stia unde sa si-l puna.

(in vremea lui, in Eden nu existau decat Eva, sarpele-era o ea de rezerva, marul cu mere, ceva norisori subtiri si multe goluri)

si cum statea el asa si se gandea, se aprinde becul, un nene mare si paros deschide frigiderul-stai! am incurcat povestile. deci, NU, revenim:

si cum sta el asa si se gandea   ii pica o fisa: „draga mea sarpe (licenta poetica, va rog frumos), n-ai vrea sa fii tu draguta sa gusti putin din marul meu -da te rog sa ai grija in ce iti bagi dintii…ahemmm….-si apoi sa il pastrezi frumos in gatul tau pana o sa mi se faca foame, moment in care, tu, dragalasa mea, o sa il scoti (si te rog sa il speli putin) si o sa mi-l intinzi sa ma satur/i ??”

acu nu vreau sa fiu naspa, dar asa-i povestea: de ce mama ma-sii n-ai rugat-o pe Eva sa ti-l tina?-

….si, foindu-se nitel, exact cat sa isi dezveleasca mai mult coada, sarpele grai: „bineanteles, frumosule, dar numai dupa ce imi infing bine coltii in…sa zicem …cotor?”

……

colo jos in poenita, mi se plimba intre timp, tanti Eva. si canta. si canta ase frumos, de-i tremura frunza.

si marului ii tremura frunza.

lui Adam nu ii tremurau decat dintii. 🙂

………….

veni seara peste Eden, se culcara toate frunzele, numai sarpele se foia de neam-parere. „ce-ai, draga?”-zise Adamul.

-„nimic, nimic, mi-a picat rau marul la stomac”

„dar nu ai luat decat o gurita…da-mi-l mie, sa vad de-i bun!”

sarpele scoate marul-il spala nitel (nu intrebati cu ce, ca nush!), si i-l intinde amorezului: „na! gusta!”

………..

gusta omu nostru, n-are nici pe dracu-inca nu fusese creat-, n-are viermi, n-are facebook, „ce mama ma-sii?”

(Eva era in poienita, canta in frunza de ceva vreme, asteptand sa coboare Adam din pom)

………..

trece timpu, vine ploaia, cade frunza, cade Adam, cade marul (ma rog-ce-o mai ramas din el), urca Eva, vede marul, prinde marul, cauta Adam, gaseste individu, intinde marul si intreaba:

„da ce-i asta, frate?”

Adam, prins la centru, se scoate iute:

-„etete….2 muscaturi….cin’ ti-o miscat frunza???”

 

Anunțuri

cat de vinovat?

un prieten mi-a trimis un fragment dintr-o discutie cu „o amica”…intrebandu-ma cat de vinovat este.

dupa cum bine stiti, eu nu pot fi obiectiva…

imi e prieten, vorba aia….

asa ca va las pe voi.

astept parerile!

romanul amanarii

asa s-ar putea numi prima mea carte, in ritmul in care o scriu. lucrez la ea de vreo… nu mai stiu…5-6-7 ani…si nu e prima!

la prima lucrez din 1996…

well, vorba vine „lucrez’, pentru ca le deschid pe toate 7, citesc, planific, scriu  randuri, inchid. si asta cam o data pe luna.

da, e ceva ce medicul mi-a interzis pe moment. e periculos sa scriu. imi declanseaza emotii negative….

mda!

si cum de terminat nu pare sa-l termin prea curand, am decis sa-i mai adaug vreo 200 de pagini…din ratiuni de trecere a timpului.

e o carte despre mine, despre voi, despre viata traita „dupa ureche” si despre timp.

well, e timpul sa il trezesc pe Vladut…

sau sa scriu???

„iarasi tu?”

e titlul unui film, stiu. dar nu am altul mai bun.

e singurul bun pentru ea, o „ea” marsava si provocatoare. nicky mi-ar spune sa uit, pentru ca raul e hranit cu durerea mea…, dar Eu nu pot…

imi scoate in fata din cand in cand imagini care imi hranesc demonul atat de mult incat s-a transformat intr-un elefant gras si rosu.

nicky ar rade, ar rade si m-ar avertiza.

nicky nu suporta sa vorbesc urat. am renuntat o vreme. apoi a murit, iar eu am revenit la bunele obiceiuri.

Ian ma injura cu aceeasi furie pe care o revars asupra lui. Nicky se supara, imi intorcea spatele si trebuia sa ii promit ca nu mai spun niciodata. Nick era copil.

nu obisnuiesc sa imi tin promisiunile bune.

nu ca n-as vrea, dar pur si simplu sunt prea rebela. rebela din nastere, deh, soarta…(doctorul ala fu…t care mi-a tras 2 palme in loc de una in sala de nasteri-a mea evident…)

Dar stii ce , Ian, promisiunile de razboi nu le uit niciodata!

Sa-i spui cand o vezi, in iad sau pe pamant, ca sunt aici, mereu alaturi, pana ce….

pana cand cuvintele lui Nick imi vor potoli setea…

 

inutila

concediul asta de crescut copilul ma termina psihic.

nu Vladut, el e un copil bun, destul de cuminte in felul lui jucaus de-a fi…., ci statul acasa.

cu mama, cu bona tatei, cu bona mea si cu mine…am prea mult timp liber. cand copilul doarme, citesc. cand il plimba bona, ma plimb in jurul lor. cand il plimba cealalta bona, cumpar diverse. cand vine mama, dorm.

e atat de obositor sa nu faci nimic!

ar trebui sa ma simt mai bine pentru ca am „scutire de la medic”?

dupa depresia ultimilor luni, mi s-a interzis sa mai fac lucruri care ma obosesc, enerveaza, streseaza, sa respir prea repede, sa mananc prostii si sa dorm prost.

mi-au dat interzis la viata. la propria viata…

nu imi pot tine copilul in brate pentru ca imi tremura mainile. imi e teama ca il scap. se cuibareste langa mine cand citesc. el si motanul sunt ca 2 pisici lenese. e cuminte. poate cam prea cuminte pentru un copilut, dar e bine in faza asta.

mi-au spus ca o sa se obrazniceasca in timp, crescand.

nu ma mai ocup nici de afacerile mele mici. nu mai am chef, inspiratie, talent…

Ian vine in vizita ca la inchisoare, 2 ore pe saptamana.

e prea ocupat pentru noi…

E frumos sa ai ajutoare, poate parea dragut sa fii „condamnat” de medici la a sta degeaba, DAR, ….MA SIMT AL DRACU DE INUTILA!

Din cugetarile tineretii…

gasii azi, in camera copilariei mele, printre multe amintiri frumoase, urate, prafuite, adormite si vii, textul ce urmeaza:

„Incearca sa reflectezi asupra iubirii si iti vei pierde judecata”

Sunt momente in viata noastra in care trebuie sa luam decizii ce ne vor afecta intreaga viata. de cele mai multe ori trebuie sa renuntam la un vis in favoarea altuia…sa alegem un liceu, o facultate, locul in care ne vom petrece vacanta….si, oricare ar fi alegerea facuta, vom regreta mereu cate ceva.

in cazul meu a fost alegerea sortii, sau poate ca in mod inconstient, a fost alegerea mea. a fost facultatea…dar cea mai grea alegere e alegerea persoanei langa care iti vei petrece restul vietii. si aceasta alegere este grea, deoarece intervine mereu intrebarea: „ce inseamna de fapt iubirea adevarata, cum pot fi sigur ca e ceea ce simt acum si nu ceea ce am simtit candva, pentru altcineva?”

Se spune ca intalnim iubirea adevarata o singura data in viata…si atunci de ce spunem ca iubim din nou? ca iubim ACUM mai mult decat altadata?

Iubire adevarata, „iubire unica”, cu incercari de retraire a unor secvente din trecut…

Si cand ceea ce reprezinta „trecutul” iti defileaza prin minte si prin fata ochilor, cum mai poti spune ca „prezentul e unic”, ca aceasta ULTIMA (???) iubire e acea „IUBIRE ADEVARATA” care te-a obsedat mereu?

Iubirea e un sentiment nascut din ganduri, ganduri ce urmeaza unei imagini ce ti-a ramas imprimata pe retina…imaginea unui zambet, a unei priviri care ti-a facut inima sa bata mai tare pentru o secunda…Sau poate fi Dorinta…

Si aici apare intrebarea: iubirea adevarata e ceea ce ai simtit demult, in epoca primului sarut, a primei atingeri, a primei priviri, acel sentiment de liniste si pace, acea fericire copilareasca, SAU pasiunea din „prezent”, sarutarile care nu te lasa sa respiri, imbratisarile pasionale si noptile pe care le pierzi amintindu-ti???

Ce e mai important pentru tine: amintirea a ceea ce „a fost” , cu vechile scrisori de dragoste, sau parfumul prezentului, concretizat in alte scrisori, biletele si cadouase? Daca poti sa le separi in inima si in minte, lasand trecutul in urma, in umbra, uitandu-l, de ce atunci,  in sertarul biroului tau, trecutul si prezentul sunt amestecate? (si trebuie sa recunoastem cu totii ca avem prin sertare cel putin o amintire „prafuita”…)

Vom putea sti care e adevarata IUBIRE doar atunci cand in sertarele mele, ale lui, sau ale voastre, va fi ordine!

Si poate ca aceasta „clipa a revelatiei” va sosi prea tarziu… cat de tarziu?

„Poate intr-o alta viata!”

……………..

Cum poti opri frunza ce cade/ din pomul care s-a uscat?

Cum poti opri nisipul, care,/ de valuri verzi este purtat?

          Cum poti opri ceasul ce bate/ in fiecare clipa-o zi, 

          Cum poti schimba in lume toate, cum fericirea poti gasi?