vrei razboi? se face!

POSTUL ASTA E PENTRU A NU SPARGE CEVA PRIN CASA…

pentru ca domnul cretin vrea razboi.

urat.

sangeros.

pe care e logic, il castig eu, oricat m-ar durea fundu’ sau cotu’ dupa!…

deci…. ma penalizezi???? haide, hai!

mai ai si alte idei mumoase ca asta???

si eu!

pe cuvant!

Anunțuri

pentru cretini, cu toata dragostea!

de data asta nu mai e vorba despre ion si maria, ci despre mine si un ala.

si nu stiu care din noi e mai cretin, dar fiindca eu sunt cu vreo cativa ani mai mica….tind sa cred ca al mai mare dintre noi trebuia sa o faca pe-a inteleptul…

whatever…

oalele sparte nu se lipesc cu stuchici!

pe mine mama m-o facut incapatanata, chestie care ma face sa imi ridic de jos codita, cand se apropie cate un picior nemilos, si sa o ridic in forta dupa ce ma pisunesc pe teritoriul adjudecat.

eu ador cretinii, pentru ca imi condimenteaza viata!

da sa-i fereasca Sfantul de-or turna mai multa boia decat trebe!

cretinus umanus est…????????

pentru piticul meu, povestea cu ion si maria:

no, apoi, erau odata, dragii mosu-babei, un nene numit ion si o tanti zisa in popor maria.

ei cica erau 2 neuroni din cei 23-22-20? de milioane de neuronezi din romania. (15 milioane mai nou???)

intr-o zi, cum  isi bea ion linistit lapticu, cu ziaru deschis iote-ase, din pura intamplare, tocma pe la pagina 5, avu o idee:

„no, fa marie, ce-ar fi de-om mere noi, colea, in padurice sa culegem de-ale gurii? c-or fi mure, c-or fi coarne….?”

si se pornira ei agale spre padurice…

bunnnn…

si-n vremea asta, alti neuronezi, exilati din capsunezia, se prabusira pe o insula pustie, care, conform legendei, nu trebuia sa aiba decat 2 locuitori: un ala si o aia, de profesie lipsa.

si, cand ajung astia in padure (pardon, distinsii neuronezi), ce sa vezi?

cate mareeaaaaa de ioni si marii veniti dupa mure, dupa coarne, dupa ghinda…cum le-o fi norocul.

-” si pt ca padurea era plina, au cules mure!”

pai, logic, nu?

bun

capitolu 2: ala care zice cum ca povestea „nu e despre fu….mat, ci despre cat de cu….minte e viata”:

– auzi fa marie, da ce capsuna mea mea facem noi acilea? hai de-om lua avionul istora si ne-om cara…

– no, haidem, ioane!

capitolu 3, ca 2-ul fu mai scurt de coada:

zicese prin popor, ca facura astia un recensamant, la care se constata cu deosebita consideratie si stupoare ca ion si fa marie lipseau cu desavarsire.

si se pornira sa-i caute.

nu de alta, dar mai stii ce cale ilogica de inmultire pe alte meleaguri or fi gasit???

(fiindca la ora actuala criza de neuroni e mai ceva decat cea financiara prin partile insulare).

capitolu 4, s-anume al in care ion si maria stau si se-ntreaba:

– „care, unde?????”

(fiindca bre ioane ii zise anterior lu maria lui ca a gasit un neuronez nedeclarat in sticla cu bere).

si fiindca, asta ase in plan secundar si numa si numa secundar, ion si maria s-aflau intr-o intersectie. dubla. fara semnalizare. si nici logan n-aveau.

si stand ei ase acolo, ceva o pocni in cap pe maria.

nu, nu era nici bateria de la ceasu de mana (dat fiind scarpinatul intens cu stanga pe dupa urechea dreapta), si nici moneda de 10 bani cu care iti iei vreo 2-3 coli de papier bun dui scris pi el cu tehnologie avansata…

si ioti ase au ajuns ei in faza 5 la luptele greco-romane,  aka capitolu cu concluzii:

-„no, stii ce bre io, ane zic io, ca…que sera, sera…cum ii vorba canticului cela…”

-„no apoi, daca ii, inseamna fa marie, ca ase o fi!”

the end

p.s. si ioti asa ramase neuronezia din poveste fara neuronezii de baza!

Auzi? eu am o problema….

nu, nu era o remarca proprie ci redarea unei viitoare discutii intre gainarii care ne vor asculta telefoanele!

cica eram io azi pe campurile muncii patriotice si auzii la radio ca de maine sau din martie (nu stiu sigur, suna cam la fel pt mine), fiecare esemes trimis de catre moi, tu sau ala de colo, va fi INTAI citit de catre gainari. Acu semnalu radio dadea rateuri, dar pare-mi-se ca asa suna…

no, s-apoi, in timp ce ma revoltam pe treaba asta si promiteam sa ard in flacari (nu eu de fericire sau extaz, ci guvernul de necaz), mai auzii una la fel de buna :

fiecare mail va fi citit de catre… bla-bla-lor!

Si, no, amu, ase ca intre noi astia europeni cu drepturi (cica) umane…unde plm (n-am dar o imprumut!) mai e respectat omu??????????

Si ce sens mai are parola la mail dak tot prostu imi va citi mie mesajele? daca trimit un semeseu porcos la un minor???? daca ii spun mariei ce tanga cu gaurele mi-am luat? tre sa afle ion sa dea sfoara in tara?

CE PENELE MELE (ca de-ailalta cica tot n-am), va freaca pe voi mesajele oamenilor????

azi e vesel. nu mai e verde…

ieri a fost marti, 13. am ajuns acasa tarziu, varza, cu ceva varza in stomac. din kfc. si pui. si pusei stasus cu „marti 13″…parea cam chior, ca un mcpuisor, asa ca am mai cautat o trestie, sa fie 3. am pus „verde”.

deci: „marti, 13, verde„…bun…dar de unde verde????

azi. chiosc. vanzatoare noua. aceeasi de luni. dar e noua!

azi. messenger. colega:

„acu ma uitam pe blog la tine
 la pg 76-80
 si is din ce in ce mai uimita
 nu te cunosteam asa

eu: m-ai facut acu sa imi citesc si eu blogul
 mi-ai furat replica
ea: :))

eu:  ma prind mai greu de cand nu mai scriu asa des

ea: da nu ai vazut statusul meu?
nu l-ai recunoscut?

eu: acu da
l-am citit, imi sarea in ochi, dar greu cu memoria.

eee, si asa ajungem noi iar la…(nu blog), verde!

asa deci si prin urmare, ieri vazui trei caprioare, prin urmare asa deci ele asortau verdele cu mov, rosu si maro. in ordine.

azi e bine. nu mai e verde!

nu mai e nici marti. ma doare capul. n-am spalat vasele care imi umplu bucataria si ma dau afara din ea,

DAR, nu mai e VERDE!!!!!!!

PE CINE NU LASI SA MOARA…nu te lasa SA TRAIESTI…

Uite asa zicea pe vremuri, intr-o carte de povesti!

Mica eu eram si lumea imi parea un carusel,

Tapetam pereti si scanduri, cu povesti spuse de-un El.

Am crescut, trecut-au anii, mii de postere s-au dus,

Dar in cuiul mintii mele, poza lui ramase sus.

Mama m-a luat de mana, si ma duse la un vraci:

Uite aici, inchide ochii, povesteste…asa,… taci!

Eu tacui si glasul vremii printre scanduri se opri,

Pan ce-n rasaritul tandru, leacul meu se risipi.

Eu am vrut sa las sa moara, sunetul diavolesc,

Dar ce faci de-n zorii zilei mii de triluri te trezesc???

Am citit de draci, o carte, cu un Ala-Imparat,

De se duse pe-o printesa sa o scape din pacat,

Si-n timp ce -i sareau fulgii, zmeului, ca in povesti,

Retinui ce  zise Leana: „pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti!”

despre alter-ego, sau cum imparti pe 1 la 3 fara sa dea cu virgula…

am inceput blogul asta de aiurea, citind blogul lui „curvette”, la care am ajuns de pe site-ul cu poaze a lui bad pitzi.

bad pitzi are si un site cu povesti. fara poze.

curvette o are pe Gina, si, desi e mai evident decat un Ferrari rosu la semafor, intre 2 dacii prafuite, nu pricepe nimeni ce-i cu fata asta si de ce nu are pe nimeni in afara de  respectiva blogaritza-fata-buna.

eu ma am pe Mine, pe mine si iar pe minE.

sunt o femeie matura la cap, care isi vede de treburile ei si traieste in linistea caminului.

sunt o fetita naiva care mai crede in pui congelati.

sunt o femeie irascibila, vesnic nemultumita.

sunt…tot ce vreau, pe cate pagini de net vreau, in ce epoca vreau, cu ce ganduri vreau… si putini isi dau seama.

fiecare dintre  noi a avut un „prieten imaginar” in copilarie…ce credeti voi ca era acel prieten de fapt?

unii aveau mai multi…eu am avut 2 prietene, numite dupa mama si o vecina.

acum am …2…3,4?

numite dupa mine, evident!

Toata treaba asta cu alter-ego-ul e ca sa te minti pe tine insuti ca te poti schimba daca vrei, ca esti tanar, ca ai creier, ca poti manipula oameni inteligenti daca esti suficient de abil, ca poti ascunde trairi, ca poti descifra mistere, ca poti deschide usi de seif…

si uite, asa, traim noi 3 (?) de multi ani, intr-o simbioza im/perfecta, intr-o singura fiinta: eu, ion si vaca lui…