Pur si simplu

Toata lumea scrie despre iubire. Mai ales eu. Nu ca e azi mega-chestie-trestie-importa(n)ta, ci pentru ca azi mi-a venit sa scriu.

Pur si simplu!

Ma intrebam, azi dimineata pe la un zece jumate, asteptand schimbarea culorii la semafor, cu muzica in urechea dreapta si cu vreo trei buchetele de ghiocei in mana stanga, daca mai exista iubire si prietenie neconditionata.

Iubirea neconditionata nu e atunci cand iubesti PENTRU CA….

….”pentru ca si tu ma iubesti”….

….”pentru ca arati bine”…

….”pentru ca ai”…

Iubire neconditionata e atunci cand iubesti PUR SI SIMPLU! Atunci cand stai si tu si te intrebi: „da, de ce?”…atunci cand te trezesti cu el/ea in gand, atunci cand adormi cu gandul la el/ea, atunci cand persoana iubita iti insoteste fiecare gand, cand iti alearga prin minte, prin vene, prin planurile de viitor.

Iubirea ne face mai buni, mai rai, mai fericiti, mai deprimati, mai prosti, mai intelepti, mai visatori, mai nechibzuiti…

Cat timp ne ia sa ne dam seama ca iubim??? Daca ne ia prea mult…inseamna ca nu!

……….

Prietenia neconditionata, linistea, pacea, intelegerea si timpul pe care prietenii adevarati ni-l ofera fara sa cerem nimic…

Da, traim intr-o lume condusa de interese, de goana eterna dupa bani, o lume in care uitam de noi, de sentimente, de oameni. Dar, fara prieteni, suntem singuri si goi. Suflete pustii, robotei prinsi ca hamsterii in eterna roata a vietii de zi cu zi. Nu ne oprim, nu privim in jur, nu intindem o mana…

……….

Ne temem! Ne temem de orice ne-ar putea scoate din ritm, de orice fisura in programul zilnic, de orice sentiment marunt si necontrolat…ne indragostim la comanda, ne casatorim ca „sa avem mai multi bani, sa platim o singura rata/chirie”, „sa intram in randul lumii”, „sa scapam de eterna intrebare a rudelor”, „sa facem copii…ca avem si noi o varsta”, „oricum ne e lene sau teama sa cautam altceva” sau „pentru ca era si timpul”…

Si uitam sa simtim, sa traim, sa fim vii!

Ne e teama sa recunoastem ca sentimentele mor. Ca sentimentele se nasc fara cele 9 luni de „sarcina”. Ne temem sa ne aruncam in necunoscut.

„Iubim” pentru ca e confortabil, caldut, cunoscut.

Ramanem intr-un cerc de prieteni cu care nu mai avem de mult nimic de impartit doar pentru ca „pe astia ii cunosc”, „oricum…m-am obisnuit cu ei asa cum sunt” si „ce, altii or fi mai buni???”

Ignoram, uitam, negam.

Refuzam sa iubim PUR SI SIMPLU!

4 prietene….

nu, nu e vorba nici despre o poveste cu blugi calatori si nici despre o poveste cu sex in oras (prea mult, adica:p)…si nici macar despre vreo bila neagra.

e vorba (acu si aici) despre o dilema a mea, cat se poate de reala, vizavi de 4 prietene (cat se poate de reale, care nu e eu in 4 situatii), care au cate o povestioara…

interesanta!

– prima, isi vede iubitul o data pe luna. da-l vede, e al ei, il are, il pastreaza, o iubeste.

– a doua, il vede o data pe saptamana. il asteapta, il iubeste, il viseaza, dar saptamanile nu-i apartindecat intr-o alta lume…

– a treia, il vrea, poate ca l-ar putea avea, il iubeste, il uraste, il alunga, il cheama, il vede o data pe trimestru…maxim. cred!

– a patra il cheama fara sa vina, il cauta fara sa vrea, il roaga nici ea nu stie ce, il vede in amintiri, nu-l urmareste niciodata cand el ii vorbeste, il vede unde nu este si il evita cand l-ar putea vedea.

o data sau de 2 ori pe an, viseaza la fel ca celelalte.

acum dilema mea ar fi cam urmatoarea:

CARE DIN ELE E CEA MAI (ne)FERICITA? de ce?

pare simplu? nu-i! pe bune ca nu!

cea mai simpla solutie…

-„pune-ti ideile in ordine…fa-ti o lista ca tot iti place tie sa scrii…ca sa fac asta trebuie mai intai sa fac asta…pentru care trebuie sa fac asta…”

„zi-mi sa iti scriu un roman pana maine pornind de la un cuvant si o sa ti-l scriu…numai nu ma pune sa fac proiectul, pt ca il urasc, ma enerveaza, ma deprima…”

-„pai, scrie romanul proiectului asta…imagineaza-ti ca te duci acolo in vacanta cu El si scrie cum ti-ar placea sa fie locatia!”

…..

ma intreb de multe ori de ce ma ajuti totusi. sfaturile de azi chiar au fost bune, ai dreptate, eu tre sa muncesc mai cu chef, toate alea…

…..

„eu sunt naspa, stii…nici macar nu am chef sa ma apuc sa lucrez la chestia asta!”

-„daca incepi asa, ca esti naspa, te afunzi si mai tare in butoiul tau…trebuie sa gandesti pozitiv…sa pornesti de la faptul ca trebuie si poti sa treci si de asta!”

…..

eu am ales intotdeauna solutia cea mai usoara

eu am fugit intotdeauna

am fugit de mine, de dentist, de sentimentele mele, de tot ce ma face sa ma simt mica si neajutorata.

ma simt mica.

inutila de cele mai multe ori.

mai am rabufniri de „MINE” din cand in cand, dar cam prea rare.

reusesc sa ma adun pentru cateva clipe, atat cat imi trebuie sa nu imi stric machiajul cu lacrimi, dar apoi cedez.

clachez…

…….

-„tie iti place sa o tii tot asa sa o faci pe victima, sa dai vina pe aia sau pe ailalta…cand te duci la culcare repeta-ti ca POTI face asta sau ailalta, nu ca nu poti!”

–„buna, ce faceti? ziceai ca faci o solutie, ceva…unde-i?”

-„pai, pe ea o ajutam…solutia e acolo…adica nu-i, e in lucru…”

„o sa fie!…ma duc si eu, va las cu ale voastre…te sun cand o sa am ceva!”

………

solutia cea mai usoara e pentru lasi.

pentru mine.

am fost lasa mereu.

plecand, vantul m-a facut sa scap un picur de transpiratie printre gene. n-a nins, a fost doar vantul de iarna.

solutia cea mai usoara pentru mine  sa ma inchid in universul meu imaginar, in care putini au putut sa patrunda si sa inteleaga cate ceva despre mine, sa imi trag plapuma peste cap si sa numar oi in timp ce imi imaginez ca asta o sa ma ajute sa dorm mai bine.

„tu esti uneori mai dur, vrei sa pari mai dur, dar ma ajuti fara sa stii, fara sa vrei chiar, uneori…”

solutia cea mai simpla e sa fug…

sa fug la birou intr-o incercare noua de a gasi o solutie grea la problema mea simpla, sa fug de data asta in sens invers, din plapuma afara, sa las dracului oile si somnul meu vesnic inutil si sa ma agat de o foaie de hartie.

„e simplu sa spui ca de azi, de maine, de nush-cand o sa te schimbi, o sa te apuci de treaba, o sa ai mai mult chef…mai greu e cand tre sa faci asta!”

– ” eu inteleg, ca am fost si eu asa intr-o vreme, dar trebuie sa vrei totusi sa faci ceva!”

……

de MAINE, o sa imi pun ideile in ordine! azi tre sa ma apuc de treaba…

solutia cea mai simpla e in noi insine, problema e ca n-o vedem niciodata.