Asteptam o floare…

Femeile isi doresc sa fie iubite. Femeile isi doresc sa poata iubi din toata inima (sau, ma rog, mintea)… Femeile asteapta flori.

Ne dorim sa fiu iubite, respectate, privite cu admiratie. Oracat de multi altii ne-ar admira munca, aspectul, mintea, nu ne dorim decat aprecierea celui de alaturi. Sa fim admirate de cel pe care il iubim.

Cand barbatul pe care il tinem noaptea in brate admira munca unei alte femei, incercam sa o imitam, sa o depasim, sa se uite si la noi, sa ne spuna noua ca desenam frumos, ca avem voce, ca aratam bine, ca vorbim frumos, ca ne-am descurcat exemplar in nu-stiu-ce-situatie, ca suntem sufletul petrecerii, ca am gatit bine. Nici un premiu nu are mai mare importanta pentru noi decat aprecierea si zambetul persoanelor dragi…

Da, e (oarecum) aiurea! Ar trebui sa muncim , sa traim si sa ne bucuram pentru noi. Nu pentru altii… Dar care ar mai fi atunci sensul traitului in doi???

……

Ne dorim sa putem iubi din toata inima. Nu putem fi fericite atunci cand nu iubim. Atunci cand nu ni se permite…. atunci cand nu ne putem permite. Sa traiesti blocandu-ti sentimentele, entuziasmul, cuvintele, e ca si cum ai manca fara sa mesteci.

Placerea vine din traire, linistea din priviri si cuvinte…fericirea din siguranta zilei de maine.

Cand nu ne permitem iubirea, ne inchidem intr-o colivie.

……

Asteptam flori…asteptam sa le vedem inflorind in gradini, asteptam sa ne bucure privirea intr-o poienita, dupa un drum lung si obositor, asteptam sa le primim de la omul iubit…

Locul florilor e in natura. Dar cand natura e inlocuita cu beton si sticla, iar florile deja taiate se ofilesc pe mese improvizate pe asfalt, ne-ar placea sa le putem vedea intr-o vaza, in apa, pe o masa adevarata, intr-o casa senina, sa ne intampine dimineata.

Asteptam flori…in semn de iubire, prietenie, respect.

……

Nu stiu sa scriu postul asta. Ploua, e frig si sufletul meu canta numai jumatati de nota. As vrea sa zbor, sa cant, sa sar, sa dansez…as vrea o gradina.

Am vazut intr-un film foisorul din mintea mea. Si florile, si copiii.

Visez, visam si ne dorim cu totii sa fie primavara!

……

Acum multi ani, am primit de ziua mea un buchet de trandafiri mai mare decat mine. Mai mare decat el, mai mare decat bugetul meu pe o intreaga luna!

Dar nu m-am bucurat de el…

Pentru ca asteptam o floare ce nu avea sa mai vina. Si minunatii mei trandafiri s-au ofilit sub greutatea acelui gand… Stupid!

…..

Femeile asteapta flori, declaratii, cadouri. Ignoram de cele mai multe ori micile dovezi de afectiune reala…Pentru ca asa ne-au invatat altii.

Aveam in fata un buchet de poveste si eu asteptam un boboc…

…..

Daca as fi pus diacritice in text, in titlu,  ideea ar fi fost simpla, postul inteligibil si criticii multumiti…dar n-ati fi inteles niciodata, ca noi, femeile, asteptam o floare!

Anunțuri

flori si fluturi

…fluturii mamei lor de magari!

nu, nu ma refer la barbati!

nici la indragostiti.

nici la colegii care te uita.

nici la cei care te suna doar cand au vreun interes.

nici la vanzatoare.

nici la proiecte de viitor.

nici la slujbe…

si nici macar la parinti!

de data asta, „florile si fluturii” sunt pentru „moisei”.

se stiu ei care-cum-is.

e vorba de lumina.

nu de „iluminare”, „lumina sufleteasca” sau vreo alta metafora stravezie….ci de banala lumina „eon-ica” nedeclarata a susnumitilor.

sa va tihneasca!

flori si fluturi, oameni buni!

nu stiati?

florile sunt chestiile alea de-ti ies din gura cand iti pica curentul in mijlocul referatului, cand ti se blocheaza motorul pe linia de tramvai sau cand iti prinzi amantul cu alta…

iar fluturii…fluturii sunt chestiile alea de intra in flori cand iti ies perii albi din crestet si se indreapta sub forma de pari si chestii ” roz cu luminite” (vorba serialului cu mo si foca-nu m-am putut abtine), spre crestetul altora…

flori si fluturi!

….

vine primavara.

let’s celebrate!

aseara io si ian trebuia sa sarbautorim…ceva….numai ca el fu nevoit sa plece in buci cu tac-su…afaceri!

dar mi-o lasat cardul si libertatea de-a iesi cu fetele unde vrem noi.

am dat cateva telefoane, ne-am echipat cu rochii lungi si chef cat cuprinde, am sutit cheile de la masina lui alex si-am tulit-o…

cand m-a vazut iepuru a ramas socata:

„fataaaa, da cum de-ai luat masina??? ce tareeeeeee! unde-i frati-tu???”

alex e la munte. cu sora lu iepuru ;p

numa ca ea nu stie, iar io nu i-am zis. a aflat singura. de la mia. ca aia nu-si tine gura neam….

aaa, da, si au plecat cu masina lu iepure…muhahaaaaa

cand ne-am vazut toate 3 ne-au picat fetele reciproc. eu eram deja la volan si nu se vedea mare chestie din outfitu meu, dar iepuru pasea incet spre mine, ca o gradina de flori vibranta, cu un fluturas la gat si cu un aer de copila.

pe miutz am ridicat-o din zbor, de pe traversare:p

avea o rochie gri cu mov, lunga si sandale negre cu toc! am intrebat-o daca are febra, si, dupa ce ne-a asigutrat ca e ea, ca se simte ok si ca, la dracu, ii e foame, am pornit spre restaurant. faza e ca nu am halit in oras, ci intr-o gradina frumoasa cu flori si cu un rau, si cu copii care fugeau care incotro. era frumos. ca intr-o poveste de seara relaxanta…

socul fetelor a fost momentul in care au realizat ca le-am tras teapa, inlocuind la iesirea din casa rochia lunga si verde cu una bucata top cu flori asortat la una pereche de salvari negri de matase, furati intr-o seara de mai de pe la iepure.

iepure, cu rochia ei de copil parea mai tanara decat mine, desi, in mod absolut hilar, eu sunt pe la mijlocul distantei dintre ele…pe langa noi, miutz e un copchil ratacit…

pe la desert m-a sunat ian, sa isi ceara scuze si sa imi promita, ca de obicei, marea cu sarea.

am iesit din gradina pe 3 carari si iepure a vrut sa conduca, dar miutz a luat cheia si a intins mana dupa un taxi. era singura treaza, dar si singura fara carnet…deci tot degeaba!

si, cum miutz e tare-n taxi, nici n-a apucat sa fluiere ca a si rasarit unul. ne-a busit rasul, in timp ce incercam sa ne ingramadim tocurile si frezele rasculate in masina.

(deh, in decapotata n-ai tavan, freza rezista!)

pana sa ne revenim din criza de ras, am ajuns la terasa. in centru. nu aveam decat cardul si a platit mia.

am gasit o masa libera si ne-am protapit cu picioarele pe ea, studiindu-ne intens lungimea tocurilor.

m-am trezit brusc , la aparitia unui tip bine, si am inceput sa analizez situatia…iepuru e o bruneta frumoasa, de inaltime medie, cu un corp bestial si o privire blanda si misterioasa…nu i-ai da niciodata varsta pe care o are! e mai mare ca mine cu tot atatia ani cat ma despart de mia (sa-mi bag piciorul in jacuzzi ce faza!), dar pare mai mica. decat mine, decat ea.

miutz, desi mai tanara, e mereu incruntata si are felul ala sadic de a toca lungimile fustelor din  jur…vorbeste mereu cu barbat-su la telefon si e mereu stresata ca il supara.

iepuru e singura. a fost maritata cu un italian, dar a divortat rapid. „antonio, fa caldo” e doar o fateta a indivizilor…

individul inca o mai cauta, dar ea nu vrea sa il vada.

are o sora mai mica, combinata mai nou cu frate-miu, si un caine mare.

mult timp a fost obsesia lui alex, dar a inteles intr-un final ca ea il vede doar ca pe-un copil si s-a linistit.

mi-e dor de ian, dar mi-e ciuda. ma uit la tipul cu tricou bleo cu alb si rad. mia rade de mine si spune ca sunt beata. apoi se intreaba ce cauta cu noi, de ce nu e acasa sa vb pe mess cu soarecul ei. rad de ea si ii spun ca e gagica.  isi pune picioarele pe masa, acoperite de rochia lunga, si rade:

„voi beti si eu ametesc”

rad si eu. iepure se uita dupa tipul in tricou bleo:

„ce bun e, soro!”

scap paharul si imi amintesc de masina lui alex. il sun pe tata, si, printre hoote de alcool ii spun sa trimita pe cineva la gradina. tata imi raspunde ca stie, ca taxi-ul nu era acolo din intamplare si ca masina e acasa. ca eu sunt o destrabalata si ca trebuie sa o las mai moale, moment in care reapare in cadru tipul in bleo si incep sa rad ca proasta, in timp ce tata imi inchide.

„as lasa-o mai tare…!”

si iepuru rade, in timp ce mia rastoarna paharul cu piciorul…

ma suna tata si imi spune ca e ok, ca ii pare rau ca m-a jignit, ca am dreptate, ca ian e un bou ca a plecat si ca daca am nevoie de ceva sa il sun…ca imi da si cardul…

inchid si rad iar ca o proasta…si parca rade toata terasa…cu mine, de mine, cu noi…

maine o sa iesim la cumparaturi. ca doar am cu ce. tre sa sarbatorim!

mia se enerveaza si pleaca. nu-i zic nimic…imi place cum calca apasat, pe sandalele alea care ii taie pielea.

iepuru pleaca dupa ea.

frumoasa femeie, cu florile ei miscatoare! platesc si fug dupa ele…ma impiedic si rastorn o vaza imensa langa poarta.simt ca plutesc…tipul in bleo ma ridica si imi zambeste…dau sa ii multumesc in stilul meu, dar la masa de langa e gorila lui tata…

cad iar si ma ridica gagicile. am ajuns acasa razand. cu tipul in bleo. nu ma intreba cum…:p dar tata nu stieeeeeeee;p

azi, sarbatorim, maine e o alta zi!

ne mai auzim, sper!

:p

1000 de oameni…

cunoscuti, colegi, fosti colegi, vecini, prieteni, rude indepartate, rude apropiate…

peste 150 de coroane au fost in biserica. toate din flori naturale (zice mama).

peste 1000 de oameni in cortegiu (zic ziarele).

„…ai 100 de prieteni, 10 stiu cand e ziua ta, dar daca ar fi sa suni noaptea ar veni doar 3 dintre ei,…” asta zice reclama la bere.

ma intreb eu cati prieteni am. adevarati. de sunat si venit.

ma intreb cati ar veni la inmormantare…ca daca vin tot la fel de multi ca la nunta…

la nunta li se insura un var (nu ma refer la o scuza, ci la nu mai putin, posibil mai mult, de 10 veri!, toti in aceeasi zi!), un caine, o gaina…la inmormantare ce scuze o sa impinga? le-a murit varu, cainele, gaina?

poate ca nu e acu momentul sa fac eu calcule si comparatii, pentru ca eu nu am nici inima „buna si mare” si nici „sufletul simplu”…dar nu pot sa nu ma intreb.

si din intrebare asta unii au facut piese de teatru, altii tragedii.

eu o sa fac un sondaj: daca ma cunosti (citesti prostia asta de blog zilele astea) si ai veni sa imi aduci o floare (fie ea rupta si din gard), ridica o manuta!

(daca nu, inseamna ca mai am de muncit la partea cu inima…)