…asa e el!
e rau pentru ca ma ignora cu saptamanile, nu imi spune nimic, imi vorbeste dur/monosilabic/sec, nu mai locuieste cu mine, nu mai stiu nimic despre lumea lui, nu ma mai invita la plimbare cu masina lui (:p).
e bun! pentru ca simt uneori o mana pe umar, calda si detasata usor, asa cum e el, asa cum sunt eu; e bine sa-l stiu prin preajma, totusi, sa il vad in oglinda si sa ma priveasca zambind.
e derutant…pentru ca trece de la cald la rece, de la rece la cald, de la dans la indiferenta si de la indiferenta la bucurie.
nu ma bazez pe un sprijin inainte de a cadea, ma bazez pe o mana intinsa sa ma ridice de pe scaun; nu ma bazez pe o forta care sa ma ridice de gluga si sa ma puna pe picioare (din nou), ma bazez doar pe o replica taioasa care sa ma faca sa sparg gheata de sub proprii genunchi si sa dau de balta rece a diminetii de dupa declin…nu ma bazez pe o doza de buna-vointa, ci pe o doza de ciocolata …
asa e alex, cu bune, cu rele, cu toate care-l definesc! si cu mine…cu mine pe post de repros postat pe o foaie imaginara.
