stupid

e stupid sa imi recitesc blogul si sa comentez la ce-am scris in tinerete?

o fi?

who cares?

ne-am fi putut iubi ca chiorii

…dar am ales sa ne certam incontinuu si sa ne uram…

eram frumosi si veseli, putin ciudati pentru ceilalti, perfecti unul pentru altul.

……………

aveau un copil deosebit.

mama…aia bibioteca domnu doctor?…citeste el pe ele?”

„- si cu cine sta copilul asta?”

„cu mama mea…”

„-si…ce varsta si ce profesie are mama dvs?”

„pai…are 76 de ani si ….nu a facut scoala ….e o femeie de la tara fara nici o educatie….”

„-si totusi, copilul asta…doamna, aveti un copil deosebit! in 20 de ani de cand lucrez in spitalul asta eu nu am mai intalnit un asemenea caz!…cate luni spuneati ca are?”

……………..

„doamna, de ce nu ati trimis copilul la curs? toti elevii trebuie sa mearga la cursul de vara!

„-doamna draga, fetita are numai 5 anisori…”

„auzi, matale iti bati joc de mine? la ce-ti foloseste s-o tii in camera?

„-doamna, copilul are numai 5 ani! uite: acum ma crezi? ce interes am sa mint?”

„m…ma scuzati, dar am auzit-o citind de pe hol si citeste cursiv…si e o carte pe care nici cei mari nu o citesc asa usor…”

………………

” nu! o sa spui <catelus cu parul cret>…”

„-dar, doamna, fata stie „lacul” si…”mama” de cosbuc…siiii….”luceafarul”…cam jumatate….si…”

„n-are voie, doamna! astea sunt poezii de oameni mari!”

……………………

„tu nu o sa intri niciodata in bac daca te prezinti asa…EU nu iti permit! nu cu franceza asta….”

–-„trebuie sa se dea bacul din nou!”

-” de ce, fata?”

–-„pai cum de EA a luat 10 si eu 8???”

……………

tu….tu n-o sa intri niciodata la facultate!

zau???

……………..

” cu caracterul tau, nu o sa ai niciodata prieteni!”

Amu, asta, adevarat ii! da multi iubiti sa stiti c-am avut! s-as fi avut si prieteni, da asa i-o ros invidia….de-am ramas numa cu iepuru, cu ron, cu mia, si inca vreo cativa numa buni de numarat pe degete… pe-ale mele si poate si pe ale miei…

……………..

„eu te-am facut, eu te omor!”

corect! deja ai inceput!

……………..

” azi nu era ziua lui taica-tu?”

………………………………………………………..

si eram tineri si frumosi, si nu pupam de cadeam pe sub mese.

si eram tineri si nebuni si ne-am logodit in pat, fix inainte de sex.

si eram frumosi si zambeam in poze.

……………………

si poate ca daca am mai fi tineri…

am mai fi frumosi si nebuni…..

si ne-am iubi …

ca chiorii!

femeile si sexul

vedem un tip. ne abureste cu privirea lui magica de fat-frumos si don juan veritabil (???????)– 2 in 1, ca cafeaua, mai frumos ca…cucuveaua….

ne atinge suav si jucaus pe manuta.

face glume.

ne cumpara un dulce.

ne priveste dulceag.

ne zambeste suav si ne face din vorbe.

pilaf! cu curry…

ne atinge tandru si delicat pe talie,

ne saruta pe obraz…

ne surprinde cu o floare, cu o vorba, cu o privire furisata, cu o atingere furata…

ne cere un sarut.

ne urmareste cu privirea prin camera, ne scrie mesaje. rade cu noi, de noi, fara noi, in lipsa noastra, despre noi.

il alintam.

ne alinta si ne mangaie mana delicat. ca o floare. cu o floare, fara floare; visam flori, in culori.

ne saruta mana/umarul/cotul/gatul/parul, in fuga/in hol/in clasa/in masina/in ora/in birou/in tramvai/in tren/in gara.

ne spunem povesti si noi intindem boticul. la ele, la el, cu ele, prin el, cu el.

si el intinde boticul… si rade.

si rade. si rade.

si intr-o zi ne prinde in brate. si stam.

si apoi mai stam o data…cam ca in bancul ala cu bula si moartea…!

si stam….

…………..

si dupa o vreme de stat (degeaba), incepem sa ne scarpinam in cap pana facem gaura-n creier si sa GANDIM….(daaaaaaaa, sa gandim!)…

…………..

ne-a folosit la ceva?

ne simtim mai  binre?

mai respectate?

mai curtate?

mai apreciate?

mai pupate?????

……………………..

cu ce-am ramas?

macar fu bun?

fu bine?

fu BINE pentru careva?

am ramas cu…????? ceva? …?

……………

ne simtim mai fu…..ra-te!

si cam asta-i povestea (calului) lui fat-frumos…

have fun!

 

PRieten si DUSman

Am plans de atatea ori langa alex , incat nu credeam sa mai apuc sa beau un pahar de vin cu el si sa-i pese…

n-ar trebui sa beau in starea mea, dar ce sa fac?

un pahar de vin sau o cana de lacrimi…aleg un demi-dulce!

si cel mai frumos cantec din lume (da, iar ascult urechea lui van gogh…si cu leire, si cu amaia….imi plac la fel.), a fost cel din privirea ascunsa in umarul meu. m-am lipit tristele ganduri de iluzia calda a unui pact cu dusmanul moale si spasit. am batut palma si am facut un targ mic, mic si scris pe o foaie de strange-ma tare in brate, sa uit de ce plang.

n-o sa inteleg niciodata barbatii. de ce sunt prieteni si dusmani, 2 in 1, ca cafeaua. si mai dulci ca…carameaua…

am plans pe umarul lui alex?

eu?

………..

barbatii sunt ciudati.

barbatii sunt sensibili.

barbatii sunt…

alex si ron au iesit la o bere (permite-mi sa rad…, sa imi desfac berea -in cinstea ta, ron;     pentru ca stii cand, cum si de ce, alex!, si sa continuu…).

si ron e suparat pe mine.  si reciproc.

si totusi……

si eu eram suparata pe alex.

si silva!

De teresa1999 Publicat în povesti

Alba-ca-zapada si cei 7 pitici…

(nu, nu e o poveste pentru copii, ci e o poveste despre niste adulti care au incetat sa mai creasca)

Viata mea a fost mereu un basm…

nu pentru ca ar fi fost frumoasa si plina de finaluri fericite, ci pentru ca am fost mereu fugarita de Vrajitoarea-Cea-Rea. Oricat am incercat -ani la rand- sa descopar cine se ascunde in spatele marului otravit, nu am aflat niciodata.

Si vrajitoarea din povestea noastra a luat uneori infatisarea tatalui meu vitreg, apoi s-a transformat in tatal lui ian si apoi a fost un caine urat si balos.

A trecut o groaza de timp si simt nevoia sa rup vraja ce m-a legat de NICKI. a murit si tot ce mai e acum intre noi se rezuma la vise, praf si stele…

toti oamenii au piticii lor. eu am avut 7.

si locuiau, asemeni cantecului, pe aceeasi ramura, in acelasi copac: inima mea.

era cam aglomerat…asa ca am chemat-o pe cenusareasa sa faca putina ordine.

dupa 13 ani, inca il mai aud pe NICK cantand pe creanga lui, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. si ian e langa mine si ma asteapta sa sar. sa sar in bratele lui, sa sar in lac, sa sar pur si simplu.

si drag mi-e ian, ca soarele dimineata, ca raza ce ma trezeste si imi mangaie nasucul, dar nu pot sa cobor din pom cu poza lui NIK agatata de glezna.

imi mai e dor de NI, si de tacerile noastre atat de pline de cuvinte, incat nu am fi putut vorbi nici daca am fi vrut…pentru ca aveam oprite in gat mii de litere…prinse de buze, sute de zambete si zeci de clipe de soare ce ne sticleau in priviri sub lumina blanda a lunii.

Noi doi am trait o poveste. pana la ora 12, cand, in fuga calestii, cu vrajitoare pe urme, cu rochia sfasiata in bucatile de parbriz, cu mainile reci, bostanul ma durea ingrozitor si ambulanta a venit greoi. Ian imi zambea dimineata si pentru o clipa de tacere am crezut ca e N, ca a venit sa ma mai vada o data, poate ultima oara, dar nu era el…

Si am plecat in bratele lui Ian, fara sa mai pot privi inapoi, cu picioarele goale, cu sufletul amar si cu pumnul inclestat in jurul unei pietre.

…………..

Mi-au spus „Alba-Ca -Zapada” cand m-am nascut…pentru ca eram cea mai frumoasa fetita din maternitate…sau cel putin cea mai alba.

Si mi-au facut-o cadou de aniversare pe mica vrajitoare.

Si unde se putea ascunde mai bine decat in sufletul meu???

Multi imi spun ca vrajitoarea sunt eu insami….cu pielea mea alba si inima mea acoperita de praf negru.

TU ii crezi?

………………..

Am 7 pitici pe creier. si Pam mi-a spus sa ii dau afara…pe rand…cate unul. Si o sa incep cu tine!

…………..

Esti pregatit?

Esti primul?