EU SUNT CENTRUL UNIVERSULUI!

Nope, n-AM LUAT-O RAZNA, inca….

nu DIN NOU cel putin :p

dar EU sunt centrul universului MEU.

cel putin pentru mine. cel putin AZI.

si pentru cei care au alte pareri, avem solutii:

(de tip comunist-inchizitor de altfel, ca asa-i cul)

soooo….pasu’ 1: sa ridice mana cei care nu ma pot suporta….asaaaa….mai sus…sus…sus de tot!

pasu 2: care nu ma suporta, dar ma poate inghiti daca ma sareaza nitel…mana jos, fundu sus!

pasu 3: cei pe care ii roade rau, rau, rau de tot….scarpinati-va, scoateti mana, sus, jos, sus,….asaaaa, mai la stanga, nitel dreapta….inainteeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!

revenim.

pasu 4: cei care ma considera o scorpie needucata: repetati pasii de mai sus, cu insistenta sporita asupra punctului 3.

pasu 5: cei care ma considera prea „agitata”….luati voi manutele celor de mai sus si introduceti-le finut in ….unde va incap mai bine.

pasu 6: si ne apropiem de gran finale: cei care sunt inca pe scaune, pe jos, sau prin masina, sa se ridice sus, sa se intoarca invers, sau sa iasa draku afara!

7. punct si de la capat:

CEI CARE NU MA CONSIDERA CENTRUL UNIVERSULUI MEU, sunt rugati sa lase mainile jos, sa-si scoata pumnii din gur/a, inainte de a atinge orgasmul invidiei, sa stea dreaku jos si sa mai apese o telecomanda. poate or gasi un post mai cul.

aleluia!

 

 

Anunțuri

scris sau ghicit???

sa scriu sau sa ghicesc?

eu….ma pricep doar la 2…hai 3 chestii pe lumea asta….

dar a treia nu e de ora la care scriu acu…

sa ghicesc in carti si sa scriu….

de fapt sa ghicesc in orice: in tonul vocii, in mancare, in frunze, in foi, in basme, in emisiuni, in cafele…

as vrea sa am un sclav care sa mearga dupa mine cu un carnetel in care sa tasteze rapid tot ce coace mintea mea plouata…

am zis „sclav”? …pardon, asistent!

cum in ultima vreme cam dau rateuri cu ghicitul in linii…ma gandeam sa imi termin proiectul.

„eclipsa de luna” nu e un blog. nu unul simplu. e parte a unui proiect. de fapt roman.

din viata mea, pentru vietile altora.

maine ma asteapta o sesiune urata de ghicit in lalele. (nu-mi plac lalelele-cate silabeeeee-, crizantemele, lacramioarele si alte-de-astea).

eu cred intr-o singura floare.

hai 2…

sau 3.

cred ca scriu mai prost decat ghicesc, dar cu siguranta mai bine decat ma exprim in real-time. in scris injur finut, dar cu efect, in timp ce in realitate injur mult si fara. beau bere bruna si fumez cu turcii. conduc un imperiu mic si umbrit, o masina de care m-am plictisit demult si hranesc un motan cu resturi de friptura in vin.

nu mai ies la petreceri, nu mai chem petrecerile la mine.

nu mai scriu…

mi s-a spus (iar) ca scriu criptic…well, asta-s io!

daca as scrie comercial, as vinde. in primul rand suflete.

daca scriu criptic, raman un blogger de nisa.

well…de cati ani scriu?

cat de des?

mai scriu?

stai sa ghicesc!…

terapie

cea mai buna terapie e terapia cu soare…

sa ma trezesc dimineata cu razele soarelui jucandu-mi pe obraji;

sa imi beau cafeaua in bucatarie cu soarele batand jucaus in geam si ascunzandu-se in irizatiile aurii ale draperiei…

sa stau la birou visand la po zi de vara insorita, in timp ce 2 cutulandri fugaresc o raza de soare pe zapada…

sunt/ am fost/poate voi mai fi deprimata…

nu am motiv, dar sunt.

simt ca tot ce e bun e aiurea si ca tot ce e aiurea e grav.

incerc sa imi revin de ceva vreme, dar tot ce ma bucura, raneste pe altii.

ma intrebam intr-o zi de ce nu trec si eu la povesti de pe strada, din politica, din teveu…de ce nu scriu comercial, ca sa ma placa lumea, sa ma citeasca, sa comenteze, sa ma cunoasca…

apoi am ras!

„sa ma citeasca”??? nici eu nu ma pot „citi”…

sa ma cunoasca?

nici eu nu ma cunosc…

nu stiu cine sunt, cu ce ma ocup de fapt, cu cine traiesc, de ce, de cand, unde e familia mea, care e, cum e, cat de mare e, daca mai e…

……

buna! eu sunt tereza…am un frate vitreg si un iubit bogat. o mama frumoasa si un tata destept. un motan rasfatat si o mica afacere.

in timpul liber scriu. in timpul ocupat citesc.

scriu pentru mine, in stilul meu, despre mine.

buna! eu sunt tereza…

tu cine esti???

copii mari si copii mici

suntem copii de cand ne formam in burtica mamei si pana cand ne cuibarim pentru ultima oara in jurul pernei preferate.

nu crestem, ci doar ne schimbam.

nu ne schimbam felul de a fi, ci doar il cizelam.

invatam sa ascundem, sa lustruim, sa disimulam.

si, nu, timpul NU FACE NIMIC SA DISPARA!

cel putin, nu nimic important!

Noi, invatam sa ne descurcam cu amintirile, cu durerile si fericirile noastre trecute, sa le indosariem in zeci de foldere si subfoldere complicate, pentru a le accesa cat mai greu, dar NU, nu, le pierdem , doar le acoperim!

capriciile de bebelus le pastram la „maturitate” ca rautati.

ne imbrancim, piscam, lovim ca la gradinita. ne certam ca la usa cortului. ca la gradinita. ne param la tovarasha educatoare…fix ca la gradinita!

alti copii, mici, nasc …

in timp ce copiii mari, pierd…

unii copii invata sa jongleze cu viata mai tarziu, altii mai devreme…

important e ca si cei mai mici ajung sa invete la un moment dat.

unii raman copii. cu suflet de copil mor altii.

eu sunt un copil mediu: nu sunt mare, pentru ca nu vreau sa invat sa imi indosariez corect viata, dar nu sunt  nici  copil mic, pentru ca sufletul meu si-a pierdut stralucirea.

azi am aplaudat un copil mare; duminica am plans un copil mic-mic…

……………..

eu sunt un copil-Eu, ceva unic si irepetabil, pentru ca atetea aberatii nu pot incapea decat intr-un singur creier…

……………….

P.S.: oare cum ar fi sa ne tinem toti de manutze, sa gangurim si in loc sa ne certam, sa ne strangem in brate si sa ne pupam pe obraz, asemeni copiilor mici???

pentru cei pe care-i doare

prin partile posterioare,

cum ca cine si de ce

imi scrie mie bloagele,

venii cu raspunsurile:

1. nu sunt Miutz…pentru ca miutz nu si-ar afisa niciodata la status blogu’ personal. al ei e top secret!

2. da, colaborez cu cineva si scriem alternativ;

-precizez din nou ca nu cu miutz-

3. Senior Alex e frati-miu vitreg, fiul lu taica-su, insurat cu maica-mea cand noi eram mici.

4. mi-i drag, dar nu la modul incest, crescand atatia ani impreuna imi e mai apropiat decat mama.

5. eu nu am bani. tati are. si ian, dar nu-mi da mie, isi creste cainele cu banii lui, pe mine ma creste mami cu banii lu tati.

6. eu nu conduc o masina cul. alex conduce una! a mea e mai naspa, da tot buna rau!

7. evident de la tati.

8. eu locuiesc singura in apt.-ul proprietate personala (pe banii lu tati), care are 4 camere, si anume: una buca biblioteca, una buca living cu home cinema, un centru bucatarios foarte spatios si 2 sateliti cu rol de dormitoare…unul e al meu iar celalalt trebuia sa fie „pt oaspeti”…cum datorita lui ian nu am oaspeti (prea des)…e camera lui Alex.

9. alex sta cam 3/7 zile la mine. nu pt ca acasa la parinti n-ar fi cul (e fain, au spatiu, vere….), ci pentru ca se simte cam incomod.

10. tati e un personaj cul care a facut bani si a stiut sa ii pastreze, ca sa avem noi ce sparge pe rahaturi.

11. mami in schimb e o femeie modesta, de o frumusete aparte (crezi ca tati se insura cu oricine???), foarte iubitoare si sacaitoare.

12. alex lucreaza cu tati…part time. nu ma bag in treburile lor.

13. eu pictez, scriu si …shhhhhhh!!! ma ocup cu ceva ce imi aduce si mie bani de absorbante (hai, bine, recunosc…un pic mai mult decat bani de tampoane…poate).

14. ian locuieste singur cu javra lui neagra. (caine, nu femeie…din cate stiu eu cel putin…). suntem impreuna de atat de mult timp ca imi e si rusine sa recunosc…si nu m-a cerut de nevasta…inca!

(in schimb, daca mai era careva care nu stie, miutz e maritata de mult).

15. eu am un motan frumos, mare si lenes. urasc javrele, dar tre sa il suport pe-al lui ian, pt ca deh…e febletea lui...

16. nu ma uit niciodata la televizor in living. doritori???

17. nu, nu sunt suparata pe nimeni, dar baba de la 3 ma scoate din pepeni. azi il intreba pe nenea de la 2 de unde am eu bani daca stau acasa toata ziua..…shhhhhhhhhh!!!!!, „belea mare tanti, tine-ti gura!’

18. am cunoscut-o pe mica rasfatata (ailalta :p), intr-o vacanta. mi-a atras atentia rapiditatea cu care ii sarea mustarul.

happy?

nu, azi nu am chef sa scriu, doar sa telegrafiez. tre sa imi termin tigara ca mi-a cam incins degetele si imi strica naibii oja asta noua. m-am tuns si ian imi spune ca arat ca un caine. whatever, fiecare cu preferintele lui…

ce marca poarta masina mea pe centura? nu zic!

au revoir!

eu

eu nu am fost niciodata o femeie obisnuita. normala. posibil de incadrat intr-o categorie.

eu m-am crezut mereu mai tare decat sunt, mai slaba decat puteam fi.

am suferit mult, am trait intens, am trait intr-o lume a mea, din care nu am putut iesi decat singura, in care nu era loc pentru 2 mai mult decat simteam eu ca e nevoie…

am suferit dupa fiecare pierdere, am inlocuit rapid fiecare tristete cu o bucurie noua, pentru ca nu trebuia sa le caut, ocaziile imi apareau mereu, ma cautau ele pe mine, ma ademeneau sa incetez a plange si sa incep din nou sa rad. imi lasau pe maini parfumul unei suvite de dupa ureche, adormeam in acordurile cate unui mesaj dulce, ma trezeam in zori cu cate un beep de buna dimineata, ma pierdeam in cate un vis si ma trezeam dand cu capul de cate un stalp…

timp de atatia ani,viata mea a fost un sir de intamplari frumoase, de vise dupa care am plans, de mingi de tenis urmarite prin eter, de inceputuri de poveste si de finaluri de telenovela pur romaneasca…

eu am trait toate astea oarecum involuntar, nestiind de multe ori sa le apreciez suficient, nestiind alteori cum sa le sar mai rapid…

altii in locul meu ar fi ucis pentru o particica din ceea ce am avut…majoritatea m-ar ucide pe mine pentru ce am acum.

e comic intr-un fel, am cate un pic din tot ce mi-a placut, din tot ce mi-am dorit…

eu sunt imposibila, ireala, de nedescris…dar sunt EU, cu toate cacaturile mele, bune si rele, cu limbajul meu cult de mahala, cu dulceata mea acra si cu acreala mea dulce, cu obsesiile si ironiile mele, cu toate caramizile pe care le port in spate si cu toate zborurile mele mentale…

eu, …sunt o vesnica furtuna…

dar tie iti place furtuna si n-ai putea trai fara ea!

am inceput sa ma regasesc si nu vreau sa ma pierd din nou…

dar nimeni din lumea sta nu intelege ca nu pot fi asa cum ma percepe altcineva!

eu sunt EU, cu partile mele bune si cu partile rele care ma definesc!

nu vreau sa fiu un cuptor pe care il intoarce fiecare cu fatza spre care punct cardinal i se pare lui corest sa fie amplasat… sunt un om, cu personalitate mea, definita in timp, cu toate ciudateniile mele, care SUNT ALE MELE, cu incapatanarea mea de a continua sa scriu „sunt” cu „u”, pt ca asa am scris la BAC pe vremea mea, cu durerile mele de cap si hainele mele demodate…

eu sunt o fire vesela, desi nu imi amintesc de cand nu m-am mai distrat , de cand nu am mai ras ca seara trecuta, de cand nu am mai dansat, eu zambeam la intalnirea cu bebeii prin parc, eu obisnuiam sa fiu admirata pentru atitudine, obisnuiam sa ma cred „prea tare”….

asa sunt eu si nu trebuie sa cer voie nimanui pentru a fi eu insami!

sunt buna, sunt rautacioasa, dansez pe strada cand ascult muzica, tip cand ma enervez, dar SUNT EU!

si am de gand sa ma regasesc complet, sa fac ceea ce imi place mie, sa spun ce am de spus si sa scriu ce am de scris!