La mine pe blog

la mine pe blog, iarba creste cat casa. capsuna cat pepenele si rosia cat autocarul.

la mine pe blog, iarba e verde, vara e senina si placuta, iarna abia adie vantul si cade cate-un fulg.

la mine pe blog, timpul are un ceas al lui, unul de ala frumos asortat…bleo cu mickey mouse…ba, nu! de fapt e de ala cu ursuleti maronii…

la mine pe blog, viata mea e cat de personala si cat de publica vrea muschiu meu. (ala de-i zice pe la unii „inima” -care are, ca multi umbla fara!)

la mine pe blog, ma bat cu zmeii, cu morile de vant, cu pretul la caise, cu inghesuiala din mertan si cu aroma de creier ars degeaba.

la mine pe blog, e un univers intreg…mai mult sau mai putin viu, mai mult sau mai putin albastru, mai mult sau mai putin inghitit de altii.

la mine pe blog, sunt doar eu si timpul meu liber. si sunt atat de nesimtita incat imi permit sa le spun lucrurilor pe nume (atat timp cat le pot numi cumva…), sa nu am reclame si sa nu fac reclama…

la mine pe blog, imi place sa imi construiesc ideile in forme geometrice. pentru ca am urat intotdeauna matematica…dar ma fascineaza prismele… (era sa spun „neregulate”….dar unii poate nu intelege ce trebe’)

la mine pe blog…puteti sa ma iubiti, sa ma detestati, sa ma injurati, sa ma ridicati in slavi sau sa ma ignorati. fiecare dupa cat il duce capul! sau muschiul ala de i se spunea „inima”…

Anunțuri

Dotari: creier

Sustin si eu diverse teorii cum ca universul nu e infinit, cum ca exista lumi paralele, timpul e o chestie fara cap si coada clar definite si altele de genul.

dar…am probleme cu axioma care precizeaza ca toti avem creier. pe bune!

daca am avea toti creier, parintii nu si-ar mai abuza copiii, elevii nu ar mai ataca profesorii, profesorii ne-ar invata „carte”, primarii ar fi destepti si cinstiti, nu am mai vota ca oile la schimb pe mici si bere, blondele (alea care este adica….tre sa precizez ca stiu si exceptii) ar contrazice bancurile, politistii la fel, economia ar functiona ok, fanii nu ar mai pupa in cur orice cantacios de 16 ani sau vedetaciune de hartie, nu ar mai sta toti barbatii cu limba scoasa de un cot cand apare una sa cante in chiloti si ciorapi cu gauri, nu ti-ai mai omora prietenul de o viata doar pentru ca nu gaseai un loc mai bun de pus cutitu la pastrare, nu s-ar mai fute toate proastele fara protectie ca sa isi omoare apoi pruncii (foarte frumos numiti pe la teveu „produsi de conceptie”, nu mi-ar mai bruia inteligenta reclamela la absorbante preste care pui vata, la usturoi care miroase ca o floare sau la „mister vine prietena din anglia, imbracata frantuzeste si care vorbeste pur romaneste”, „nora pentru mama/mireasa pentru fiul meu” nu ar exista in grila vreounei televizuini, otv nu si-ar mai primi licenta, nu ar mai plati nnimeni 12 mil caldura pe o luna la un apartament cu 2 camere pentru  ca ase zice domnu de la firma cu repartitoru’ si am gandi dracu’ cu propriu creier. ala din dotare!

trebuie sa ne spuna altii cum sa gandim?

sa fim o haita de atac fara creier?

doar pentru ca asa zice unu sau altu la care i s-o sculat pe partea gresita?

pana nu demult ma credeam prea desteapta pentru vremea mea…

mi-am dat seama ca de fapt sunt prea proasta: astept ceva ce nu se va intampla niciodata. astept sa vad oameni care gandesc de buna voie si nesiliti de nimeni. astept sa vad unul care se revolta impotriva turmei.

de ce nu am idoli?

pentru ca nu gasesc un piedestal suficient de mare ca sa incapa pe el idolatrizatu’ si toata ceata de tampiti care-l pupa-n cur!

…………….

hai, agitati-va ca ma iau de Aia, de Ala sau de Alalalt….

ca-l reconoasteti din descriere…

numa sa precizati din care…sunt foarte curioasa in care il incadreaza creierul vostru….ALA DIN DOTARE!

Multi!

Aveam jocul asta de cuvinte cu tata, cand eram copil:

„multi prosti pe lumea asta!”

-prosti, dar MULTI!

Tatal meu e un om simplu, genul muncitor fara viitor, dar are doua mari calitati: 1. a fost TATA, asa prost cum obisnuia el sa fie; 2. citea.

in ziua de azi cititul se rezuma la ziare, bloguri, facebook, poze cu mesaje, bancuri si alte aberatii.

sunt putini copiii care prefera o carte in locul unui joc, tinerii care prefera sa cunoasca realitatea unui roman clasic si nu povestea colorata a filmului, sunt putini adultii care au o gandire individuala…si MULTI, ai dracului de multi cei cu mentalitate de haita.

(luati dictionarul, aia care nu intelegeti!).

Conform dictonului: „asta e pagina mea, terfelesc pe cine vreau prin ea”, hai sa ne apucam de politica, de comentarii acide (pana acum tin sa precizez ca am fost al dracului de blanda) si de stiri mondene!

Poate asa am si eu mai mult trafic (vorba unora) si…uau…ma baga si pe mine lumea in seama.

Ati vazut cati ani are aceasta paginuta? 4!

Ati vazut cata reclama am? 0!

V-a trecut vreodata prin cap ca sunt oameni care scriu din suflet pentru suflet, din viata pentru viata…si atat?

Nu!

„de ce”?

-pentru ca sunt multi si prosti!

–––––

De ce sunt oamenii „simpli” mai „nepupatiinfund” decat vedetele???

Pentru ca cei care comenteaza aiurea pe o pagina de vedeta sunt prosti…”dar MULTI”!

Magari

Stiti cum se cheama aia care vorbesc despre tine fara sa te cunoasca? nu se chinuie sa se uite cine esti, pur si simplu te vorbesc de rau fara temei.

Stiti cum se cheama aia de se plimba prin bloc la 2 noaptea ca sa isi scoata mobila din casa pe bucati (al dracu de multe bucati, al dracu de multe drumuri), cu tigara in gura si vorbind tare, tropaind cu pantofiorii lor masculini cu toculet?

Stiti cum se cheama aia de se aduna in fata blocului de la +5 pana la -10 grade si sparg seminte in dinti pe treptele din fata intrarii in scara, cu bautura in gat si cu fetite de moralitate indoielnica alaturi?

Stiti cum se cheama aia de sar de cur in sus ca le-ai amintit ca vedetele sunt tratate in romania cu mai multa consideratie decat oamenii de rand?

Stiti cum se cheama toti cei care continua sa comenteze despre o femeie pe care nu o cunosc si ale carei cuvinte nici macar nu le-au citit, doar pentru ca unu „mare si tare” a dat startul?

MAGARI, FRATE, MAGARI!

unii mai mici, altii mai mari, dar MAGARI EGALI, ca traim domle’ toti in romanica, ce dracu!??

Cica

Cica eu vreau sa imi lansez cartea… (poate „la apa” ca in librarii nu am tupeu)…

Cica eu vreau sa scriu necenzurat, dar imi e frica de prieteni, ca puricului de aghiazma…

Cica eu vreau sa fac putin din fiecare lucru care-mi place, dar sfarsesc nefacand nimic toata ziua…

Nu puteam sa ma nasc si eu normal(a), ca toti oamenii, sa fiu calauzita in viata de o singura mare si uimitoare pasiune, care sa imi ocupe tot timpul liber, sa imi consume toata energia si sa ma faca sa simt ca am realizat ceva?

Cica sunt o femeie cu de toate: casa, masa, nevast * si copil. Cica am realizat pana la 30 de ani ce altii nu reusesc nici pana la 40…iar altii nici pana la 20…

Cica am avut o afacere. Cica sunt spirit liber. Cica scriu…

P.S. si da, sunt si fericita stapana a unei perechi minunate de motan lenes-caine turbat :))…

Ma simt goala, ca o coaja de portocala fara miez. ca o pereche de cercei facuta in tehnica Quilling…frumos colorata, aparent rezistenta, invidiata de cei care botesc hartia intre degete fara vreun rezultat…dar atat de fragila in contact cu apa…

Cica ar trebui sa ascund unele postari, sa nu…ca sa nu….ca sa nu le citeasca…dar, nu pot. Le-am scos din mine, din mintea mea creata si nu pot sa le dau ignore. Deci sunt libera…

Dar ma macina intrebarea, indoiala, teama ca ma certi. Tu!

Nu mi-am publicat aberatiile, nici nu le-am terminat de insirat pe hartia virtuala. Nu mai cant de mult la chitara. Am uitat cum e sa am unghiile scurte si cu ghearele mele „de doamna” nu pot sa fac nimic.

Cand vreau sa scriu, ma opresc sa vizionez videoclipul…desi il stiu pe de rost…acvariul…plaja, copiii, batranul…nisipul…

Incep sa scriu si apoi plange Vlad; il culc pe Vlad si incepe motanul. Il inchid pe hol…si ma suna mama…Se trezeste copilul si trebuie sa stau cu el, sa ma joc, sa fiu vesela, sa ii spun povesti…apoi vreau sa imi notez povestile…dar in brate imi doarme fiul si pe taste motanul. Blana ma-sii de matza! Am blana in toata casa si cand nu incerc sa scriu, aspir, matur, scutur. Teoretic am menajera. Practic n-o chem decat atunci cand nu sunt plictisita.

Obisnuiam sa am o mica afacere. Imi ocupa mult timp si imi consuma energia. Mancam in nestire si eram vesnic  supla. Acum am un dulap de haine stramte si frigiderul plin.

Cica absenta lui Ian imi ofera timp pentru mine. Cica pe Alex nu l-am vazut de secole.

Cica am vrut sa intru pe blog sa sterg…sa ascund…

Cica o sa imi treaca!

––––––––-

*Nevast = tipul de barbat care considera ca rolul lui in familie se limiteaza la a da buna ziua, un sarut pe frunte si cardul pe mana nevestei. Daca nu e nervos/obosit/ocupat sau stresat sta juma de ora cu baietelul si 4 pe computer. Cand e relaxat, vesel si odihnit sta 5 minute cu mine, 10 cu Vlad si 7 ore pe computer…

Considera ca lucrurile se repara singure (inclusiv relatiile dintre oameni), ca viata  se limiteaza la ceea ce avem in jur si ca tineretea e vesnica.

CICA!

 

Cenzura. Auto-cenzura.

Ma cenzurez intotdeauna si foarte putine postari scapa din lesa si ies la lumina internetului.

De ce?

In primul rand, poate, datorita asocierii mele cu Mia. multi inca mai cred ca Mia e in spatele meu si imi sufla cuvintele in ureche.

(Acu, intre noi fie vorba, ce mi-as mai dori eu sa simt buzele unei femei pe ureche!…)

Nu, nu e Mia!

Mia sta cuminte si usor blazata acasa, pe scaun. Pe scaunul ei, desigur.

Pe mine in schimb, ma roade ca pe celebra vacuta Zambilica…

Mia ma cearta. Mi-a spus ca nu imi mai publica postarile pe nicaieri, doar sa scriu. Pentru ca Mia a incetat sa mai scrie. (Ai idee de cand astept prostia aia de roman al ei???)

Incerc, dar vine greu. Libertatea e ceva ce mi-am dorit prea mult, dar care parca nu mi se (mai) potriveste atat de bine ca in tinerete. Incep sa imbatranesc, sa ma ramolesc si sa omor bataile de aripi ale sufletului in treburi casnice si in rarele iesiri in societate. Si societatea….alta curva!

Imi dau drumul incet la vorbe, dar simt privirea fiului meu in ecran. E inca mic, mult prea mic pentru a citi aberatiile maica-sii, dar mai stii?

Si Mia…

Povestile mele sunt inspirate adeseori din trairile ei.

Am cunoscut-o demult, cand eu abia terminam scoala, iar ea abia incepea sa traiasca. Eu imi revenisem cat de cat dupa pierderea lui Nick, iar ea reusise de prea putin timp sa mearga din nou. Eu aveam sofer atasat la masina, iar ea era in zapada pana la genunchi. Eu eram „o domnisoara frumoasa si rebela” (dupa cum imi spunea ea in tinerete), iar era un copil trist, singuratic si cu aripile grele. „Un ursulet facut ghem  in zapada”, dupa cum o numeam eu in tinerete.

Singura care a inteles legatura dintre noi a fost Iepurul. Prietenii Miei cred ca eu sunt mai mult o poveste, in timp ce prietenii mei, nu cred in existenta acestui copil cu ochi mari si tristi.

Am fost impreuna, in acelasi loc, in acelasi timp, dar fara prezentarile de rigoare, eu sunt doar ” o doamna bine”, iar ea „o domnita trista”…

Si unde ati mai vazut voi o „doamna” sa injure ca la usa cortului???

…………

Mi-am dorit toata viata sa am libertatea de a scrie…si-am scris atat cat am putut. Inainte ma limitau afacerile… si oboseala… si fuga dupa barbatul dorit. Acum ma limiteaza „societatea”, teama de a nu pierde din prietenii pudibonzi si…prezenta copilului in birou.

Copilului ii sunt mama, asa cum oi fi, cu bune si cu rele…., societatea ma inghite la pachet cu barbatul din acte (ca asa e la moda), dar prietenii??? Oare am nevoie de ei? De toti?

De anexele fiecaruia?

………..

Oare chiar imi pasa?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Nota de subsol: imi pasa!…insa doar de cei care mi-au patruns in suflet.

Sexul inainte de nunta. Parerea mea…

Ma irita treaba asta cu „eu nu fac sex inainte de nunta”, nu pentru ca sunt curva (cum ar sari unii sa ma catalogheze cam rapid), ci pentru ca am trait-o pe pielea mamei si …..n-a iesit cum trebe’!

Mama, ca orice alta femeie frumoasa, educata la tara, de parinti muncitori si nepreocupati de placerile vietii, a crezut de cuviinta sa isi pastreze „comoara nationala” neatinsa si nescarmanata pan-in-ziua-nuntii-si-ceva-dupa. Beleaua n-o fo ca ar fi vrut actiune si s-a privat de placere. Ca pe vremea aia, domnii erau cat de cat Domni…iar respectul, cat de cat Respect… Problema o fo ca s-o maritat cu cin’-nu-trebe.

„Si au trait ei asa virgini si fericiti pan la adanci batraneti”… o fi adevarat, dar numa in povestile cu zane!

In lumea reala, a nu-ti cunoaste partenerul, a nu sti ce, cum, cand, de ce si de cate ori, e destul de nasol. A iti da seama dupa nunta ca nu vei fi niciodata implinit din punctul asta de vedere…e Nasol!

Si daca generatia „decenta”, numita in continuare „parintii nostri” (cei de toate zilele – ma scuzati, „dar eu nu ma pot abtine”), nu s-a plans, nu a facut din nepotrivirea de „caracter” o tragedie si nu a calcat in strachini (ai mei cel putin), generatia actuala, de copii cretinoizi tind sa rezume totul la lungimea pu…tinei cu castraveti.

Eu tind sa fiu de partea borcanelor, pentru ca am avut parte de suficiente „nepotriviri” incat sa imi doresc „o potrivire mai buna”…

Si , nu, NU SUNT CURVA!

A-ti trai viata, a accepta un sentiment asa cum e el, a nu-ti refuza o placere nu inseamna a te indopa cu tot ce gasesti in cofetarie.

Am pierdut ocazii, am trait clipe. Intr-un raport de traire versus parere de rau de 2/1. O poveste de dragoste lunga, o decizie gresita, un soi de aventura, o incercare de ordonare a vietii, o lupta cu morile de vant si o…sa-i zicem…poveste de viata. Si am pierdut un vis, o poveste ireal de frumoasa  si o noapte cu vin rosu.

Nu imi regret greselile, pentru ca din ele am invatat. Nu imi regret povestile, pentru ca „eroii” lor mi-au purtat pasii pe drumul vietii si am invatat sa gandesc liber, sa ma exprim liber, sa nu imi pun limitari pudibonde si sa nu sar gardul de la ei…de la barbatii din viata mea. De la cei „trecuti in revista” si de la cei pusi timid la nota de subsol.

S-a spus despre mine ca am fost prea libertina. CORECT! Libera de prejudecati idioate, dar nu de morala. Dar adevaratele CURVE, alea de pozeaza in muieri decente, n-or sa inteleaga niciodata diferenta!

De ce m-au placut barbatii atat de mult si atat de multi? Aveti idee, individe roase de invidie???

Obisnuiam sa fiu inteligenta, un soi de enciclopedie ambulanta, dragut ambalata („doar draguta” pentru ca frumusetea mea a venit mai mult din potentialul interior decat din fardurile exterioare). Mi-a spus odata un individ sictirit ca sunt urata, „asa cum iti e sufletul”…well, fie cum zici tu…dar atunci de ce restul lumii ma vede frumoasa? te-ai gandit vreodata in ochii cui e frumusetea??????

Deraiez de la subiect.

Recomand traitul vietii pentru ca imi place sa fiu vie, sa ma simt vie, sa nu tin cont de „regulile societatii, ale lu’ tata sau a lu’ stra-bunelu” (atat timp cat nu fur, nu omor si nu ma bag in casniciile altora….aviz amatorilor…), si pentru ca, atunci cand iti alegi un partener „pentru totdeauna” trebuie sa fii sigur!

Fara intrebari de genul: „cum ar fi cu altul/alta?”, „o fi mai bine, mai mare, mai groasa?”, „dar Gigel, Gigel o baga mai cu spor?”

A, da, vorbesc de-a dreptul! Alt defect fundamental! Vezi? D-aia iti zic: traieste-ti dracu viata!!!

………….

Siiii….faza cu „nu ma culc cu ixulescu, daca are….boli de alea…..?” No, apoi, de pupat te pupi cu el? De mancat, mananci cu el? Si pe unde si-a pus botul mai inainte stii?

Nu stii!

Pai daca iti lasa un floc de roscata in fasole??? (Da, de roscata, uite asa de-al dreac’!)

………….

No, bine, is sarcastica si se pare ca ma vor ura toti popii in curand, dar… Soarta! Nu judec conceptele religioase in aberatia aci prezenta, ci ideile idioate din capul unora.

P. S. Nu vrei copii si nu poti lua pastile? Da de cauciuce ai auzit? De inele (functioneaza, garantez io’), sau alte chestii mai mult sau mai putin inofensive??

Am vrut sa fiu „soft”, dar nu mi-a iesit nici de data asta… O fi vreun simptom secundar de la sex?

NeFe HasHAs ???