De cate ori iubim?

„De cate ori iubim cu adevarat? Cate mari iubiri are un om intr-o viata? Nu era numai una? Si atunci…?”

Si atunci…iubim din nou.

Iubim diferit, traim diferit. Pe varste, pe culori, pe sunete diverse.

……………

Ar trebui sa spun ca fiecare varsta are marea ei iubire…dar, daca ar fi asa, cum de unii iubesc o data si bine? Oare iubesc O DATA sau (de fapt) NICIODATA, cu intensitatea acccea amara, care ne macina, ne distruge si ne recompune cu fiecare intarziere, cu fiecare zambet, cu fiecare raza de soare si cu fiecare nor…

Cei care se arunca in bratele iubirii fara teama, fara regret, fara intrebari si fara raspunsuri, sunt nebuni! Nebuni vii!

Daca traiesti cu teama, traiesti pustiu.

Mancatul, dormitul, muncitul si rutina ne asigura doar supravietuirea. A trai nu inseamna doar a fi capabil sa respiri…A TRAI inseamna A SIMTI, A IUBI, A INVATA, a fi capabil sa risti.

„Cap ou pas cap!”, vorba filmului….

Sa risti din iubire. Sau prostie. Dar sa ai curajul de a risca.

Iubirea….cine pana mea poate defini iubirea? Aveam in plan un post lungggg tare pe tema asta….dar timpul, cheful si viata nu se aliniaza corect pentru a incepe sa-l astern pe…taste.

…………..

Cum stii ca esti indragostit? Cum poti separa pasiunea trecatoare, atractia fizica de iubire? Cum poti separa iubirea de dependenta? Dependenta de nebunie?

Da, FIECARE VARSTA ARE O MARE IUBIRE. Si fiecare mare iubire are TIMPUL EI…dar asta nu inseamna ca un cuplu de 70 de anisori nu mai traieste nebunia. O manifesta mai putin, dar o simte la fel.

Nu ne maturizam niciodata, mimam doar maturitatea…pentru a ne conduce afacerile, vietile si familiile conform…societatii. Lasand la o parte limbajul sofisticat, duritatea aparenta, indiferenta afisata, suntem copii cu totii. Vrem liniste, confort, iubire, siguranta, reconfirmare… Si cand nu le primim incep razboaiele, concedierile, luptele pentru diverse placeri efemere… Inlocuim bucuriile simple ale vietii cu tot ce putem cumpara.

Si fericirea? Si fericirea! Ne-o refuzam constant…cel mai adesea din teama. „Si pe urma?…sunt fericit, si apoi… daca fericirea dispare? daca se stinge? daca e prea mult? daca atat e maximul pentru mine?”

TEAMA e cel mai mare dusman al iubirii. Teama si SINDROMUL SACRIFICIULUI….”pentru ca asa cred eu ca  e mai bine pentru X sau Y”. Dar pentru tine???

…………..

Iubesti de fiecare data cand o privire iti opreste inima, cand uiti sa respiri, cand un sarut iti schimba intreaga perspectiva, cand timpul n-are sens „decat”…cand vrei sa fii mai bun, cand diminetile iti devin nopti si noptile iti devin zile…

…………..

Si „marea dragoste”? Nu stiu…

Tu cum compari? In ani, in zile senine, in numarul de fluturi? Unde se ascunde raspunsul?

In durerea pierderii? Sa iubesti si sa pierzi constant doar pentru a te intrece in dureri?

🙂

Mai bine nu!

…………..

Ia si traieste, simte, invata! Iubirea e complexa, ciudata si nu prea are treaba cu ratiunea.

„Cate iubiri <adevarate, puternice, pentru totdeauna> traieste un om intr-o viata?

Nu stiu…dar le-am trait pe ale mele…pe marginea prapastiei, cu bratele intinse.

Tu?