bloggeri

ala se cearta cu alalalt;

asta il pupa undeva pe ala.

eu vreau doar sa scriu.

nu vreau sfaturi/ oricum nu le ascult/oricum nu ascult pe nimeni.

sunt trista. prea matura sa fiu emo.

deprimata, da.

in casa mea mare cu ursi polari in frigider si prajituri in masina de spalat vase, ma simt trista si goala.

sunt imbracata bine. am juma de cuier pe mine, dar am un gol imens in suflet.

nu din cauza lui alex/el nu se mai intoarce/am decis ca e mai bine asa/mi s-a impus sa nu il mai primesc/a luat-o razna.

ce mai ramane?

un Iepur, oMie, o Vulpe, un Motan si un Ian.

guess who!

nu mai beau vin seara, citind. e mai bun dimineata, dormind.

nu am mai fost la lucru de mult…

m-am ingrasat. cred… nu mai stiu cum trebuia sa arat. m-am tuns si urasc parul asta scurt si degeaba!

e „modern” dar nu e EU!

si urasc sa scriu aplecat de cate ori produc perle cu licenta…

nu sunt blogger!

nu scriu despre base, blonde, tampiti mici si primari imbecili…doar in gtrec in pomelnic.

eu scriu despre mine/despre iepuri/despre alecsi/despre iani/uneori, si despre tine.

„speranta si rabdare”…asa era?

„speranta e cel mai bun medic pe care il cunosc”. rabdarea e cel mai bun blogger. rabdarea scrie.

eu ma agit.

in paharul meu plin cu nimic.

un nimic vascos, fara caramel, cu gust de….

am incercat. incerc.

voi nu cautati nimic. nu pe mine, nu pe voi.

eu nu am vad comercial. imi trebe?

nu am rabdare. niciodata!

nu traiesc, nu respir, doar gandesc si ma agit.

o sa inchid pravalia si o sa plec pe…unde naiba, ca si luna e luata de altii???

Iepuru o sa intrebe de ce. de ce intrebi?

Anunțuri

„produs de conceptie”

am citit formularea aceasta academica intr-un ziar on-line cu si despre sanataturi…

pe langa faptul ca in nici un jurnal neaos nu bate titlu cu subiectu, formularea ma calca ingrozitor de mult pe bataturi…

adica, dom mare-scula-de medic ce te dai matale, asa-ti strigi tu copiii pe acasa:

„uei, produs-de-conceptie-1, hai la masa”???

in mintea mea libera de neuroni, se cheama COPIL, EMBRION, FAT, BEBELUS….dupa situatie….

„produs de conceptie” suna a deseu de care vrei sa scapi.

ca si cum ai vorbi despre „continutul matului” sau o telenovela de prost gust… ca si aia e tot un produs de conceptie…artistica!

Suntem o „generatie de ratati” dupa cum ne recomanda educatia, pentru ca ni se taie sansele inca din faza de conceptie….

a produsului.

cafea

„si…deci, ia zi….mergem la o cafea?”

voi doi???

el, singur…

„haide, ma…vin la tine acasa…”

vin si eu!

ba nu vine nimeni!… auzi, daca tot ai chef, ce zici de propunerea mea???

„care??? ca-s mai multe….”

singur

ne plangem de singuratate ca de cancer. nu ne place, nu ni se potriveste, patul e gol si nu zambeste, nu ne face masaj si nu tine de cald..e gol si atat…

ne plangem.

e greu sa fii singur, in compania cuplurilor. sa auzi povesti, sa iti amintesti si sa plangi in public.

e greu sa te ascunzi in spatele puterii aparente, in spatele rautatilor gratuite sau in spatele unui monitor gri.

e greu.

e aiurea sa te simti singur cand esti in pereche.

e aiurea sa simti ca anii trec degeaba, in pas de mars funeral.

e aiurea sa nu ai un sprijin, un umar de plans si un colt de pijama de care sa tragi razand.

e aiurea!

e aiurea sa nu fii singur si sa fii plictisit, sa-ti fie indiferent, sa nu simti.

e greu sa pui singur peretii unei colibe pentru doi.

e greu sa darami ziduri care nu vor sa fie daramate.

ne plangem ca suntem singuri, fara sa realizam cat suntem de liberi! cate lucruri putem face fara sa dam nimanui socoteala, fara catastif si fara contabil…

ne plangem ca nu avem cu cine, cand sunt atatea combinatii de x luate cate y posibile…nu, nu promovez „flutureala intensiva”, ci deschisul ochilor catre iepurii care obisnuiesc sa mai (tot) sara de prin verze….sunt lectii de viata, amintiri, repere.

ne plangem ca viata e scurta si uitam sa traim intens…

SA TRAIM!

to do it….or not to do it….

nush dak am zis asta/ca nu-mi place sa repet/de mai mult de 20 de ori:p/ dar, in copilarie, aveam un treining cu „just do it”.

ma uitam cu jind la colegul mare-macho, sef la fotbal, tare la…chiul, slab la romana, apoi trageam cu ochiul in jos, in dreptul inimii, unde era desenata o floare de colt si celebrul slogan. ma uitam inapoi in ochii lui si ii pocneam o carte in cap, inainte de a-i lasa timp sa initieze atacul.

nu, nu vroiam sa il lovesc. adica la inceput, chiar nu vroiam!

mai apoi, „din dragoste” cum zice la carte si la scoala, il loveam incontinuu.

la inceput riposta. apoi nu zicea nimic. apoi ma fugarea prin clasa, peste banci, pe hol, prin buda. ma tragea de buclele spiralate si lungi si imi punea porecle idioate.

apoi a inceput sa ma apere de rautatile altora.

apoi sa imi declare. diverse…

……………….

ma uitam la bluza cu floare de colt…si la costumatia pusa deoparte pentru balul de final.

mi se parea frumoasa, dar falsa.

………………..

si din atata dragoste, m-a schimbat cu alta. eu il schimbasem demult cu niste ecuatii.

si am gasit in ziua absolvirii bluza intr-un raft. avea fermoarul stricat, dar tinea atat de cald!…am dus-o la obraz, sa ii simt textura si caldura degajata, apoi am privit-o de aproape si au inceput sa mi se invarta prin amintiri cuvintele care mi-au insotit adolescenta: „just do it!”

………………..

am aruncat bluza in ziua respectiva. in fond, era veche si degeaba…

………………..

si, ani mai tarziu, am revazut acele cuvinte pe-o sapca albastra. am zambit si l-am lovit „cu dragoste” peste fund.

aberatii, mon cher…

nope, nu ma refer la scrierele mele. azi nu :p

ma refer la romanul miei.

a scris pe foi. multe foi. mii de foi. o semesuiam in ore si ea ma shhhhhh-uia ca cica se concentreaza sa scrie….si a scris, si-a scris..si-a scrisss….

si i-a promis profului ca il trece la dedicatii pentru ca e bun si amabil si incurajeaza creatia in detrimentul invatarii.

la care dedicatie?

mia a scris un roman intreg despre mine.

in 3 volume!!!

doar ca…din fiecare volum lipseste mai bine de juma’.

mia scrie.

eu scriu.

tu scrii.

gigel scrie.

gigel e blogger. il citii si e cul, dar cam porno. o tine in guritza cam mult si mi-e ca o sa-si crape dintisorii….

eu scriu.

ian nu citeste.

alex nu spune.

motanul e gras si lenes.

citeam un fragment din mega-epistola la care lucra mia in pauzele de timp liber dintre cafele, proiecte, casa, barbat si timp de frecat pe net. scris fain. interesant…si, deh, era si cu/despre mine:

-auzi, miutzo, da treaba asta nu fu asa….io-mi amintesc nitel pe alaturi….

„aberatii, cherie, aberatii…”

…………..

ma, io nu ma supar. amu, nu! dar am si io o dorinta: cand scrii despre mine, mai scoate-mi dreaku tigara din gura….

HALT!

ai cazut in depresie si simti cum caaaaaziiii?

ai cazut pe scari si te cam doareeee?

te-a lasat balta neuronuuu???

nu dispera, ia ….ceaiul si bea!

ce fac eu azi pe acilea se cheama auto-sugestie.

am un obicei de a bea cafea de cate ori ma simt rau/bine/aiurea/stresata/obosita/plictisita/aglomerata.

am un obicei de a bea….ceai….de cate ori ma simt nervoasa/obosita/deprimata si n-am caramel pentru cafea.

silva are. caramel. da nu-i ceai….

dilema.

te simti singur/a, trist/a, obosit/a?

well, nu detin nici o formula magica.

am auzit de existenta ei, da n-o stiu.

dar sigur are caramel…

o fi cafea, o fi ceai…

n-ai inspiratie, te manca palmele si te scarpini cu crestet de draci?

nu-i gasesti acolo…

ca n-au caramel!

eu imi pun de o cafea!

HALTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT!!!!

n-are caramellll…. :-$ 😕 >:)