definitii, intrebari, citate

ma enervez cand nu reusesc sa inteleg unele chestii…

acu, un nene anume m-ar intreba ce inteleg eu prin „chestie”…

no, apai, „chestie” e o treaba de aia de rimeaza cu „trestie”, cuprinde cam tot ce vrea muschiu meu sa integreze in cuvant, exclude tot ce poate fi introdus prin alte parti de cuvinte…

bunnn… avansam:

ma enerveaza sa nu inteleg pe ce lume traim, sa ma simt ca ultimul „lostolez” trezit in viitor, nestiind daca propriul trup e al lui sau e un inlocuitor de ultima generatie…

def: „lostolez” = ala de se uita prea mult la serialul de pe axn/prima (eu ma uit concomitent pe cele 2 posturi la seria…pare-mi-se…5/3…pentru ca 5 e inainte de 3…in aceeasi zi, dar ca ora zic).

mi se intampla de cele mai multe ori sa raman cu mancarea nerumegata-nu ca nu as mai fi animal ierbivor, pentru ca asta sunt in general-ci pentru ca ma izbeste cate o replica in cap ashe di tari, incat imi zumzaie urechile toata noaptea…

nu zic, aud si chestii dragute

dar tot pe moale imi cad…

def: „replica” = raspunsuri la intrebari, intrebari intrebatoare, cuvinte pe care imi face placere sa le aud, sau nu, chestii de perplexitate mai mica sau mai mare, fraze bulversante, treburi cu agonii, trestii fara zahar (astia cand o zic, apoi o zic frate!), cuvinte seci, prea scurte, prea inguste, prea acre… etc.

acu, pentru ca in explicatia explicationist-abolutionista de mai sus se inghesuie si-si dau suturi in c…ratita prea multe cuvinte „noi”, sa facem o mica analiza-neexplicativa, direct pe text:

-” nu imi mai scrie, pentru ca ma bulversezi…”

-„ agonia asta trebuie sa inceteze…”

– „si acu ce vrei sa facem???”

– „nu stiu!…”

-” zilele tale frumoase  au fost si ale mele…

-” trebuie sa plec…”

– ” te-am lasat liber/a, sa fii fericit/a….”

si lista ar putea continua…

suna ca o discutie intre un el si o ea? ca o discutie luata cu „copy-paste”, litera cu litera, din acelasi loc, din acelasi timp, dintre aceeeasi 2 oameni???????

ei bine, doar pare a fi!

pentru ca singura definitie pe care o putem da noi vietii este urmatoarea: „nimic nu se pierde, totul se transforma!”

in altceva, in alta dimensiune, in alt timp, cu alte cuvinte, intr-un haos deplin!

def:  „eu”= acea parte a vietii unui om care ramane acolo, in timp ce toate celelalte trestii trec pe langa el, micul fisier uitat intr-un sertar obosit, in care e cuprinsa esenta unei fiinte trecatoare, singurul raspuns la intrebarea care il macina pe fiecare, oricare ar fi ea…

Anunțuri

ma intreb ce voi face maine…

ma trezesc, tarziu-si-nu-prea, imi beau cafeaua cu tigara aferenta (ma intreb ce dracu am saptamana asta cu tigarile), imi arunc niste apa pe ochi, asa cam in sictir, ma sterg si incerc sa gasesc ceva de imbracat.

nu mai am de mult haine curate, mi-e lene sa le indes in masina si sa apas 2 butoane.

mai tre sa deschid si robinetu, sa pun in priza… baga bre cablu ala undeva!

dupa ce ma imbrac (daca gasesc totusi ceva decent), ma duc sa ma plimb. de plictiseala. ma imbrac frumos, ca e week-end si poa sa ma vada Dracu-stie-cine…s-apoi, daca ma vede, ii bai!

m-as duce sa casc gura in mall, da mi-e ca vad ceva de n-o sa imi pice bine la stomac, o sa ma pipai de card si o sa imi dau seama ca ii cam gol…dupa care o sa imi marchez nitel teritoriul prin buda, in timp ce vreo 2-3 vanzatoare o sa ma intoxice cu povestile lor despre colegialitate, viata si sex.

deja mi-a greata, numai cat ma gandesc!

in ipoteza ca totusi nimeresc in pauza-fara-discutii-in-buda, ma intreb ce altceva o sa mai fac…

imi scot mobilu…cum care? ala care o sa mai aiba baterie…greu de precizat de pe acu…ca doar mi-i lene sa le incarc!

deschid agenda. gagici, gagici, neinteresant, munca, gagici, furnizori, ….fosti(asta nu-i bine)…gagici…

wtf?

ok…sa incercam la gagici: asta nu, asta nu ca ii sunt datoare…asta nu ca n-am chef de ea azi…asta nu, asta nu, asta nu prea…wtf? asta nu-i, asta nu raspunde, asteia nu-i mai raspund eu niciodata, idem…am gasit!

bun….

si acu vine intrebarea: daca ies, moare cardu…daca nu ies, mor eu de plictiseala… il sun pe frati-miu: „alo, vere, du-ma rogu-te cu masina pan’ in locatia „X”! si daca tot ma duci, poate ne achiti si nota….haide, ma, ca doar toata viata ai salivat dupa ixuleasca… ce zici ma, ti-a trecut? nasol!”

bunnnn…..a trecut si sambata.

acu mai am o intrebare (alo, cardu, mai traiesti maica???????):

EU CE DRACU MAI FAC MAINE????????

cum incap 27 bestani la o masa de 9, sau ce se intampla cand canta TAVI LAZAR …

in seara asta am fost la TAVI!

http://www.youtube.com/watch?v=oggX2n4Iqzc&feature=PlayList&p=F34282E423BA6787&playnext=1&playnext_from=PL&index=1

nu ma asteptam nici macar sa isi aduca aminte ca existam si eu pe acolo…dar chiar de la intrare m-am lovit (la propriu) de el! mi-a intins mana stanga, iar cu dreapta m-a strans in brate. in timp ce imi studia uimirea de pe fata m-a intrebat: „nu iti mai amintesti de mine?” ‘ba da, doar pt tine am venit azi!’ „ai tai sunt acolo…”

si, totusi, mana intinsa ii era rece, indiferenta, lipsita de fermitate. dar ridicata.

pentru un cititor de studii comportamentale, tavi e o semi-enigma.

(bine, asta a fost doar o paranteza pe care nu m-am putut abtine sa nu o deschid…)

am mers spre coltul meu, in timp ce in coltul opus, un grup vesel de vreo 7-8 persoane intampinau o nou-venita. parea ca nu se mai vazusera de ceva vreme si toti erau adunati spre centrul mesei, unde se asezase nou-venita. mi-am tras scaunul mai aproape de masa si mi-am aprins o tigara.

cand am privit a doua oara spre grupul vesel, nou-venita era in capatul mesei, in timp ce alti nou-veniti captau intreaga atentie a celorlalti.

mi-a venit berea. as fi preferat o vodca, dar lasasem masina in parcare si nu stiu dupa cate pahare imi pierd capacitatea de a o mai scoate intreaga de acolo.

am cerut un pahar.

beau berea cu paharul, sau cu un pai si lamaie…

nu pentru ca sunt snoaba, ci pentru ca asa imi ajunge mai repede in creier!

lamaia? apoi nush ce cauta in bere…am preluat gestul de la o gagica pe care o cunoscusem intr-o seara.

cred ca trecuse o ora de la venire cand tavi a inceput sa cante. privea mereu spre masa galagiosilor, care bateau din palme si il incurajau.

a inceput, cum era firesc, cu „nopti de mai”.

frumoasa melodie!

am aflat ca masa din colt, singura adusa de altfel din „taverna originala”, era a BEST-ului. au fost printre primii lui fani, pe vremea cand mergeam si eu in 13 sa il ascult vinerea. vineri, 13.

m-am indragostit intr-o miercuri pe versurile din „nopti de mai”.

-„mai stai!”

„daca asa vrei, mai stau!”

-„stai pana la final!”

„stau…hai sa iesim un pic la aer…fularul tau a fugit, vino incoace sa ti-l asez…asa…”

si, culmea, urmand versul, am ramas „plangand in luna mai”. chiar la inceput.

pana sa imi beau a doua bere, masa LOR s-a umplut! am inceput sa ii numar…17, 18, 19!

tavi avea emotii, dar canta frumos.

a impartit cd-uri promo. l-am pus bine pe al meu si mi-am aprins ultima tigara din pachet. trebuia sa merg la baie, dar preferam tigara si muzica.

am tras cu sete din bere, sperand sa uit de buda, dar n-a mers!

am iesit aruncand tigara cu nervi.

revenind, mi-a atras atentia masa verde. i-am numarat din nou: 23 sau 24, unii peste altii, care la perete, care pe jos, pozandu-se de zor si lalaind sau urland cu berea in mana. atmosfera.

era ziua unui tip de pe culoarul central.

„acum o sa va cant o melodie in prima auditie…”

-„am mai auzit discursul asta!”

„da, dar acum l-am scris sa nu il uit!”

apoi a inceput sa cante „la multi ani”, cerandu-i tipului sa se ridice in vizorul tuturor.

fata care l-a intrerupt e o fosta prietena din tinerete. ne-am certat demult, nu prea imi mai aduc aminte de ce, dar cred ca avea treaba cu vreun baiat de care imi placea si mie… anyway, incepusem al doilea pachet de tigari si a treia bere.

am dat si o tarie cu baietii, in timp ce gagicile lor se uitau la berea mea ca la aghiazma.

nu am reusit sa meditez prea mult la situatie pentru ca au inceput sa ii dedice bietului om „sa traiasca ma-ta”, faza la care tavi se chinuia, mai in gluma-mai in serios, sa ii faca sa nu urle prea tare cand ajung la cuvantul-minune.

degeaba!

atunci m-a vazut Ea. nasol moment! ce dracu era sa fac? mi-am ridicat paharul in semn de salut, in timp ce eabatea cu unghiile in sticla. (apropo, cum dracu reuseste sa traiasca avand unghiile alea?????)

(oare ne-om fi certat pe unghii? nu cred!)

revenind, a inceput partea a doua a demonstratiei de forta, cu melodii ritmate, cu un tavi mult mai degajat, cu sau fara acompaniament la a doua chitara, cerand de zor o bere sau macar o apa, facand referiri hazlii la verighete si cu galagie de galagie in coltul opus.

ma pune dracu sa ii numar. 27!

mama ma-sii, da multi ati tabarat pe masa aia! o fi fost stropita cu vreo solutie speciala???

cat despre solist, ne-a incantat urechile si memoria pret de vreo 3 ore jumate, 2 pachete si dracu-stie-cate-beri-de-mi-am-lasat-dracu-masina-in-parcare-si-a-venit-frati-mi-u-dupa-ea-injurand, fara mari pauze de odihna, cu tot ce i-a trecut prin cap, cu batai de palme, batai in sticle, in mese, in podea, cu voie buna si mult fum.

„ai cantat f fain…mi-ai facut viata mai frumoasa! mersi!”

n-am reusit sa o ajung, sa ii vorbesc, pentru ca afurisita aia de bere mi s-a urcat la creier tocmai cand mi-a pus unu masa in drum…sau poate ca masa era acolo dinainte dar nu o vedeam eu pentru ca n-aveam treaba!

cu masa adica…

m-am dus la baie, unde una din gagicile fandosite ale bunilor mei prieteni tocmai isi aranja freza de raton obosit: „auzi fata, eu nu zic ca nu-mi place, da…nu-i genu meu!”

no, apai, io zic sa ramai acolo si sa tragi apa…asa incap si eu la masa fara sa ma mai impiedic de scaune. cred!

am plecat.

apoi nu imi mai amintesc decat de frati-miu, ca e badaran si i-am promis de mult ca il spun lu’ mama, asa ca la gradinita…

da pe moment eram eu in balta.

e baiat bun, la urma urmei….

si vreau sa ma bucur de starea asta de bine pe care am inceput sa o regasesc…

m-am trezit dimineata cu pachetul de tigari in mana. nu imi amintesc daca am aprins sau daca am stins ultima tigara, dar cred ca era gol oricum.

mi-am facut o cafea si m-am gandit la Ea, apoi la El, apoi la Tavi.

Oare cat o sa mai astept pana la urmatoarea noapte de mai?

(apropo…cafeaua la mahmureala are gust de sapun…)

p.s. cand am plecat, ei erau tot acolo. mai putimi, dar mai veseli, dansand si cantand ca la ei acasa. ii cool sa fii tanar…mi-as dori sa mai fiu!

am inceput sa ma regasesc si nu vreau sa ma pierd din nou…

dar nimeni din lumea sta nu intelege ca nu pot fi asa cum ma percepe altcineva!

eu sunt EU, cu partile mele bune si cu partile rele care ma definesc!

nu vreau sa fiu un cuptor pe care il intoarce fiecare cu fatza spre care punct cardinal i se pare lui corest sa fie amplasat… sunt un om, cu personalitate mea, definita in timp, cu toate ciudateniile mele, care SUNT ALE MELE, cu incapatanarea mea de a continua sa scriu „sunt” cu „u”, pt ca asa am scris la BAC pe vremea mea, cu durerile mele de cap si hainele mele demodate…

eu sunt o fire vesela, desi nu imi amintesc de cand nu m-am mai distrat , de cand nu am mai ras ca seara trecuta, de cand nu am mai dansat, eu zambeam la intalnirea cu bebeii prin parc, eu obisnuiam sa fiu admirata pentru atitudine, obisnuiam sa ma cred „prea tare”….

asa sunt eu si nu trebuie sa cer voie nimanui pentru a fi eu insami!

sunt buna, sunt rautacioasa, dansez pe strada cand ascult muzica, tip cand ma enervez, dar SUNT EU!

si am de gand sa ma regasesc complet, sa fac ceea ce imi place mie, sa spun ce am de spus si sa scriu ce am de scris!

experiment, traire sau pur si simplu cuvinte?

citesc statusuri!

pentru ca scriu statusuri.

de fapt eu scriu povesti intregi, nu ma limitez la stari sau cuvinte.

unii vad suprafata, altii vad miezul.

vederea de ansamblu e limitata, pentru ca nimeni nu isi pune ntrebarea „de ce?”

in viata invatam sa luam totul asa cum primim…

povesteam acu vreo cateva zile cu o prietena despre amici vechi si dragi…

cica era odata ca niciodata un nene care si-a pus la status ca ar fi deja intre cele sfinte…

acu nu ca ar fi urat acolo, e lumina, e verdeata (asa se zice cel putin), e pace…, DARRRRRRRRR, e frunos Musiu-Cutare sa iti sperii prietenii cu faze de astea? acu, serios, asa ca intre noi 2, e frumos???????

mai azi, citii de la un om care nu pune status decat atunci cand ii pica luna de pe cer in brate, peste masina, sau in cap…depinde ce luna e seara/ziua respectiva…, un status de status.

 

cuvintele is titlu de roman!

a fost un moment anume cand daca as fi vazut statusul asta la cine trebe, as fi inteles macar care-i faza, dar AZI, cuvintele alea, cui or fi adresate? oare persoana respectiva a inteles ceva, sau tre sa ma caute ca sa-i explic???

de fapt ma intreb daca nu a cazut luna pe masina, pe motoreta, trotineta, role, haina, etc, etc….

primul om-in-discutie facea experimente (asa e omul, asa e firea lui), al doilea nu-stiu-ce-face-dar-tare-s-curioasa-ca-babele-cocotate-pe-gard….

in timp ce eu, al treilea musteriu pe ziua de azi, ma joc pur si simplu cu, cuvinte!

cica era un banc  despre un nenea pricop petre, sau whatever-cu-p-sa-fie,

care vorbea numai in cuvinte care incep cu litera „p”…

care-i treaba????????

ma intrebam si io-in-timp-ce-calculam-radical-la-puterea-a-14a-din-3…

cu cuvinte…

„nu cred ca il cheama Pallalah, dar i se spune 52…”

povestea asta este despre o repriza buna de ras…

ea: „ce sa fac daca mie imi plac numai astia?”

eu: „hmm…cred ca o sa incep sa scriu…iti ofer 25 % din castig pt ca ma inspiri…”

ea: „si despre ce o sa scrii?”

eu”..paiiiiii, despre un seic frumos, cu parul lung …..(nu pot reproduce descrierea :)) din motive….de motive….)…etc, etc…”

ea: ” stop! ca imi faci chef de seici…”

–rasete-

eu: „hmmmm…o sa ma duc acasa si o sa scriu cu creionul fermecat o poveste despe seicul…cum naiba sa il cheme pe asta??? ….Abdullah Pallalah….”

–rasete–

eu: …”si o sa il pun sa se plimbe pe bulevard (rasete), o sa te sun si o sa iti spun sa iesi mai repede ca bietul om se tot plimba de vreo 3 pagini…”

(rasete, rasete, rasete)

ea: „mmm, ar fi fain un creion magic…era un film despre un tip care spunea povesti si deveneau reale, ma rog, faze de genul asta”

eu: ….”si n-ar fi misto un Pallalah de ala???”

ea: „…este unul la mine in bloc… nu stiu daca il cheama Pallalah, dar cand vorbim despre el ii spunem <52>…”

eu: „52  minus varsta (presupun ca nu e mult mai mare decat tine) ….ar fi o treaba…”

rasete…

ea, soptind, in timp ce ne pupam de ramas bun:  „nu stiu cat de bun ar fi, n-am avut ocazia!”

rasete….

si asa deci, i se spune „52”….

cool! :p

scrisori pe care nu le-am scris

cel mai greu e sa trimiti o scrisoare pe care nu ai scris-o! ai gandit-o in drumul tau spre piata, spre camin, spre facultate…

in scrisorile astea poti spune tot ce te doare, le poti adresa celui mai bun prieten, poti fi sincer pana la extrem pentru ca nu vor ajunge niciodata la destinatie…

nu le gandesti, doar le simti, incerci sa le retii cuvant cu cuvant, pentru a le reda ulterior cat mai fidel pe hartie, dar nu reusesti pentru ca minntea iti e invadata de noi si noi episoade si fraze care isi asteapta randul pe pagina imensa a mintii umane.

la un moment dat, cand reusesti sa iti amintesti toate metaforele folosite, nu ai curaj sa le scrii, sa le vezi sub ochii tai, in forma lor fizica…

arunci foile intr-un sertar obosit pacalindu-te ca le vei trimite alta-data…sau alta-data…sau, poate, ALTA-DATA…

sertarul meu geme de foi, a explodat de cateva ori in mijlocul casei, chiar in momentul in care deschideam usa, invaluindu-ma in amintiri care ma coplesesc. le-am pus la loc, le-am rupt, le-am aruncat, am scris altele, le-am inchis in sertar.

dar scrisorile nescrise isi cer dreptul la viata. odata ce le-ai insirat, fie si pe o gramada de coli imaginare, unicul lor scop e sa iti aminteasca unde ar fi trebuit sa ajunga…