imi amintesc…

…cum l-am cunoscut pe IAN….

–  era o dimineata senina, eram micuta si nu reuseam sa ma inchei la pantofi. in schimb i-am legat lui sireturile si am reusit. m-a pupat pe obraz si am topait…

– era o dimineata urata la scoala, aveam o multime de colegi noi. m-am uitat in jur si l-am vazut pe el. ochii ii sclipeau ca ochii unui saint bernard pe sub suvitele din breton…

– era o dupa-amiaza cretina de copil plictisit. cand au aparut ei…si brusc, anul meu a devenit mai frumos…

– era o seara frumoasa, cu eclipsa de luna, pe malul marii. eu daramam un castel de nisip si el ma privea. l-am zarit dar credeam ca s-a speriat de mine si de nervii mei, caci a plecat. ne-am regasit pe stanci. a venit spre mine zambind si mi-a aprins o lumina in suflet…

– eram la un bal al bobocilor si l-am zarit in multime: era cel mai inalt tip din incapere: blondut, cu ochi caprui-verzui…

– eram la mare, taversam terasa si el si-a ridicat ochii din supa si m-a privit cateva secunde.

– il priveam prin fumul discotecii si imi doream sa am atata curaj cat sa ii vorbesc. m-am dus la baie dupa el si am asteptat sa iasa…m-am fastacit si l-am intrebat daca ii place sa danseze…

– m-am trezit intr-o dimineata, dupa o petrecere ca admiram rasaritul din scaunul lui de birou, prin jaluzelele balconului, prin geamul camerei, reflectat in ochii lui caprui-inchis, in zambetul lui pe sub mustati si mi-am pierdut ratiunea…

-a stat la mine si, amici fiind, incerca sa ma faca sa il uit pe El…intr-o zi a plecat, dar nu fara a ma saruta in spatele usii inchise de la intrare. m-a sarutat si a plecat, lasandu-mi cate un beep de consolare in fiecare dimineata…

– cautam o baie, si, cum usa nu se inchidea prea bine, s-a oferit sa stea de paza…am simtit ca daca pot impartasi un moment stanjenitor cu el, am putea impartasi si o prietenie frumoasa…a devenit relatie, dar nu a durat prea mult…

– l-am zarit intr-o primavara in fata unui bar, am stat la aceeasi masa si i-am spus simplu: „mai stai!”…

– m-am trezit admirand felul in care vorbea la o simulare de interviu…si desi era departe de a fi genul meu, mi-a trezit interesul…mai tarziu ne-am imprietenit si a inceput sa caute ocazii de a-mi ajunge in brate…

– mi-a spus ca „ma vrea”…in viata lui, pe drumul vietii, alaturi…

– mi-a primis ca va traversa oceanele pentru mine. ca le vor traversa impreuna. ca va veni cu mine la greci. am fost fara…

– mi-a cantat despre lunile de iarna, m-a incalzit si mi-a facut masaj la talpi, i-am impartasit din experienta mea in schimbul inocentei sale, dar m-a lasat sa plang singura atunci cand mi-a fost greu…

– mi-a fost amic, si asa a ramas. ii povesteam pe mess ce ma durea si ma alina ore in sir. imi intindea mana sa imi dea energie, iar eu ma inseninam. stiam ca am un prieten bun…

– mi-a descris grecia in culori vii, mi-a aratat peisaje de vis si a fost cuminte ca un copil…

– a scapat berea din mana cand am aparut, iar eu am simtit un fior cand m-a strans in brate sa dansam. l-am privit in lumina lunii si luna mi-a soptit ca il placeam mai de mult…luna mi-a fost intotdeauna aliat. si dusman…

Asa l-am cunoscut pe IAN, acum mult, mult timp, cand eram amandoi tineri, inocenti si senini.

acum el e plecat cu afaceri, iar eu ma hranesc din amintiri, din mangaierea vantului si din povesti.

si Alex imi bate mereu la usa sa verifice ca nu uit sa il ascult, sa il hranesc, sa il alin.

el si motanul sunt realitatea mea cea mai reala…si miorlaitul de plus paros ma face sa insir crantanelele pe alaturi, cu telefonul in mana, cu numarul Lui pe ecran, si cu tigara umezita tinuta intre telefon si degetul liber.

imi amintesc de Alex si il chem la povesti. ii cer o tigara si imi amintesc de amintirile lui cu fete mai noi si mai vechi, in fotoliul meu confortabil si stingher, in casa mea mare si atat de rece…

let’s celebrate!

aseara io si ian trebuia sa sarbautorim…ceva….numai ca el fu nevoit sa plece in buci cu tac-su…afaceri!

dar mi-o lasat cardul si libertatea de-a iesi cu fetele unde vrem noi.

am dat cateva telefoane, ne-am echipat cu rochii lungi si chef cat cuprinde, am sutit cheile de la masina lui alex si-am tulit-o…

cand m-a vazut iepuru a ramas socata:

„fataaaa, da cum de-ai luat masina??? ce tareeeeeee! unde-i frati-tu???”

alex e la munte. cu sora lu iepuru ;p

numa ca ea nu stie, iar io nu i-am zis. a aflat singura. de la mia. ca aia nu-si tine gura neam….

aaa, da, si au plecat cu masina lu iepure…muhahaaaaa

cand ne-am vazut toate 3 ne-au picat fetele reciproc. eu eram deja la volan si nu se vedea mare chestie din outfitu meu, dar iepuru pasea incet spre mine, ca o gradina de flori vibranta, cu un fluturas la gat si cu un aer de copila.

pe miutz am ridicat-o din zbor, de pe traversare:p

avea o rochie gri cu mov, lunga si sandale negre cu toc! am intrebat-o daca are febra, si, dupa ce ne-a asigutrat ca e ea, ca se simte ok si ca, la dracu, ii e foame, am pornit spre restaurant. faza e ca nu am halit in oras, ci intr-o gradina frumoasa cu flori si cu un rau, si cu copii care fugeau care incotro. era frumos. ca intr-o poveste de seara relaxanta…

socul fetelor a fost momentul in care au realizat ca le-am tras teapa, inlocuind la iesirea din casa rochia lunga si verde cu una bucata top cu flori asortat la una pereche de salvari negri de matase, furati intr-o seara de mai de pe la iepure.

iepure, cu rochia ei de copil parea mai tanara decat mine, desi, in mod absolut hilar, eu sunt pe la mijlocul distantei dintre ele…pe langa noi, miutz e un copchil ratacit…

pe la desert m-a sunat ian, sa isi ceara scuze si sa imi promita, ca de obicei, marea cu sarea.

am iesit din gradina pe 3 carari si iepure a vrut sa conduca, dar miutz a luat cheia si a intins mana dupa un taxi. era singura treaza, dar si singura fara carnet…deci tot degeaba!

si, cum miutz e tare-n taxi, nici n-a apucat sa fluiere ca a si rasarit unul. ne-a busit rasul, in timp ce incercam sa ne ingramadim tocurile si frezele rasculate in masina.

(deh, in decapotata n-ai tavan, freza rezista!)

pana sa ne revenim din criza de ras, am ajuns la terasa. in centru. nu aveam decat cardul si a platit mia.

am gasit o masa libera si ne-am protapit cu picioarele pe ea, studiindu-ne intens lungimea tocurilor.

m-am trezit brusc , la aparitia unui tip bine, si am inceput sa analizez situatia…iepuru e o bruneta frumoasa, de inaltime medie, cu un corp bestial si o privire blanda si misterioasa…nu i-ai da niciodata varsta pe care o are! e mai mare ca mine cu tot atatia ani cat ma despart de mia (sa-mi bag piciorul in jacuzzi ce faza!), dar pare mai mica. decat mine, decat ea.

miutz, desi mai tanara, e mereu incruntata si are felul ala sadic de a toca lungimile fustelor din  jur…vorbeste mereu cu barbat-su la telefon si e mereu stresata ca il supara.

iepuru e singura. a fost maritata cu un italian, dar a divortat rapid. „antonio, fa caldo” e doar o fateta a indivizilor…

individul inca o mai cauta, dar ea nu vrea sa il vada.

are o sora mai mica, combinata mai nou cu frate-miu, si un caine mare.

mult timp a fost obsesia lui alex, dar a inteles intr-un final ca ea il vede doar ca pe-un copil si s-a linistit.

mi-e dor de ian, dar mi-e ciuda. ma uit la tipul cu tricou bleo cu alb si rad. mia rade de mine si spune ca sunt beata. apoi se intreaba ce cauta cu noi, de ce nu e acasa sa vb pe mess cu soarecul ei. rad de ea si ii spun ca e gagica.  isi pune picioarele pe masa, acoperite de rochia lunga, si rade:

„voi beti si eu ametesc”

rad si eu. iepure se uita dupa tipul in tricou bleo:

„ce bun e, soro!”

scap paharul si imi amintesc de masina lui alex. il sun pe tata, si, printre hoote de alcool ii spun sa trimita pe cineva la gradina. tata imi raspunde ca stie, ca taxi-ul nu era acolo din intamplare si ca masina e acasa. ca eu sunt o destrabalata si ca trebuie sa o las mai moale, moment in care reapare in cadru tipul in bleo si incep sa rad ca proasta, in timp ce tata imi inchide.

„as lasa-o mai tare…!”

si iepuru rade, in timp ce mia rastoarna paharul cu piciorul…

ma suna tata si imi spune ca e ok, ca ii pare rau ca m-a jignit, ca am dreptate, ca ian e un bou ca a plecat si ca daca am nevoie de ceva sa il sun…ca imi da si cardul…

inchid si rad iar ca o proasta…si parca rade toata terasa…cu mine, de mine, cu noi…

maine o sa iesim la cumparaturi. ca doar am cu ce. tre sa sarbatorim!

mia se enerveaza si pleaca. nu-i zic nimic…imi place cum calca apasat, pe sandalele alea care ii taie pielea.

iepuru pleaca dupa ea.

frumoasa femeie, cu florile ei miscatoare! platesc si fug dupa ele…ma impiedic si rastorn o vaza imensa langa poarta.simt ca plutesc…tipul in bleo ma ridica si imi zambeste…dau sa ii multumesc in stilul meu, dar la masa de langa e gorila lui tata…

cad iar si ma ridica gagicile. am ajuns acasa razand. cu tipul in bleo. nu ma intreba cum…:p dar tata nu stieeeeeeee;p

azi, sarbatorim, maine e o alta zi!

ne mai auzim, sper!

:p

copii mari si copii mici

suntem copii de cand ne formam in burtica mamei si pana cand ne cuibarim pentru ultima oara in jurul pernei preferate.

nu crestem, ci doar ne schimbam.

nu ne schimbam felul de a fi, ci doar il cizelam.

invatam sa ascundem, sa lustruim, sa disimulam.

si, nu, timpul NU FACE NIMIC SA DISPARA!

cel putin, nu nimic important!

Noi, invatam sa ne descurcam cu amintirile, cu durerile si fericirile noastre trecute, sa le indosariem in zeci de foldere si subfoldere complicate, pentru a le accesa cat mai greu, dar NU, nu, le pierdem , doar le acoperim!

capriciile de bebelus le pastram la „maturitate” ca rautati.

ne imbrancim, piscam, lovim ca la gradinita. ne certam ca la usa cortului. ca la gradinita. ne param la tovarasha educatoare…fix ca la gradinita!

alti copii, mici, nasc …

in timp ce copiii mari, pierd…

unii copii invata sa jongleze cu viata mai tarziu, altii mai devreme…

important e ca si cei mai mici ajung sa invete la un moment dat.

unii raman copii. cu suflet de copil mor altii.

eu sunt un copil mediu: nu sunt mare, pentru ca nu vreau sa invat sa imi indosariez corect viata, dar nu sunt  nici  copil mic, pentru ca sufletul meu si-a pierdut stralucirea.

azi am aplaudat un copil mare; duminica am plans un copil mic-mic…

……………..

eu sunt un copil-Eu, ceva unic si irepetabil, pentru ca atetea aberatii nu pot incapea decat intr-un singur creier…

……………….

P.S.: oare cum ar fi sa ne tinem toti de manutze, sa gangurim si in loc sa ne certam, sa ne strangem in brate si sa ne pupam pe obraz, asemeni copiilor mici???

pentru cei pe care-i doare

prin partile posterioare,

cum ca cine si de ce

imi scrie mie bloagele,

venii cu raspunsurile:

1. nu sunt Miutz…pentru ca miutz nu si-ar afisa niciodata la status blogu’ personal. al ei e top secret!

2. da, colaborez cu cineva si scriem alternativ;

-precizez din nou ca nu cu miutz-

3. Senior Alex e frati-miu vitreg, fiul lu taica-su, insurat cu maica-mea cand noi eram mici.

4. mi-i drag, dar nu la modul incest, crescand atatia ani impreuna imi e mai apropiat decat mama.

5. eu nu am bani. tati are. si ian, dar nu-mi da mie, isi creste cainele cu banii lui, pe mine ma creste mami cu banii lu tati.

6. eu nu conduc o masina cul. alex conduce una! a mea e mai naspa, da tot buna rau!

7. evident de la tati.

8. eu locuiesc singura in apt.-ul proprietate personala (pe banii lu tati), care are 4 camere, si anume: una buca biblioteca, una buca living cu home cinema, un centru bucatarios foarte spatios si 2 sateliti cu rol de dormitoare…unul e al meu iar celalalt trebuia sa fie „pt oaspeti”…cum datorita lui ian nu am oaspeti (prea des)…e camera lui Alex.

9. alex sta cam 3/7 zile la mine. nu pt ca acasa la parinti n-ar fi cul (e fain, au spatiu, vere….), ci pentru ca se simte cam incomod.

10. tati e un personaj cul care a facut bani si a stiut sa ii pastreze, ca sa avem noi ce sparge pe rahaturi.

11. mami in schimb e o femeie modesta, de o frumusete aparte (crezi ca tati se insura cu oricine???), foarte iubitoare si sacaitoare.

12. alex lucreaza cu tati…part time. nu ma bag in treburile lor.

13. eu pictez, scriu si …shhhhhhh!!! ma ocup cu ceva ce imi aduce si mie bani de absorbante (hai, bine, recunosc…un pic mai mult decat bani de tampoane…poate).

14. ian locuieste singur cu javra lui neagra. (caine, nu femeie…din cate stiu eu cel putin…). suntem impreuna de atat de mult timp ca imi e si rusine sa recunosc…si nu m-a cerut de nevasta…inca!

(in schimb, daca mai era careva care nu stie, miutz e maritata de mult).

15. eu am un motan frumos, mare si lenes. urasc javrele, dar tre sa il suport pe-al lui ian, pt ca deh…e febletea lui...

16. nu ma uit niciodata la televizor in living. doritori???

17. nu, nu sunt suparata pe nimeni, dar baba de la 3 ma scoate din pepeni. azi il intreba pe nenea de la 2 de unde am eu bani daca stau acasa toata ziua..…shhhhhhhhhh!!!!!, „belea mare tanti, tine-ti gura!’

18. am cunoscut-o pe mica rasfatata (ailalta :p), intr-o vacanta. mi-a atras atentia rapiditatea cu care ii sarea mustarul.

happy?

nu, azi nu am chef sa scriu, doar sa telegrafiez. tre sa imi termin tigara ca mi-a cam incins degetele si imi strica naibii oja asta noua. m-am tuns si ian imi spune ca arat ca un caine. whatever, fiecare cu preferintele lui…

ce marca poarta masina mea pe centura? nu zic!

au revoir!

coincidente…

cine crede in ele, e invitatul meu sa se trezeasca!

eu nu cred.

totul are un scop, ca un joc de strategie f bine pus la punct.

nu, nu sunt obsedata (decat de control), nu am idei fixe (dacat intotdeauna din cand in cand0 si nu am baut nimic (de ieri pana azi, doar intre timp un picutz)…

o sa povestesc si povestea mai tarziu. e despre alex. cred. nush!

cand o sa imi revin o sa imi dau 2 palme si o sa zbier: mamaaa, frateeee, ce faza cul!!! :p :p :p

una scurta

vazui azi una buca masina cu una buca politzei inside. nu la volan, ci la pasager, cu hot-dogsu in mana, halind cu pofta muscacioasa.

ma holbai curioasa la numar si ma lamurii pe deplin: „is xx KUK”…

ole!

(la ora fixa o fi scotand capu-pi-geam si o zice „amenda, amenda, amenda”, iar la si-un sfert musca din hotdogs???)