8989.473.017.642…..alo, informatia???

prolog:

iarna, frig, adunare zgomotoasa undeva in spate, duscile aliniate undeva in lateral, mult fum si un ochi de geam crapat. suna telefonu. se ridica personaju nostru, se cauta de telefon, se gaseste, se aduna, si-i da drumu:

„care ma?”

(raspunse o voce plictisita, pe un fundal cam prea sonor pentru ora si ziua in cauza)

-cum care???… serviciu de informatii?

(intre timp omu nostru ia o dusca de palinca sanatoasa….c-asa e iarna):

„da, ba, ce doresti?”

-zi-mi si mie ce-o mai facut gicu, te rog…

„nush!”

(inca o palinca, plus un fum)

-aaaaa…atunci, ionel?

(o palinca, 3 fumuri, 5 napolitane…sau eugenii, dracu stie ce avea omu prin casa):

„hmmm, conform raportului n-o fo azi in transee…”

-mmmm…..danut?

(dupa o pauza lunga, timp in care se dumiri fumuriul nostru cu cine parlesti si cam ci i-o iesi la treaba asta):

„doriti raportul complet sau numa o felie???”

epilog: omu se intoarce in the room, cu rumu-n mana, inchidi tv-ul si-si zici:

apoi, dak n-ai, n-ai/ „get a life”, da di undi vrai???

Anunțuri

‘nu conteaza unde esti acum, ci unde vrei sa ajungi”

ma uitam eu zilele astea dupa o felicitare-mare-cat-trei, pentru a-mi plati niste pacate, si vazui una la 5 lei, mare-cat-trei, cu mesajul intelept si profund incadrat in 2 patrate. unul mic si verde, pe coperta, cu o casa la tara, mica si veche, cu ceva iarba si un pom. al doilea, dupa ce deschizi felicitarea si observi ca e decupat patratelul de mai sus, e peisajul intreg, cu o campie intinsa si frumoasa, reprezentand destinatia finala.

acu, nu ma intelegeti gresit, nu era „un loc plin de luminaaa si verdeataaa…”, ci un peisaj intr-adevar frumos, de munte.

deci, esti in patratel. vrei sa ajungi…pe pagina 2, liber, in poienita…

da, de ce nu, la mare?

mi-am amintit apoi in timp ce faceam stanga-dreapta-imprejur-fuga-mars (de 5 lei am printat ulterior 8 A4 cu poze color pe hartie normala, da misto), cum imi spunea Un Nenea, mai mic, mai intelept si se pare ca si mai filosof decat mine (exista???), acu vreo…cine blanitza mea mai stie cati ani, intr-o dupa-amiaza calduta si grabita de toamna (imi amintesc perfect dialogu, dar sa moara musca de pe tavan daca imi amintesc ziua sau luna!), Sa Privesc Inainte!

Oamenii au boala asta a privitului in urma, a traitului in si pentru prezent, fara sa ne uitam inainte, pe paginile inca albe ale vietilor noastre, fara sa ne dam seama ca putem reveni cu un cuvant inainte, ca putem sterge (nu e estetic, dar e bun in draci!) o greseala, daca ne trezim la timp, ca putem schimba epilogul, daca invatam sa gandim un pic mai pe termen lung…

Treaba asta cu drumul, e o treaba care se vrea a fi un ideal. iti iei nu o poza, ci un scop in viata, il faci poza, il afisezi undeva in coltul de sud-vest feng-shui, ca sa iti mearga bine picioarele pana acolo, si te pui dracu’ pe treaba!

Io ma pregatesc de duca…ne vedem pe partea cealalta!

Daca te tin piciorele!