alte status-uri…

„daca lumea e o scena, atunci spectatorii unde sunt?”

„prietenii sunt buni cand sunt vechi, hainele sunt bune cand sunt noi”

„dogs have owners. cats have staff”

„astept pensia…la munca”

„have you ever looked at someone that you’ve known for a while and suddenly seen them in a diffrent way?…You mean like from behind???”

Anunțuri

faza cu inteligentza…

(cu tz ca e o generalitate, nu o gagica…)

citeam io pe buda (mda, ca mai tot romanu) ca un nea ala de la revista aia isi facu nush ce/cate teste de personalitate/inteligenta (cu/fara tz) si imi veni…da, imi veni si o idee printre alte chestii (factura la lumina, gaze, cartofi, etc)…

si imi veni o idee creatza…apoi, nene, treaba cu inteligentza nu sta nici in viteza cu care rezolvi matale testu, nici in indemanare, nici in intuitie…si nici macar in rapiditatea cu care gasesti raspunsurile pe vreun forum de genii.

inteligentza sta de fapt in capacitatea proprie de a ne pacali pe noi insine ca am fi stiut raspunsurile si fara amaratul ala de forum…da problema era ca ne grabeam si marmota statea la coada la lapte si….stiti voi, bradul-tata se pregatea sa stinga luna…

faza cu inteligenta e o chestie de design liric…

cu destinul de mana, la cules de covrigi…

nu va asteptati sa scriu chestii de geniu, povesti de povesti sau sa am publicul lui cabral (asta ca exemplu doar)…dar am mai multe idei decat chef de-a le expune…

azi, intrand pe net, mi s-a trezit o idee in varful motului: ce-ar fi sa scriu io acilea ce status-uri isi mai pun pretenii mei????

adica ce, numai eu sa ma bucur de ele? sau numai ei de ale mele?

asa ca, ioti-li:

-„the greatest wisdom is to make as main target the enjoyment of every moment” (asta e constat de cateva luni buni)

-„reclama ta aici pentru doar 0,1$ pe ora” (pe bune???)

-„cine vrea un cont de….. (aici mai difera „de ce”-ul)?”

-„ignorance can be solved with a book, stupidity requires a shotgun and shovel” (recunosc ca nush ce inseamna ultimul cuvant…)

-„bucatarul lui peste prajit…” (asta l-as imprumuta si eu, daca nu mi-ar fi lene sa gatesc…)

-„bucuresti” (/alt oras din ro sau aiurea)

-„inghetat” (da care nu-i??????)

-„1f u c4n r34d th1s u r34lly n33d t0 g3t l41d”  (alt status constant de ceva vreme…)

fara suparare, da tre sa le pun pe toate…se pare ca inca n-au toti inspiratia pe acasa, asa ca…mai astept!

hai cu statusuuuuuu!

i’m not here right now…

toata lumea pleaca…

ne-am nascut pe vremea lui Ceasca, fara mari iluzii si vise, incercand sa traim in patratelul nostru tricolor…

am mers la gradinite cu o aceeasi pereche de sandale in picioare cativa ani…

tata ascundea primele in rezervorul de la wc…

vecinele faceau coada la usa la mama sa le dea zahar, bani, hainele mele mici sau vechi…

mama lu omu meu era nevasta de ofiter…frumoasa, dar simpla.

se spunea ca e increzuta pentru ca era prea timida si nu prea vorbea mult.

tata era „dom inginier”, il saluta toata comuna lui bunicu cand mergeam la gradina sa culegem zecile de kilograme de rosii pe care mama le transforma intr-un delicios suc de rosii.

bunica mea de pe mama a fost „tzatza nana”, femeie de „chiabur”. bunicu avea inima mai mare chiar decat livada din fata casei, iar copiii si nepotii lui erau mai neastamparati decat toti poznasii lui Creanga…

eu am avut o vreme cei mai frumosi pantofi, cele mai multe vacante, cea mai rabdatoare si mai sprintena „bunica batrana”…

apoi, intr-o dimineata, m-am trezit taind cu foarfeca portretul lui ceausescu…

se terminase cu bomboanele pe sub mana de la unchiu din bucuresti, se terminasera banii din rezervor, zborurile lui tata, stagiile de pregatire ale mamei…pantofii erau tot aceiasi…dar fara luciu, fara bareta si abia daca mai aveau talpi…

vecinele erau cu zaharnita plina, cu vulpi la gat, cu plocoane la profesorii copiilor…

nu numai ca nu le mai gaseam la coada la usa mea, dar fugeau ca si cum le-as fi tras de coada cand ne vedeau…(e un nebun care mai fuge si acuma, saracul!)..in curtea scolii eram singura.

omu meu, in alt oras, la o scoala cu acelasi nume, zgribulea intr-un acelasi plovar lalai…

eu eram mai tare: aveam 3 plovere si inca mai reuseam sa imi gasesc incaltari frumoase…

prietena mea visa sa plece departe…

varul meu visa sa devina ministru.

un altul, sa fie aviator.

cei de la tara vroiau sa plece in italia…

am un var in italia, unul in austria, unul nici-nu-mai-stiu-pe-unde…

bunica a murit de cativa ani buni si inca o mai vad fugind dupa mine prin casa cu farfuria calda de branza cu smantana…

omu meu a crescut, mama lui nu mai este nevasta de ofiter…nici tatal ofiter…

acum e tot increzuta, ca vorbeste prea mult si fiu-su umbla prin tari straine…

eu am scapat de plasa cu plocoane a colegilor pentru un timp, apoi m-am inglodat intr-o cariera pe care continui sa o resping, desi inca ma tin cumva de ea…

prietena mea e inca aici, s-a obisnuit. e bine. oarecum.

sufletul ei oricum zburda liber pe alte taramuri, tanjind dupa alte peisaje…

colegele mele care nu visau nimic, dar dormeau bine si invatau pe masura, au ajuns departe…atat de departe incat desi locuiesc in acelasi bloc cu mamele majoritatii, nu ma intalnesc cu niciuna, aproape niciodata…

colegii cu pungute pline au ajuns la fundu sacului lu mami si tati (cred sau sper), cel putin inca se plimba cu mami de manuta, verigheta fiind, logic, pe mana ailalta…

varul meu care distrugea masinile cu ciocanul (asta a aflat el ca e ultima solutie dupa ce cadourile mele s-au transformat in tancuri), a plecat spre vapoare.

ministrul, din pacate, a murit…

colegii mei si ai lui nenea meu tind spre tari cu nume dubioase, suburbii de orase celebre sau plaje insorite…

acum nu mai e nimeni…nici la coada, nici in curtea scolii, parca nici copii nu mai sunt in orasul asta…nici eu nu mai sunt copil…si nici nu ma mai pot gasi pe undeva…

acum am pantofi frumosi si omu meu are atatea plovere de nu-i mai incap in valize…am fluturasi pe talpi si miscorici in…sa zicem, picioare…

avem o lista plina, dar o casa goala, un somn plin de vise, dar zile agitate, avem aeroport international…dar care o sa se inchida…

tu ai plecat, ei au plecat, ea va pleca, noi vrem s-o intindem…

traim in plina criza si toata lumea il cere pe Tepes-Voda…

Teapa, fraiere, si Voda a plecat! e gol lacasul sau de veci…caci toata lumea pleaca…