…sa te pierzi intr-o imbratisare…

imbratisarile vin si pleaca, asemeni iubirilor.

fiecare iubire isi strange incet imbratisarile lasate in urma, de pe trupul tau dornic, te lasa in frig si le ia cu ea…

sunt iubiri care iti lasa una, numai una!

ultima imbratisare, ultimul sarut, ultima privire…

ultima strangere de mana, ultima iesire in oras.

in prima si in ultima imbratisare iti pierzi ratiunea… pierzi minute, ore, secunde…

iti pierzi lucrurile pe jos si iti inghiti cuvintele inainte de a le da drumul…

nu stiu altii cum sunt, dar eu am boala asta cu pierdutul…ma pierd intr-o atingere, intr-o privire, intr-un cuvant.

imbratisarile nu alina, nu tin de cald, nu tin de foame.

aprind dorinte, te fac sa tremuri, sa fii flamand…

sa te pierzi intr-o imbratisare e cam la fel cu a-ti vinde sufletul… pana nu gasesti treaba aia porcoasa scrisa cu litere aproape invizibile pe ultima din cele 10999 de afurisite de pagini, n-ai nici o sansa sa-l recuperezi…

problema cu „treaba porcoasa” e faptul ca desi iti e scrisa pe oglinda, nu o vezi niciodata, pentru ca nu te obossti sa o cauti, pentru ca nu stii ca exista, pentru ca preferi sa o ignori, sa fii legat de un sentiment, sa depinzi de tristete, sa ai nopti albe si vise gri…

(care gaseste primul pagina cu pricina sa fie bun sa o dea si altora!)

Anunțuri

clona tineretii tale

daca te-ai trezi intr-o zi fatza in fatza cu o clona a iubitului tau, cum ai reactiona?

ideea e cea din telenovela: clona ar fi iubitul tau, dar la o varsta muuult mai frageda.

sau ce ai face daca te-ai intoarce in trecut, inainte de a va intalni?

ai incerca sa il cuceresti pe el…sau pe altul?

daca ai avut candva un alt iubit , mai iubit decat asta de care vorbim acilea, pe care ai alege sa il pastrezi?

sau daca tu ai fi gagica in trecutul careia s-ar intoarce el…si tu ai fi cu alalalt…dar astalalt ti-ar sti pe de rost cele mai nesemnificative ganduri si reactii (are avantajul timpului), ce ai face?

da, stiu, nu ti-ai pus niciodata problema, pentru ca tu nu crezi in de astea…

care e primul nume care ti-a venit in minte cand ti-ai imaginat scenariul de mai sus?

da…asa ziceam si eu!

o fi coincidenta, obisnuinta, destin?

treaba asta cu destinul m-a ofticat mereu, pentru ca eu am mers cu pantofiori albastri cam pe langa cararusa din pietricele de rau…alunecatul e sport national in lumea din care ma trezesc eu dimineata…

citez: „greu de ales….dintre un el cu burta si clona lui fara…ce crezi ca as alege? numai…sa nu fie minor!”

gandeste-te la asta si zi-mi si mie , daca nu ti-e lene, la ce concluzie ai ajuns!…

azi ma enervati!

toti cei care nu intelegeti ca a trai inseamna mai mult decat a manca si a bea

toti cei care nu intelegeti ca un anotimp nu poate fi constant

toti cei care ii judecati pe altii inainte de a va uita in oglinda

toti cei care va cumparati rahaturi ieftine de care nu aveti nevoie, doar pt ca sunt ieftine!

toti cei care nu au timp sa asculte

dragi pitici de pe creier, azi ma enervati toti!

ma uit in urma si imi vine sa rad…

e adevarat ca sunt egoista (cel putin o parte din mine este), e adevarat ca mi-am trait viata cam la maxim, e adevarat ca m-am cam jucat cu destinul…

imi vine sa rad pentru ca imi amintesc toate cate le-am trait…

uitasem multe!

imi vine sa rad pentru ca am fost f fericita din lucruri f mici…

imi vine sa rad pentru ca am avut intotdeauna prieteni dispusi sa ma scoata din baliga atunci cand a fost cazul…

imi vine sa rad pentru ca am trait o telenovela cu rating imens…

imi vine sa rad pentru ca multi doar isi imagineaza peisaje pe care eu le-am vazut, clipe de ciocolata pe care eu le-am gustat din plin si tristeti care aproape m-au invins…

am fost pe marginea prapastiei periodic, si de fiecare data mi-am dat drumul stiind ca cel putin o mana se va intinde sa ma prinda…la inceput au fost 2 maini, si o imbratisare calda de renuntare…

am trait mereu intre extremele mele…

am trait 9 vieti in cativa ani, am murit de cateva ori si am reinviat in alta parte…

imi vine sa rad cand ma uit in urma…sa rad cu lacrimi…de toti cei care nu stiu sa traiasca!

imi vine sa plang pentru voi, imi vine sa plang pentru mine…

pentru ca am fost atat de ocupata cu micile rahaturi ale vietii, incat am uitat sa traiesc!

ma uit in urma si imi vine sa rad…

m-am trezit…

zombileza, cautand cu disperare cafeaua. trebuia sa fie in dreapta, imediat dupa panoul glisant. numar pasii: 1, 2, 3…6! nu-i bun! intorc butonul de la plita electrica…aaaa, asta e aragaz si merge pe baza de gaz si chibrituri!

ma intorc in pat si observ ca cearsaful nu e alb, ce albastru cu verde si mov…wtf? atipesc pret de cateva secunde cand ma trezeste zgomotul de usa izbita pe palier…o fi iesit iar unu din casa si a lasat pe incuiere automata…macar de si-ar fi uitat si cheia inauntru!

incerc sa ma dau jos din pat pe cealalta parte  si ma izbesc in lada patului…din nou, wtf???

aaaa, patul are lada! bun…hai spre cafea.

ce puii mei fac azi?

imi scot tricoul in care am dormit si ma opresc sa verific jaluzelele…aaa, dar blocul din spate e la zeci de metri distanta, ma pot schimba in liniste.

ma mir ca nu am auzit galagia de la gradinita din lateral, nu au venit nici turcoaicele sa faca curatenie…e 11 si eu de obicei ma scol pe la 9…

imi suna telefonul…cum puii mei ca pe asta nu-l luasem cu mine? alo, ma costa sa-ti raspund, in puii mei si nici incarcator n-am la mine!!!

ma duc la baie si in suport gasesc o periuta uzata si urata…unde e peria mea albastra, cu sistem anti-alunecare???

ma uit in oglinda. arat obosita. ca o baba cu parul gras si cu cearcane.

imi iau haina de pe scaun, prima geanta care imi pica in mana, umbrela (nu stii niciodata cand ploua, si mai bag ceva in geanta sa fie mai grea si sa ma tina relativ treaza…si plec la cumparaturi. ca de obicei dimineata. m-as duce la pranz sa mananc  la firma la baieti, dar azi mi-e lene..imi fac un sandwich de ala bun cu sunculita aia yummmyyy, cu cascaval si niste rosii…as mai hali si ceva tiramisu la cutie si un lindt cu lime…

ma mira ca supermarketu e asa departe…merg mecanic…oi fi trecut de el si merg aiurea???????   aaa, uite pe aici e intrarea. ma agat de un cos, ma mira ca azi le-au parcat la intrare…bauturile sunt in dreapta, as recicla niste sticle sa mai iau un bon, dar le-am uitat acasa…bun…dulciuri….

UNDEEE????????????????

aaaaa, stai o tzara, io sunt IN IASI, IN GIMA, si pe rafturi bate vantul!

ma uit cu mila la un biet piept de pui dezosat uitat intr-un raft:

„dragule, si tu a trebuit sa te intorci acasa???”