tristetea

e cel mai rau dusman. ne roade, ne mananca de vii, ne arde din interior si ne uda obrajii.

urasc tristetea!

imi urasc tristetea intiparita adanc in ochii mei clari…nu pot sa o ascund, nu pot sa o alung…

si eu care credeam ca incepe sa fie bine…

Nora mi l-a adus inapoi pe Vlad. l-a salvat.

dar eu incep sa mor…si incep sa ard din interior, ca o scrisoare veche ce se aprinde l;a contactul cu aerul. (licenta poetica).

…………………..

stiu, dar nu pot urla, nu am cuvinte, am limba taiata. de durere.

…………………..

locul meu s-a risipit in cenusa si in fum si in umbra diminetilor urate si ude nu imi mai ramane decat vlad.

ce ironie!

……………….

imi caut pisica pe sub pat…si nu-i! in bucatarie? nu…

m-am mutat din nou in casa mea. e mare, rece, goala, trista. fara alex, fara ian. doar eu si copilul. nu stiu cat…o vreme…

cica e mai bine sa tin copilul izolat o vreme…ei, as! am plecat sa ma pot gandi.

……………….

il caut degeaba. cred ca mi l-au luat, sa il tina departe. sper sa mi-l aduca inapoi. sper!

vreau motanul meu!!!

si vinul….si serile mele de lectura tihnita. si masina lu alex, si pe alex…si problemele lui.

cu el ma distram, copilariile lui erau amuzante, ca o barca mica si albastra pe valul rasaritului…

pe unde mi-o umbla neispravitul ala???

……………..

pis, pis, pishu?

……………

mda…pisu pe scutec…

……………..

l-am adormit…e usor de pacalit. ca un copil :p. imi arde de glume.

l-am sunat pe ron sa imi aduca tigari. fumez pe terasa. si vin. si vine acusi. vine repede.

as da o tura cu masina, dar a mea e boring. rau de tot…

……………….

a venit, a plecat. beau singura..

imi amintesc de alex: „auzi, eu cred ca as putea sa fac sex cu ea si apoi sa discutam cum a fost…”‘. am ras maxim. rad.

aud telefonul, l-am lasat pe pervaz. nu ma ridic, nu raspund, nu exist.

……………….

vlad e singura mea realitate. iar el e mic si doarme. eu nu!

Anunțuri

ALEX, cu bune si rele

…asa e el!

e rau pentru ca ma ignora cu saptamanile, nu imi spune nimic, imi vorbeste dur/monosilabic/sec, nu mai locuieste cu mine, nu mai stiu nimic despre lumea lui, nu ma mai invita la plimbare cu masina lui (:p).

e  bun! pentru ca simt uneori o mana pe umar, calda si detasata usor, asa cum e el, asa cum sunt eu; e bine sa-l stiu prin preajma, totusi, sa il vad in oglinda si sa ma priveasca zambind.

e derutant…pentru ca trece de la cald la rece, de la rece la cald, de la dans la indiferenta si de la indiferenta la bucurie.

nu ma bazez pe un sprijin inainte de a cadea, ma bazez pe o mana intinsa sa ma ridice de pe scaun; nu ma bazez pe o forta care sa ma ridice de gluga si sa ma puna pe picioare (din nou), ma bazez doar pe o replica taioasa care sa ma faca sa sparg gheata de sub proprii genunchi si sa dau de balta rece a diminetii de dupa declin…nu ma bazez pe o doza de buna-vointa, ci pe o doza de ciocolata …

asa e alex, cu bune, cu rele, cu toate care-l definesc! si cu mine…cu mine pe post de repros postat pe o foaie imaginara.

Pam

nu, nu vine de la „pam-pam”, nu e cronica carco, nu e.

e doar un om care ma crede normala.

well, amuzant!

pam e o tipa frumoasa si desteapta, autoritara si blanda. seamana pe undeva cu iepuru…

draga mea, daca citesti blogul asta cap coada, ori intelegi si razi, ori ma intrebi si iti raspund sumar.

Ian are dreptate cu o faza: filtrez totul prin propria sita, imi amintesc in ordinea mainii si scriu in ordinea cartilor.

nu te supara, dar aveam nevoie sa te includ in povesti.

alex…nu mai e prin zona…e mai greu.

si daca imi era drag ca ceara fierbinte cainele lui ian, cand il vedeam in reprize, acu ca mi-a refugiat motanul pe dulap, mi-e drag ca bufnita….

imi place sa imi bag mainile pan la coate in jocul asta de cuvinte si sa amestec… si ma roade rauuuu de tot sa vorbesc „incorect” (a se citi postul de mai jos)…

draga mea, dupa cum spune iepuru meu pufos:

„tu esti normala numa cand bei”-silva bruna sau cola-fara-alcool – important e sa ” ma imbat” cu ceva.

cu soare, cu cuvinte (bleah, ce haios suna), cu povesti…

lumea mea e complicata, colorata rau de tot si a naibii de bruna!

welcome to TERESA; have fun!

 

 

intrebare

intre mine si Alex totul merge prost. de la plecarea lui de anul trecut, nimic nu mai e la fel. cand el e bine, eu sunt trista. cand nu sunt trista, nu mai am rabdare sa il ascult. m-am rupt de el sau el s-a rupt de mine. nici eu nu stiu.

nu s-a schimbat, nu m-am schimbat eu. s-au schimbat doar nuantele relatiei noastre…

ca si cum viitoarea mea casnicie ar fi o rupere de lume, de universul meu banal.

ma ia peste picior, ba ca nu-i place rochia, ba ca m-am uratit, ca sunt grasa, ca am fata mai slaba, ca sunt prea batrana, ca n-am rabdare….

inainte ma amuza. acum ma plictiseste, ma irita.

tata se bucura. ii place sa ne vada independenti, fiecare pe picioarele lui…el nu intelege!

noi avem cate o parte uscata si in trup si in suflet. impreuna, ne completam bucatile lipsa. separat, simtim bucata lipsa.

mama nu se implica. prefera sa nu spuna nimic.

as vrea sa ii spun ceva lui Alex.

dar ce sa ii spun???

nicki, ian, alex si motanu

inca ma mai intreaba lumea pe cine am iubit/iubesc mai mult…

de nicki m-am indragostit grabit si lenes, in umbra unui nor, a unui castel de nisip intarit si a unui val ce m-a impins in bratele lui.

de ian m-am indragostit tarziu si fierbinte, in umbra unui pahar de sampanie varsat pe covor, a unui rasarit somnoros ce mi-a luminat zambetul.

pe alex l-am primit cadou la pachet cu familia, aiurit si vesnic tanar, in umbra unor lectii interminabile si a unor cafele cu lichior.

motanul mi-a sarit in brate intr-o dupa-amiaza, murdar si plouat, in umbra unui copac batran si a unor flori tinere, pe o insula mica si infipt adanc in amintirile mele.

iubesc rasaritul din ochii lui ian, la fel cum iubeam apusul in bratele lui nicky, mi-e drag alex si aproape nesuferit motanul…

pe cine iubesti TU mai mult?

gluma serioasa

ea sorbea cafeaua lent, fara nici un chef, dar cu inghitituri mari, punctand cuvintele lui; el vorbea distant, uitandu-se la film, nepasator la cercurile fierbinti ramase pe lemnul intunecat:

„sa stii ca nu tot ce spun e in gluma…”

-…posibil sa stiu sau cel putin sa cred asta…

„deci…vrei?”

-…sa ce?

„tu chiar vrei sa auzi fiecare cuvant de cate 3 ori?”

_da, spuse ea zambind fugar,…asta vreau….

„deci?”

-deci…unde, cand, care-cum???

el incepu sa rada zgomotos si ea se ridica: -de ce razi? ce vroiai sa spui asa comic?

„e prea tare…nu-ti pot spune…” si rase din nou.

ea se infurie, apuca cheile de pe masa, sorbi ultima gura de cafea si se indrepta spre usa: -imi spui sau nu?

„nu!”

-spune-mi!

„bine…iti spun….cand o sa fim in pat…!”

ii arunca o privire taioasa si deschise usa: -plec!

inainte insa de a reusi sa mai faca vreun pas, el se repezi si o prinse in brate. se rasuci, incercand sa scape, el o prinse de incheieturi si ii spuse:

„uita-te la mine…”

cuvintele ei intarziau sa apara. isi trase incet mainile din mainile lui, ii prinse  capul intre palme si il saruta pe frunte: -suntem doar prieteni si atat!

se rasuci din nou spre iesire.

„daca as fi vrut sa iti fac rau,  as fi facut-o!”

-stiu!…

si-a luat cheile si a iesit.

…”sa ma suni diseara!” i-a strigat Alex sprijinit de  tocul usii, in timp ce ea a trecut zambind pe langa mine….

de ce a plecat Alex?

…m-a intrebat Iepuru acu vreo 2 zile…

as fi vrut sa ii pot raspunde, dar nici eu nu stiu sa explic.

nu pot spune ca ne-am certat, ca m-a suparat, sau ca s-a saturat sa imi faca mizerie prin casa…

nu cred ca nu ii e dor de serile noastre sau de tv-ul meu misto…

Alex a plecat din cauza unei relatii. nu sta nici cu parintii, nici singur.

nici cu femeia.

nu pot spune ca nu am fost de acord cu aventura lui, dar nu mi-a placut.

nu a plecat pentru ca nu am fost de acord, ci pentru ca nu i-am interzis nimic, pentru ca toata viata noastra impreuna i-am permis orice, pentru ca nu l-am parat la parinti, pentru ca pedepsele mele erau simpatice, pentru ca ar fi trebuit sa avem discutii mai scurte, discutii mai lungi, sa il invat cate ceva despre viata.

pe asta s-a bazat tati. eu il echilibram pe el si el pe mine. tata nu „mi-a luat” apartament, tata „ne-a luat” locuinta, casa.

„acasa” la noi era mereu lapte in frigider, vin in bar si un motan pufos prin zona.

masina mea zace in garaj. nu are nici un fun sa ma plimb singura, sa imi folosesc propriile chei, sa le las pe masa, sa ma uit la ce filme vreau, cand vreau, de cate ori vreau, sa ma culc si sa nu ma trezeasca nici o „serenada” matinala…

uneori imi spun ca se va intoarce, cu coada intre picioare, cu motanul sub o aripa, cersind atentie.

mai gasesc cate un e-mail cu mesaje comice, dar nu si biletele prin frigider…

alteori incerc sa ma conving ca e baiat mare, ca se descurca singur, ca intr-adevar nu are nevoie de nici un ajutor si ca voi mai apuca si eu sa trag nitel de volanul masinii lui decapotabile…

vacanta

m-am intors si io ca lenesa, la jumatea saptamanii si ma laud…

fusei in excursion cu ian si cu alex.

fara caine (muhahaaaaaa), fara motan (sniffff) si fara bani. eu, adica.

fuseram (fuseseram nu mere) si noi ca omu, la mare. nu a noastra, nu a lor, nu a voastra.

la marea cuiva, pe iahtul cuiva, cu problemele noastre comune.

iepuru si mia s-au intors mai devreme de pe la marile lor (una-n grecia, alta-n croatia) si s-au intalnit fara mine…

din cauza lui alex nu mi-a tihnit vacanta cu ian. din cauza lui ian, nu mi-a tihnit relaxarea in familie. se cearta incontinuu pe tot felul de prostii.

am vrut sa il cuplex pe alex cu o fata de pe iaht, dar n-a mers.

am ajuns intr-un port, la mama naibii, si a coborat sa-si caute un breloc-suvenir. era vesel si ma bucuram de viitoarea ora de liniste si pace, cand, din senin, s-a oprit brusc. m-am ridicat sa ma uit dupa el si l-a vazut cazand. ian si capitanul au fugit dupa el.

a avut febra 2 zile.

cand le-amsunat pe fete sa le povestesc au zis ca nu ma cred, ca ori delira el, ori deliram eu…

ne-am intors, cu bine, dar sunt obosita…

as vrea sa plec undeva, departe, numai cu ian, dar nu pot!

diseara ma duc acasa, sa am grija de frati-miu si sa o mint pe mama.

fetele ma invidiaza pentru iaht (bleah, nu-i al lui ian si cu atat mai putin al meu!), pentru ian (greu de inteles ) si pentru parintii intelegatori si simpatici (mai ales tati)…iar eu, EU le invidiez pentru libertate si pentru vesnica lor tinerete sufleteasca…

sunt inca in vacanta. cu ian si cu alex. cu ian ma vad mai tarziu.

SPA de luni

lunea e o zi anosta, zic eu, spun angajatii, se plang prietenii…

lunea e ziua in care iepuru are treaba, mia are draci, mama nu vrea sa faca placinte, tata pleaca in delegatii, alex vine la mine.

alex vine mereu cu aceeasi poveste, in care (cred ca din greseala doar), mai schimba din cand in cand personajele…

cand nu e Ea, e Ioana, cand nu e Ioana, E sora lui Iepuri, cand nu e sora, e verisoara….

…iar eu il ascult de fiecare data, cu un pahar de ceva in mana, cu tigarile alaturi, cu o cafea inceputa pe masuta neagra, cu picioarele stranse sub mine si cu mana libera mangaind suvitele carliontate ale fratelui ratacitor.

imi e drag sa il tin asa, sa il alin, ma linisteste pe mine, imi calmeaza furiile si dorurile nebune, ma duce cu gandul departe si ma face sa zambesc a tinerete…

Ian ma intristeaza si ma infurie lunea….nu e niciodata dispus sa iasa, sau cel putin, nu cu mine…, e ofuscat si nelinistit.

alex e un ghem de nebunie pura, inchis intr-o mutrita inocenta, dar sarmanta.

e mai destept decat mine, nu inteleg niciodata de ce trebuie sa auda de la mine, lucrurile pe care le stie el mai bine…ma simt de multe ori mama, nu sora mai mare, il simt ca pe un copil ce trebuie ocrotit.

as vrea macar sa il pot feri de tot ce e rau in lume, dar eu nu pot, iar el nu vrea…ii place sa traiasca in suspans, in nelinisti, in doruri si dureri ciudate. alex e un om al drumului. nu ii place sa stea prea mult pe loc, e mereu agitat, in cautare de ceva-nici el nu stie ce-, undeva-nici el nu stie unde-, atat timp cat stie ca mereu va exista un „acasa” in bratele surorii singuratice…

ma intreaba ceva de Ian, ii spun ca ne-am certat iar si ca de data asta nu il mai iert asa usor. imi ia paharul din mana, se rasuceste si se uita in ochii mei :

„auzi, tu il mai iubesti???”

incep sa rad, si sorb din cafeaua veche, uitata si rece: „ihi”

imi da vinul inapoi: „bea, caci treaza aberezi!…”

rad din nou si il ciufulesc. pe marginea canapelei se infiinteaza motanul meu paros si alex incearca sa il prinda de coada.

ma simt ca o mama cu 2 copii: unul care miauna si altul care miorlaie!

alex are un semn din nastere pe frunte…o mica cicatrice aproape invizibila, ascunsa uneori sub buclele mai lungi. incerc sa nu ma gandesc, dar imi e ciuda pe cicatricea aia ca ii marcheaza chipul fin si tanardevin constienta de sirul primaverilor mele cand ma gandesc la tineretea lui si a fetitelor pe care mi le fataie pe sub nas in fiecare poveste.

am cunoscut cateva si personal, dar nu m-au atras cu nimic…in afara de Ea…Ea, era o treaba buna! din pacate, ERA si atat!

nu imi mai place vinul, ii spun sa se ridice, sa ma lase sa merg in bucatarie sa imi torn altceva, dar ma prinde de mana si ma intreaba de ce sunt asa de buna cu el.

rad din nou si arat spre poza lui tati.

nu ma crede!

se agata de piciorul meu, ca un lenes, si ma roaga sa ii aduc si lui ceva bun. imi scutur piciorul si il refuz. aud un „zdup” nervos si vad motanul zburlit cum fuge spre dormitor: l-a prins de coada.

pana sa ma intorc, copilul meu o zbugheste pe usa, strigandu-mi ca ma pupa si ca se intoarce tarziu…

dau animalul jos de pe perna si ma intind dupa o carte. mi-e somn. mi-e lene…

si mi-e dor de Ian…

S.P.A.

ce inseamna frate literele astea???

am intrebat shi io ca omu, si uite ce mi s-a raspuns:

– Soare, Plaja, Apa;

– SUPLIMENT de PASIUNE ABSOLUTA;

– Soareci, Pisici, Alte celea;

– supa de galuste, piure cu smantana si alte bunatati;

– Silva bruna, Perna moale si Acasa la ea;

– Suma Pasiunilor Ascunse;

– Spuma marii, Pasul verii si  Albastrul cerului;

– Sincronizarea Pasilor Algoritmici;

– Sinteza Prunelor Afumate…

…Toate acestea, in timp ce pentru mine, S. P. A. inseamna doar „Seara de Povesti cu Alex:p