sacii cu mere

„ce ti-am facut de imi raspunzi asa mereu?…ti-am gresit cu ceva in trecut?”

-nu stiu, poate mi-ai furat desertul…

„nu imi amintesc sa fi facut vreun rau intentionat…dar poate e ceva ce nu imi pot aminti…”

-e nasol daca e asa…daca nu stii ce ai facut, e posibil sa imi fi furat ceva…

„…la gradinita…”

-…sau, poate, prin liceu…sau chiar la facultate…om fi fost colegi de serie, de an…si nu m-ai vazut…

„ti-am refuzat vreo intalnire?”

….

„totusi…cam cate mere ti-oi fi furat la gradinita?”

-vreo cativa saci…

Anunțuri

free love

mda, inspirata de melodii, de viata si de povesti…

….

„noi stim sa iubim in doua feluri. noi prin ‘te iubesc’ intelegem afectiune, dar si dorinta. noi iubim si dorim, dar nu stii niciodata la ce se refera de fapt cel care o spune…iubirea noastra, in ambele situatii e plina de pasiune. probabil de asta nici nu avem cuvinte separate pentru cele doua stari…”

….

„nu, nu te iubesc! au fost doar copilarii…”

– dar mi-ai spus-o de nu stiu cate ori…mi-ai scris asta!

„am scris…unde?”

-pe un sir de stanci…

….

„nu, nu te iubesc….imi placi, esti un pachet complet, ma simt bine cu tine, totul e frumos…dar, ceva lipseste…”

– sincer, si eu simt la fel. de ce plangi?

„pentru ca mi-as fi dorit sa te iubesc!”

….

– cred ca incep sa….sa…sa te plac mai mult decat doar sa te plac…intelegi?

„spui ca ma iubesti?”

– da. nu! te sperii?

„putin…”

-nu, nu iubire…doar…doar te plac foarte mult!

….

„nu, nu te mai iubesc!”

-asa, pur si simplu, de pe azi pe maine?

„da! cand m-am culcat te iubeam si cand m-am trezit…nu te mai iubeam. asa simplu!”

-si atunci de ce m-ai tinut de mana, m-ai sarutat, m-ai tinut in brate si mi-ai mangaiat mana tot drumul spre casa?

„ca sa vad daca mai simt ceva…”

– ok…deci spui ca nu mai simti nimic. uite partea mea de consumatie…

„nu mi-i indesa in buzunar ca ma supar…”

– de ce?

” ca ma gadili…”

….

” nu vreau sa mai fim nici macar prieteni…nu imi pasa de problemele tale”

– ok…te inteleg…imi pare rau ca te-am sunat dar nu stiam cu cine sa vorbesc…

” …cobor in 5 minute”

….

” iti fac un masaj la picioare?”

– nu, stai langa mine. vreau sa ma intind putin…

” nu-mi place ca lucrezi…”

– de ce?

” te oboseste foarte mult…”

– si nu mai am timp de tine….

„nu mai ai timp sa te odihnesti!”

….

– de ce ne-am oprit?

„vezi stelele?”

– da….

„vroiam sa iti spun ca…ca eu te cam iubesc…”

– deja?

„de fapt nu…nu de acuma, ci din prima seara”

….

– ma intreb de ce nu te superi niciodata ca te sun doar cand am probleme…

„pentru asta sunt prietenii!”

– dar stii, intr-o prietenie sunt doi oameni, nu un profitor si un binevoitor…

” nu ma deranjeaza! daca tu te simti mai bine…eu sunt ok”

….

” deci tie ti-e frica sa nu se indragosteasca cineva de tine…”

– cam…da….

„ti-e frica de iubire…”

– nu-mi place sa fac oamenii sa sufere…

„e problema lor…problema ta e ca ti-e frica”

….

– ma iubesti?

” nu…inca…tin la tine…am nevoie de timp…”

– nu e corect…nu-mi spui nimic clar…da sau ba?

” nu stiu…la mine sentimentele se dezvolta in timp”

– si nu a trecut destul?

….

– spune-mi te rog ce mai simti acum pentru mine…

„stii ce simt!”

– nu, nu stiu daca nu-mi spui!

………….

We’ve been running from love 
We’ve been running from love 
And we don’t know what we’re doing here 
No we don’t know what we’re doing here…

 

greseli

„am gresit”…

am auzit de atatea ori cuvintele astea…dar le-am crezut de prea putine.

am gresit atunci, demult, cand l-am lasat pe Nick sa plece.

am gresit atunci, demult, cand nu am strigat dupa el.

am gresit atunci, demult, cand nu i-am spus.

am gresit atunci, in acel iunie plin de capsuni, in care nu l-am tinut pe Ian in brate…

am gresit atunci, in acea seara cand l-am lasat sa-mi scape printre lacrimi…

am gresit atunci, in acea dimineata in care nu am fost sa il vad.

am gresit de mii de ori, am mii de regrete si cred ca pot sa trec peste ele. dar ele sunt dale care ard si care imi indruma pasii spre alte poteci.

as vrea un drum din caramizi aurii si o pereche de pantofiori rosii, o inima de leu, un creier de paie, nitica benzina pentru gramada de tabla, un caine curajos si o zi cu soare.

nu as porni nicaieri. as sta si as astepta un ceva, nu stiu bine ce, dar drumul ar fi acolo, masina pregatita si pantofiorii ar straluci in cutie…

am gresit ca i-am spus.

am gresit ca l-am strigat.

am gresit ca nu am incetat sa ma uit in urma!

am gresit in acel iunie plin de capsuni…si capsunile s-au revarsat din cutiuta lor pe blugii mei vechi si pe proiectul meu si am ras…

am gresit in acea seara pentru ca am vrut sa am povestea, uitand de personaj…si am plans.

am gresit in acea dimineata in care i-am lasat flori langa usa…nu am stiut niciodata cand sa renunt…si am renuntat cand nu am mai stiut…

si ma intreb uneori cum ar fi fost casuta cu perdelute si flori si cum ar fi fost vacanta de vara…si cum as fi fost eu insami dar nu as fi uitat sa mai fiu???

a gresi e omeneste, a ierta e divin…dar a te ingropa sub regrete…inseamna a-ti bea cafeaua cu matza in brate pe un fotoliu vechi si trist, intr-o seara veche si trista, in fata unui articol vechi si optimist.

Sufletul, intre povete si ganduri

„Sufletul are nevoile lui” …spunea omul din luna.

Sufletul meu are atatea povesti, incat mi-ar trebui o rubrica de cate 2 ore ca sa le insir doar titlurile…

„Datoriile fata de suflet ar trebui sa fie cele dintai…”

Sufletul meu e dator la altii. sufletul meu se ridica pe baza de imprumut de zambete. sufletul meu zboara cu pene din aripi straine. sufletul meu danseaza pe acorduri diverse si sufletul meu e viu si zglobiu si nepieritor.

TU spui sa ne pierdem sufletul pentru a-l regasi mai apoi. Eu spun sa ne pierdem ratiunea, sa ne urmam sufletele. Un altul va spune ca sufletul nu exista, nu e palpabil, nu e materie.

Sufletul e un fluture care ne tremura in gat cand vorbim, sufletul e o oglinda in care trupul nu se vede niciodata. Sufletul e acel ceva ce ne trimit un zambet spre buze cand ochii nostri se ridica incet sub ochii frumosi ai caldurii umane.

„Sufletul e o fiinta creata…”. Avem nevoie de suflet pentru a gasi o scuza slabiciunii mintii, pentru a da un sens atractiei inexplicabile care ii apropie pe prieteni, pentru a nu parea prosti atunci cand uitam ratiunea in alt buzunar…

„Suflete pereche”? Suflete create pe acelasi tipar, ganduri in oglinda, fraze compuse de doua minti, simtaminte tradate prin gesturi mici si fragmente de timp fara spatiu. Omul are nevoie de explicatii. Pentru tot. Despre tot.

Si atunci dam vina pe suflet, pe soare, pe stele, pe eclipse. N-avem curaj sa numim ganduri. dam vina pe suflet. el vede, el cere, el cheama.

un suflet impacat e o minte limpede, cu povestile scrise si cu ochii calzi.

capacitatea de analiza umana trece de ochi, de suflet, de minte…

nu e coerent ce spun eu aici, dar nici nu ar putea sa fie!

ascult o emisiune despre suflet si opresc fundalul sa analizez. fac operatie pe cord deschis si scot din minte aceleasi refrene eterne: soare, luna, mare…

Nu, sufletul nu e corect! dar, „fara suflet nu exista viata!” – cugetare religioasa, dar perfect exprimata…

Si nu citesc randurile ce-mi ies din mana pentru ca scriu cu sufletul, si mana mea e doar un picior de balerina pe un fir de par.

Fara suflet, motanul meu ar fi doar o mobila de birou si eu…doar o baba senila!

 

 

Magari

Stiti cum se cheama aia care vorbesc despre tine fara sa te cunoasca? nu se chinuie sa se uite cine esti, pur si simplu te vorbesc de rau fara temei.

Stiti cum se cheama aia de se plimba prin bloc la 2 noaptea ca sa isi scoata mobila din casa pe bucati (al dracu de multe bucati, al dracu de multe drumuri), cu tigara in gura si vorbind tare, tropaind cu pantofiorii lor masculini cu toculet?

Stiti cum se cheama aia de se aduna in fata blocului de la +5 pana la -10 grade si sparg seminte in dinti pe treptele din fata intrarii in scara, cu bautura in gat si cu fetite de moralitate indoielnica alaturi?

Stiti cum se cheama aia de sar de cur in sus ca le-ai amintit ca vedetele sunt tratate in romania cu mai multa consideratie decat oamenii de rand?

Stiti cum se cheama toti cei care continua sa comenteze despre o femeie pe care nu o cunosc si ale carei cuvinte nici macar nu le-au citit, doar pentru ca unu „mare si tare” a dat startul?

MAGARI, FRATE, MAGARI!

unii mai mici, altii mai mari, dar MAGARI EGALI, ca traim domle’ toti in romanica, ce dracu!??

o noapte de dragoste

tanjesc dupa o noapte de dragoste….nu sex, dragoste!

de aia siropoasa, in care pan sa te dezbraci, uiti scopul si durata vizitei…

…………..

imi amintesc povesti din alte vieti, in care noptile astea au fost deosebite. as vrea sa spun „magice”, dar se supara autoarele. n-am licenta:p

………….

malul marii, demult, tare demult….el incerca sa ii prinda mana, ea se ratragea inspre mare. erau nevoiti sa isi poarte slapii in mainile libere (pentru ca amandoi vroiau sa le ocupe pe cele fara slapi).

el venea spre ea, iar ea, timida, cu mana tremurand, se prefacea ca fuge usor mai spre valuri….intr-un final a prins-o, a ridicat-o nitel spre ochii lui si a spus: ai unghii frumoase!

au ras.

erau emotionati. valurile ii loveau usor in timp ce strabateau plaja fara nici un tel.

-„stam la terasa?”

„ahemmmm”…

si s-au privit fix in ochi, ca prostii, cu cate un corn cu ciocolata (nedesfacut) in fata si cu cate o sticla de suc (sa mor de stiu de care era…), vreo 2-3 ore (minim), in timp ce parintii patrulau in jurul lor, agitati.

-ce dracu fac copiii astia, dom’le? stau de 2 ore si se uita unu la altu ca la ozn-uri…

-„ce-i?”

„nimic…”

si linistea serii era tulburata doar de zgomotul cate unui zambet timid. si ochii lui erau caprui si adanci, si ochii ei straluceau ca luna la eclipsa, si cuvintele au incetat sa mai existe, si-au creat un univers compus din 2 cuvinte.

si cand, intr-un final, au inceput sa vorbeasca, cuvintele aveau o sonoritate aparte.

[…]

se plimbau pe nisip, s-au oprit in zona cu barcute si bicle de apa si el a prins-o de mana si o tragea in jos, sa se aseze pe nisip, dar, cand a atins nisipul cu genunchii si-a dat seama ca e ud, si s-a ridicat inapoi: -„nu-i bun!”

i-a aranjat o suvita rebela dupa ureche si ea a inceput sa tremure. isi amintea povestea dintr-o poveste inventata. si totul era identic: strada devenise plaja si luna era la locul ei… masinile erau barci si vantul ii trimitea suvite rebele spre obrajii lui. ea tremura si el era timid. a inceput sa ii sarute fata, de la frunte spre obraji, incet, metodic, tremurat.

ea a inceput sa rada. el s-a oprit: -„ce-i?” „nimic!”.

au inceput si ea a ras si el a intrebat si ea a raspuns scurt si au inceput iar si ea a ras…

apoi…apoi a fost ca in poveste.

si el i-a spus. si ea a zambit. si a condus-o pana la hotel. si ea a zambit. si el a plecat zambind. si ea a urcat plutind.

a mancat un pumn de biscuiti, a sarutat cainele si s-a bagat in pat.

……………

o astepta dupa ore, cum i-a promis. ii promise o noapte. prima si ultima. avea sa fie prima lui noapte si, spera ea, un nou inceput.

i-a deschis zambind, iar ea il privea incurcata…ieri venise frumos, la fusta si sexy, azi era frig.

-„unde vrei?”

„aici”…pe canapea, unde am petrecut toate clipele noastre…

a prins-o in brate, sprijinit cu spatele de birou: -„vreau sa fie bine…pentru amandoi…va trebui sa ma inveti”

„cum de accepti sa fiu eu???”

-„……”

-„spune…”

„pai…canapeaua mai mare, lumina mai mica, muzica mai tare!”

in casetofon (mda, poveste de demult) era pusa caseta pe care o facuse ea pentru el. o pastrase. bun asa! si pe masa, intr-o cutie cu carti de vizita, patratul lui Durer, desenat de ea, pentru el. oare ce mai pastrase?

cartea era in raft. oare era a ei sau o fi avand una dinainte?

o saruta…pe burta, pe spate, pe gat, pe gura…ii venea sa urle, sa ii spuna ca il iubeste, dar la primul cuvant, el s-ar fi ridicat si totul s-ar fi afarsit. stia ca nu trebuie sa ii lase pauze, trebuia sa il sarute, sa ii tina mintea ocupata. el gandea mai rapid decat ea, se prindea repede, trebuia sa mimeze indiferenta…cum mam ma-sii???

il simtea in fiecare por, in varful fiecarui fir de par, curgand prin fiecare vas si vasisor de sange, ii facea neuronii sa moara rapid si corpul sa arda.

s-a uitat la ceas…trecusera 40 de minute si singurele haine ce au zburat de pe ei au fost cele de sus. a inceput sa se teama. s-a panicat. i-a scapat…

„esti un tip super…daca vreodata o sa ai un copil, iti doresc sa fie ca tine…un copil frumos si bun…imi placi enorm….”

si….s-a oprit din pupat, a zambit usor amar, a incercat sa revina la ce facea, si-a coborat mana spre blugi si acolo s-a blocat cu degetele pe nasturi: -„nu pot!”

” nu poti, ce?”

-„nu pot!…”

s-a ridicat brusc, fara tricou, s-a asezat pe scaunul de la birou, privind in jos, rotindu-se usurel si repetand.

s-a dus la el, asa cum era, s-a asezat jos, cu capul pe mana lui si l-a intrebat de ce. i-a mangaiat parul si a spus ca nu poate. ca nu e bine. ca ea o  sa  sufere. ca o sa sufere mai mult dupa.

„de ce? e treaba mea! am stabilit ca fara sentimente, nu? ce-ti pasa daca sufar??? tu nu ma mai iubesti, ce-ti pasa?”

-„imi pasa….”

„ma mai iubesti?”

-„imi pasa si atat! nu vreau sa suferi, sa sufar. imi pare rau!…te duc acasa?”

„te rog….macar atat….”

si da-i bocet, cu capul sprijinit pa mana lui, cu pieptul gol si sufletul pustiu, cu mana lui mangaindu-i parul, cu ochii lui frumosi, clari, intunecati si tristi aproape lacrimand, zambind amar, intr-un colt, intr-un stil aparte.

si-a coborat la ora 12, fix ca cenusareasa, dintr-o masina de lux, parcata sub geamul vecinilor, cu telefonul la ureche, incercand sa le explice parintilor de ce e biblioteca deschisa la ora aia…

el a zambit si-a plecat. amar…cu viteza.

………………

a intrat in camera luminata de lumanari. le aprinsese el cat a fost ea sa se schimbe in baie. a aparut in „rochita” pe care el i-o facuse cadou la prima aniversare. avea emotii.

„prima data poate fi de fiecare data….depinde cu cine…”

ea s-a bagat in pat, printre pernele imense, cautand caldura lui: „ma cam ia cu raceala…”

-„bem un vin?”

„fiert, da :p”

-„fiert sa fie!”

si dupa vin ea s-a baricadat in plapuma si el a inconjurat-o ca pe-o clatita, si-a pus picioarele si bratele in jurul ei sa o incalzeasca si au stat asa in timp ce ea tusea din cand in cand si pe radio rula „it is love”…

[…]

„cam asa e iubirea….cam fara noroc la sex”…gandea ea. zambea. era bine. el era cald, ea transpirase. s-a dezbracat si…au facut si sex. pardon, dragoste. apoi a zambit din nou.

se priveau in ochi, zambeau si el ii spunea ca e fericit.

…………..

tanjesc dupa o noapte de dragoste. cu luna, cu muzica, cu iubire.

fara cuvinte, dar plina de alint….. cu ciocolata nedesfacuta, pe post de desert….si cu valuri de emotie sufocanta, pe post de sange in vene….

vlad

pe fiu-miu il cheama vlad. Vladislav mai precis.

o sa ma urasca pentru asta cu siguranta atunci cand va mai creste. ian ma uraste deja.

dar ian ma uraste oricum.

vlad e mic, rozaliu, zambeste des, pare fericit, are ochii mari si negri si un ciuf de par negrut. e viata mea!

imi e dor de el cand scriu si nu il tin in brate, dar asta e tot ce scriu despre el.

nu inteleg barbatii

si cine ma-sa ii mai intelege?

incep sa ma separ de ian din ce in ce mai mult… nu a mai ramas nimic din noi. copilul e singurul pod intre doua lumi extrem de diferite.

nicky ma trage in jos, dupa el, si doar copilul ma impiedica sa fug, sa sar.

trebuia sa fim uniti, fericiti, sa fie cum era.

nimic nu e mai mult decat a fost menit sa fie!

mi-am depasit limita de viteza de mult…

amenda e la colt, in forma de balta…si talpa pantofilor mei inghetati incepe sa se dezintegreze in visul unei beri brune. visez la o bere, o vreau, o chem, dar nu pot!

iubirea si berea (si mai ales pisicile) imi sunt interzise…

imi mai ramane alex….imi mai ramane alex???

Ron

ca si pam, ron e un nume. un prieten. diferit de frate-miu.

nu pot sa scriu despre ron, fara a ma gandi la nick…

mi-e dor!

sunt instabila. cred ca din cauza copilului. imi e rau tot timpul si nu am chef de nimic…

stai! eu nu am NICIODATA chef de ceva!…

ma intreb de unde scoate mia rabdarea.

un Ron pentru un gand…glumeam! nu dau Ron-ul…prea valoros!