povestea de seara

era odata o tara frumoasa, „land of choice” i se spunea…

si in tara asta ase misto, erau atatea chestii faine, de nush cu care sa incep a va plictisi…

fusei io azi, deci, la o pretena de-a domniei mele, sa ma spovedesc about avioane, maxi-taxi-uri, cabluri, trotuare „renov-sparte”, pitzi-vanz-taranci, …si alte nebunii…

am inceput spovedania cu reclama-de-reclama pe care o vazui io pe undeva in afara granitelor traditionale (intr-un loc in care, sincer, numa la chestii de astea nu ma asteptam), reclama care trebe redata pentru a fi inteleasa:

(exercitiu de imaginatie)…rai…pufos, frumos, alb (deci costa reclama, s-a inteles?)… un nene-de-ala-de-p-acolo cauta si tot cauta el ceva, ba prin pufosimea ceea de sus, ba prin aburimea asta de jos, si dupa multe imaginute tocatoare de eurici si euroi, gaseste el concluzia:

(avertisment! persoanele slabe de inima sa sara randul!)

„ce-i lipseste poporului???????

…noua DA CIA SAN DE ROOOOOOOO….

only 5000 euro!”

(faza la care pretena mea a ramas in blocaj cateva secunde…bune)

acu ca v-am prezentat decoru, sa trecem la intriga.

ma plimbam eu cu omu meu pe strazi si ne tot papa pe noi undeva sa ne uitam in jur (mai ceva ca nenea din reclama), cautand de zor un nush-ce lipsa.

„ce lipseste, uei?”

„civilizatia!”

„nu, in afara de asta…”

„aaaa….noi avem cabluri…peste tot….trotuare-lipsa, gauri vesele in asfalt, cretini-garla si aglomeratieeeeeeeeeeee”

aglomeratie, asa ca-n maxi-taxi cand se lipeste tot poporu de usa, chit ca 3/4 coboara la capatu-capatului si in spate se mai poate merge…

aglomeratia asa ca-n tramvai, cand te imping toti sa cazi de pe scara…

asa ca la coada la tichete-cadou in mall, cand vine tata-floarea cu echivalentu a 20 bonuri, incercand sa convinga duduile de la stand ca ea a executat cumparaturi de n-spe milioane/rde intr-o singura zi, intr-un singur magazin, in nush-cate reprize…

hai sa trecem la punctul culminant al avionului…aaa…povestii (nu va ganditi la prostii in avion, ca nu e loc in budele , PARDON, BUDA din TATAROAME pentru asa ceva…phiu, drace!)

so…suna telefonu, il scot tacticos, in timp ce probam niste farduri prin mall, ma chinui sa-l deschid fara sa imi stric frumoasa compozitie psihedelica de pe incheietura, zic „alo” si astept…

„am ajuns!…’

„unde?” (ma asteptam, cum era firesc, sa imi spuna ca a ajuns acolo unde trebe, oras de legatura cu o alta cursa, intr-o alta directie, la putin timp distanta)

„in CLUJ!”

„da ce puii mei treaba are cluju cu „prefectura”?”

„pai…cum zburam noi ase frumos, zise stewardesa: acu, dragi calatori o vom lua nitel in dreapta, sa ridicam niste persoane a caror cursa nu mai poa sa decoleze…”

…ne pare rau daca va busim voua zboru de legatura…

O sa las deznodamantu pe alta data, ca ma grabesc sa ma ingramadesc intr-un maxi pan la frati-miu, sa imi ridic masina din parcarea dumisale.

Ni auzim maine, din avionul de viena, via calarasi!

asta e romania, vere….

imi e greu mie, ca cetatean mandru (???) de orasul natal, sa accept faptul ca traim pe acest minunat picior de plai-colt de rai…d-apoi unui strainez adaptabil…

ma plimbam intr-o zi cu un asemenea exemplar prin oras, sa ii prezint minunile moderne. trecem pe langa agentia de voiaj-undeva in drum spre gara-sa rezervam un oaresce bilet de zburat-oriunde-altundeva, timp in care astaptam si oaresce colegi-de-calatorie.

„hai sa ii asteptam afara, la soare”

da, hai, hai cu camionul de pietre-umplutura-pentru-crateru-din-asfalt, hai cu prafu…asa, asa, inca putin, perfect! tot praful e in capul trecatorilor!

ne refugiem grabiti intr-un magazin apropiat. bate vantul. poc-bum-pleosc: din balconul de deasupra cad pietre.

iesim.

stam.

ne crucim.

stam.

o adolescenta cu ma-sa: manca covrigi. scapa unu. se face tandari. se uita la covrig, in jur, pleaca.

bat din palme: frumos!

mergem spre moldavia-cica-mall (bleax!) sa mancam ceva nesanatos. un bmweu black. un tzaran-tigan cu 5kile de haur in jurul „tinatorului de bostan” arunca juma de kil de hartie pe jos, sub forma de bucatici.

ne uitam urat la el, in timp ce specimenu debiteaza:

ASA E IN ROMANIA, VERE!!!

daca zici tu….eu ce pot sa mai comentez???????

despre prosti

sa spunem ca am trai in romania

sa spunem ca am lucra la o firma din romania

sa spunem ca am colabora cu o firma din romania

sa spunem ca firma colaboratoare ar avea 5 angajati.

sa spunem ca am lucra cu ei la 6 proiecte.

sa spunem ca fiecare angajat s-ar ocupa de cate un proiect, iar ultimul de 2

sa spunem ca proiectele ar fi 95,9 % identice

sa spunem ca raspunsul 1 ar fi valabil la toate cele 6 proiecte.

sa spunem ca ar fi o singura adresa de mail a firmei

sa spunem ca toti ar avea acces la ea

sa spunem ca fiecare ar suna de 3 ori pe zi sa ceara cate ceva.

sa spunem ca fiecare ar cere aceleasi date pt proiectul lui, 95,9 % identic cu al celui care sa spunem ca a sunat acu 3 minute.

sa spunem ca firma 1 are si alte proiecte pe cap…

 

cate injuraturi pe metru patrat ies din ecuatia asta???