Femeile si banii.

Fratica, sunt satula!

Lupul moralist in blana de barbat se plange de oaie. Ba ca umbla dupa lupi cu bani, ba ca dupa tapi cu….barba.

Dar cine sustine curentul pitiponc ? Nu cumva voi, fix astia care va plangeti?

Ce pana mea gasiti la smotocitele alea? Extensii care iti raman pe degete cand o mangai romantic, unghii false infipte prin buci, sani pe care nu ii poti atinge ca le strici pozitia???

NU TOATE FEMEILE FUG DUPA BANI!

FATUCILE alearga dupa fraieri de muls. FEMEILE cauta stabilitate.

Un barbat capabil sa se intretina e un candidat pentru postul de tata, de „cap de famile”.

Ce-ati vrea? Sa fugim dupa fraieri care-si beau timpul prin crasme?

Femeile care se respecta isi aleg barbati care se respecta!

Sa bat si cuie, sa spal pe jos, sa fac mancare, sa spal si vase si sa aduc si bani in casa in timp ce individu doarme, bea sau bombane intruna… imi pare rau, dar NU!

Am fost acuzata de fatucile infestate cu „capra-vecinita cronica acuta” (licenta poetica), ca alerg numai dupa….cum le spuneai, draguta, „directori”??? Pentru ca un amic era sef la resurse umane intr-o firma oarecare, pentru ca un fost prieten era multumit de postuletul lui caldut si nu prea si pentru ca „actualul” (la vremea respectiva) avea masina si (juma de) casa ???  Miiishto!

Nu, draguta, si alte fatuci/ indivizi ofticati, dupa cum spuneam mai sus, FEMEILE CARE SE RESPECTA vor STABILITATE.

Si nu, stabilitatea nu se reduce la a avea un copil ca sa tii un barbat sub papuc. Stabilitate inseamna iubire, puterea de a sta in picioare si capacitatea de a-i oferi unui copil conditii decente de viata!

De ce ma seaca virusul caprei nebune? Pentru ca traim intr-o „societate” condusa de dorinta de a pune etichete, de barfe si de spirit de turma.

Cand o sa invatam sa gandim singuri o sa observam ca Doamnele si Domnii nu umbla cu tona  de aur la vedere, nu isi parcheaza masinile scumpe in fata intrarii la mall si nu isi lasa averile prin baruri si saloane de „infrumusetare”.

Intre timp, ma duc sa-mi mint copilul ca oamenii sunt buni!

 

Anunțuri

bani

e un pacat sa ravnesti la bani.

e o virtute sa cresti.

e un pacat sa fii lacom.

e o calitate sa iti doresti sa te autodepasesti.

e un pacat sa iti doresti glorii nemeritate.

e o calitate sa obtii recunoasterea valorii…

TOTI ne dorim recunoasterea, putini o obtin, multi iti doresc doar banii ce vin la pachet.

cum sa separi virtutea de pacat intr-o lume in care totul e compus?

nu mai exista albastru clar, negru, alb, galben.

traim in lumea lui GRI!

lumea noastra e condusa de bani. oricat am sapa sub ei in cautarea sufletului posesorului, nu il vom gasi. pentru ca cei care fac bani si inca mai au suflet, il ascund.

il ascund de teama. de teama ca il vor pierde.

sau de teama ca le va fi gasit de dusman.

unii il ascund intr-un zambet afisat chiar atunci cand castiga mai mult. altii il ascund intr-un repros.

fiecare ne bagam sufletul pe unde ne incape, pe unde mai gasim loc in vietile noastre gri si pline de praf.

ne imbracam in haine colorate….din ce in ce mai colorate, pentru a pacali griul omniprezent…

ascultam rugaciuni, dar nu le rostim niciodata. visam virtuti pe care e greu sa le dobandim. barfim sufletele pure si gri.

„CEEA CE PARE BUN DEVINE RAU ATUNCI CAND E FOLOSIT LA TIMPUL NEPOTRIVIT SI FARA MASURA!”

foarte adevarat, prietene, foarte adevarat!

dar unde e masura? care e masura?

la ce ne mai putem noi raporta?

si timpul asta potrivit se vinde la chill (licenta poetica, repet) sau la gram?

nu, NU gram de ALA!!! gram de fericire, frate!

ar trebui sa mai scriu azi despre nicky, despre cum si de ce ne-am despartit inainte de a muri, dar nu, azi nu am chef!

sau despre alex…

cum fuge mereu si ma lasa sa il astept cu cafeaua facuta si vinul pregatit…

oare motanul mai e prin camera, dormind pe canapea, sau a fugit in bucatarie, in punga cu chipsuri, in cautare de bani???

ma intreb, frate, unde va duce totul…unde vom ajunge…noi si altii ca noi.

Sa mai bag un citat sau sa ma culc pe-o ureche?

bani, femei, tocuri, capra vecinului si alte alea…

banii ne schimba.

daca dam cu botu de bani brusc, sau nu chiar foarte lent, incepe sa ne miroasa a fripturi xxl…

daca nu ne miroase noua a nimic, cu siguranta o sa ii miroasa caprei vecinului a iarba mai verde.

si acilea avem due situatia:

1. aia in care capra sare gardu si rumega iarba.

2. aia in care capra se caca in curtea verde, nu ca n-ar gasi loc in alta parte, ci numa asa de ciuda!

cica de ce se muta castigatorii la loto pe alta planeta….apoi mai poa sa doarma bietu om cand brusc isi amintesc toate rudele ca-l iubesc?????

se sufoca omu de atata iubire si-si ia lumea-n cap!

tocurile…..tocurile cresc odata cu bugetul lu ala care le cumpara. pentru ca femeile care si le permit si singure, nu le poarta.

cu cat fusta e mai scurta si tocu mai cui, cu atat fraieru castiga mai bine…gagica e mai invidiata si prietenii sunt mai de cacao cu lapte.

tocurile mici sunt pentru femeile care nu tin neaparat sa isi afiseze achizitiile pe toate gardurile si posesiunile naturale prin toate parcurile.

banii ne cumpara fericirea, sau ne-o intretin. fiecare cum crede… cert e ca banii ne lasa fara prieteni.

te-ai astepta ca intr-o curte verde sa gasesti flori de „nu-ma-uita”, dar in locul lor, curtea e plina de capre. ale vecinilor. care mai de care cu motzu mai inalt…

„alte alea” sunt lucrurile „pe care banii nu le pot cumpara”, „alte alea” includ prietenii aia (prosti, cum altfel?) care te iubesc si cu si fara, care nu asteapta nimic si dau tot, care nu stau sub toc, care nu ti-a vecini si care, mai ales, stiu sa se bucure impreuna cu tine de „alte alea”…

(dupa ce am scris asta m-am gandit rapid la dulapu lu eu…phiuuuu, fuste lungi! pot sa imi beau linistita cacaoa cu lapte in curtea vecinului!)