nicky…

….pe fratele lui Ian il chema Nick…

Nicolas cum ii spunea tat-su, Nicolae cum il chema in buletin, Nicky pentru noi 3.

Absenta lui Alex imi aminteste de El.

Anunțuri

IAN

unii au observat ca nu scriu decat fugar despre ian.

de ce?

chiar vreti un adevar dureros?

well…

Ian a avut un frate. nu o sa spun cum il chema, pentru ca ar fi oricum, un nume inventat. nu pot scrie numele lui, nu il pot pronunta, nu vreau sa il aud…

deci, dupa cum spuneam, ian a avut un frate. geaman. oaia alba si oaia neagra. in timp ce oaia alba studia si dadea petreceri cuminti, oaia neagra se imbata, lipsea de peste tot si sfarama inimi.

am fost impreuna acum multi, multi ani, pe vremea cand imi placeau baietii rai. dar tati era impotriva, asa ca am recurs la un mic siretlic: cum fratii, atunci cand erau amandoi treji,  erau 98% identici, in fata alor mei faceau schimb de identitati. in fata tuturor, iubitul meu era ian, in timp ce adevaratul meu iubit ii lua locul. a fost bine pt el… a invatat de la ian sa se mai domoleasca, a incercat sa se potoleasca, dar nu l-a tinut mult.

intr-o seara, fratii au avut un accident…soferul a scapat, dar pasagerul a murit.

soferul era ian. pasagerul era beat, proaspat cules dintr-o crasma.

tineri fiind, cum oaia mea neagra imi promisese marea cu sarea, ian s-a simtit dator sa ma oroteasca din momentul ala si am continuat sa pozam in iubiti, indurerati de moartea fratelui pierdut, cu lesinuri inexplicabile si promisiuni de neainteles…

jucam dupa o singura regula: atat timp cat nici unul din noi nu avea sa-si intalneasca jumatatea, ramaneam „impreuna”…

la inceput, de frica tatalui meu, de rusine, de teama de a ramane singura, de dragul chipului identic, din nevoia de intelegere, am adancit sarada asta pana ni s-a infundat iesirea…

ian ma ocrotea si imi alina sufletul…pana intr-o noapte cand am alunecat amandoi printre cersafuri si ne-am trezit pe jos, stanjeniti, incomod de dezgoliti si imposibil de discutat.

apoi…a ramas asa, dintr-un fel de inertie…

„pana cand ne vom intalni adevarata jumatate…”

si a mers bine, prin pat, pe langa, in seri romantice prin parcuri, in excursii cu masina, cu iahtul, in cine cu familia mea si certuri cu familia lui, pana cand…m-am indragostit.

m-am indragostit de ian intr-o dimineata, si, oricat am incercat sa il mint si sa ii spun ca nu pe el il iubesc, m-a simtit. ma cunostea mai bine decat frati-su!

in momentul ala, totul s-a rupt…iar acum ian incearca sa iasa din lantul de incurcaturi in care s-a bagat de bunavoie.

stiu, o sa imi spui ca e si vina mea, ca am acceptat…ce puteam face?

in lumea mea suntem stapani doar asupra mancarii din stomac. tot restul apartine celor ce ne-au dat viata…sau care ne-au REDAT viata.

si-apoi ian era copia fizica fidela a celui pe care il iubisem foarte mult…imi injumatatea durea, imi crea iluzii, eram foarte tanara, iar el ma facea sa ma simt din nou stapana pe viata mea.

alex era inca prea mic pentru a intelege, dar a stiut de la inceput.

era unul din foarte putinii care ii deosebeau pe cei 2 numai dupa zambet.

si cu alex am un pact: el nu vorbeste despre fantome, eu nu ii reprosez nimic…la inceput il uram pentru asta, apoi am inceput sa il inteleg…

uneori ma intreb daca nu e posibil sa fim frati buni, nu vitregi, apoi ma intreb daca il iubesc intr-adevar pe ian, sau e doar afectiunea declansata de toti acesti ani de semi-singuratate…poate mi-e dor de celalalt…

poate si ian se teme, poate ma respinge din nesiguranta, sau poate chiar nu ma iubeste!

azi o sa dorm singura, maine o sa il sun pe ian. o sa imi spuna ca e obosit, iar eu ii voi spune ca sunt trista. ma va strange in brate si imi va spune povesti, apoi va adormi pe diagonala patului, in timp ce eu ma voi uita la vreun film prost, in compania baloasa a cainelui mare si negru, incercand sa imi inteleg ratiunea…

e de ajuns?

coincidente…

cine crede in ele, e invitatul meu sa se trezeasca!

eu nu cred.

totul are un scop, ca un joc de strategie f bine pus la punct.

nu, nu sunt obsedata (decat de control), nu am idei fixe (dacat intotdeauna din cand in cand0 si nu am baut nimic (de ieri pana azi, doar intre timp un picutz)…

o sa povestesc si povestea mai tarziu. e despre alex. cred. nush!

cand o sa imi revin o sa imi dau 2 palme si o sa zbier: mamaaa, frateeee, ce faza cul!!! :p :p :p