elsa si glenn medeiros…

intotdeauna mi-a placut „nothing gonna change my love for you”, dar nu am stiut niciodata cat de tinar era glenn. imi imaginam ca e vocea unui cantaret mai matur, cam pe la 30-32 ani…

am cautat de-abia acum, dupa 13 ani, videoclipul, dupa 13 ani de cand mi-a intrat in inima melodia si nu am putut-o inlocui cu nimic altceva, dupa 9 ani de cand am dansat a doua oara pe ea, dupa 5 ani de cand am vrut sa o inlocuiesc prima oara cu alta melodie si nu am reusit, dupa 4 ani de cand am internet non-stop, dupa 1 an de cand cred ca am dansat ultima oara pe ea…

am descoperit o alta melodie, la fel de frumoasa, cantata de glenn cu elsa. nici nu mi-am dat seama ca tanara canta in franceza.

vorbesc franceza la fel de bine ca engleza, sau mai bine zis, vorbesc engleza la fel de prost ca franceza, dar inteleg cuvintele fara greutati.

melodiile astea imi patrund in adancul inimii pentru ca seamana cumva cu firul vietii mele…

si prima si ultima poveste au inceput oarecum pe malul marii…alta mare, alta tara, dar cam acelasi decor…

„un roman d’amitie”… mi-ar fi placut sa nu scriu singura ultimile pagini, dar asta este, nu toate afacerile sunt cu profit.

viata mea intreaga e o poveste scrisa anume pentru piticul meu de pe creier, care se bucura si sare in sus la fiecare pala de vant. de fapt cred ca asta imi era menirea in viata: sa scriu povesti.

mi-ar placea sa i le spun unui pui de pisic, dar asta cu pisicul e un alt basm, dintr-o carte care e prea sus pe raft si la care nu pot ajunge inca…

pentru tine, dragul meu neuron inca in viata, zis si „piticul”:

http://www.youtube.com/watch?v=GZmo27QIcbY&feature=related

enjoy!

De teresa1999 Publicat în povesti

cu dragoste, fara dragoste…

Am vorbit de curand cu o prietena care mi-a spus o povestioara. era despre o scrisorica pe care a primit-o ca felicitare de Craciun de la un fost prieten. acu partea comica e ca scrisorica zicea cam asa:

” Draga C.,

Imi pare rau, dar acum nu mai sunt sigur ca a fost bine sa ne despartim…te-am lasat sa pleci, pentru ca ma gandeam ca asa vei fi mai fericita. parea ca nu ne potrivim.  si credeam ca A. iti place mai mult decat ca prieten…

acum, am mai vorbit si eu cu prietenii si mi-am dat seama ca sunt prost! e bine si mai tarziu decat niciodata, dar…

cred ca e prea tarziu…

imi e greu sa te vad cu…el, cred ca asta e si motivul pentru care te ignor cand te vad in autobuz… (si te vad cam in fiecare dimineata).

vreau sa iti urez Sarbatori Fericite si sa fii fericita cu A. !

p.s. ma intreb daca esti fericita cu adevarat…esti?

p.p.s. sunt prost, imi cer scuze daca te-a suparat scrisoarea mea!

Prietenul (? amic, fost prieten, coleg ?) tau, B.”

 

Mentionez ca persoanele in cauza au trecut de mult de 20 ani…

tare, nu?

si reversul medaliei:

„buna ziua…dra, pardon, doamna XYZ…cu ce va pot ajuta?”

– bunaa…ziuaaaa…., aaaa, doamna doctor, am o problema ..bla, bla, bla.

„sa vedem!…da, o rezolvam imediat!”

–dupa consult:

– cat va datorez???

„urari de sanatate si fericire si dumneavoastra!”

despre respect…

traim intr-o lume in care, dupa cum bine spunea anton pann in povestile sale, e stimata haina si nu omul.

nimic nou, evident, in treaba asta.

doar ca indignarea mea creste zi de zi ca un balon de sapun pe cale sa faca bum!

aveam acu ceva timp un vecin care in loc de „buna ziua” imi spunea: „ai grija domnisoara sa nu-mi agati paltonul!” (in usa liftului)

nu conta ca paltonul meu facea mai multe parale decat rufosul lui…

tot specimenul in cauza ma intreba unde merg, de unde vin, cat stau, ce fac acolo, de fiecare data cand ma vedea, intrebari pe care in mod normal nu mi le adreseaza nici parintii atat de des…

alta epoca, alt specimen: „da-te mai incolo sa am loc sa cobor!”

dragul meu badaran, sa zbor nu stiu, iar doamna care era in fata mea cu siguranta nu era din panza!…

si mai sunt si eternele mele iubiri, vanzatoarele:

– „cumperi sau te uiti?”

– „ce-ti dau?”

– „n-am 2000 lei (vechi) rest..iti dau o guma!”

in primul rand, guma nu mestec. din principiu sau de nevoie.

in al doilea rand, la asa atitudine, asa vanzari!

in al treilea rand, si daca as avea 3 ani, eu sunt clientul iar tu proasta de dupa casa de marcat, ceea ce impune sa imi vorbesti cu „dumneavoastra”…

care se simte vanzatoare si nu e proasta, imi cer scuze, dar eu nici in ozn-uri nu cred!

spaghete, careva?

azi sunt setata pe replica asta.

periodic imi aleg involuntar cate un laitmotiv…

penele n-au rezistat mult.

nici covrigii!

presimt insa ca era spaghetelor va concura cu era glaciara…

din cand in cand, imi adorm piticul cu povesti prafuite…

sa zicem ca ar fi o discutie pe mess:

ea: – buna!

el: – nu prea…

ea: – ?

el: – nu m-ai pupat cand ne-am intalnit azi…erai cu un baiat…

ea: – da…, pareai ca te grabesti, de aia nu m-am oprit sa te pup.

el: – cine e?

ea: -gelozie??? un prieten!

el: – nu, eram doar curios…dar tot nu m-ai pupat!

„spaghetti allacepu..meavrei”

pacat ca nu imi apartine aceasta formula magica de inchis gura!

sunt momente in viata in care singurele dedicatii de dragoste pe care vrei sa le faci celor din jur sunt de genul:

-„inecati-ai gatul cu biscuitele ala”

-„mai du-te pana in gogoseria ma-tii!”

-„iti dau niste spaghetti allacepu..mea vrei de n-or sa-ti ajunga!”

Se stie ca romanii sunt o natie nehalita. Ar fi o explicatie pt injuraturile cu iz culinar…

in scara

o ea, in pardesiu de fitza, cu gentoi de fitza si freza de…fitza veche de vreun an:

– de acolo cobor…da ce,  eu nu stiu de unde vin? asta e ultima pe azi.  pe cuvant, e ultima!

 

hmmm…acolo unde?

ultima ce?

pe cuvantul cui???

in maxi

„da bai, vin la tine dupa ore…

nu, ma duc la scoala acu…

esti singur? vrei sa vin? da unde’s ai tai?

sigur nu vin?

da ti-am zis ca ma duc la ore!

am o droaie de absente…

ma astepti in pat?

e deschis?

si zici ca nu vin ai tai pana diseara?

aaa, pana maine?

vin dupa ore…

acuma??????

vin acu, hai ca ajung acus!”

hmmm….si astea toate urlate in mobil, intr-un maxi plin ochi, in plina zi, in mijlocul saptamanii, in mijlocul bigudiului pe care erau intinsi nervii mei.