Vanilla Sky

Titlu de film, pentru ca filmul asta m-a facut sa ma gandesc pentru prima oara la cat de fragila e viata, iubirea…si la cat de prosteasca e amanarea….

Si totusi, desi am fost cam singura din grup care a inteles ceva (mai mult) din film, nu m-am putut abtine sa nu aman.

Au trecut 10 ani. Fix zece de cand privirea mi s-a oprit pe o raza de soare, intr-o dimineata devreme, intr-o seara tarzie…cred ca m-am indragostit instant…ma impresionase de pe la inceputul serii. Paharul de sampanie varsat pe covor, zambetul, rabdarea, nebunia, chipul senin…

Nu imi doream decat sa traiesc, sa fiu vie, sa ma bucur de el, de viata, de primavara. Eram fericiti, nebuni, liberi printre cursuri, examinari si explicatii pentru parinti. Traiam un vis presarat cu ciocolata, surprize, capsuni si soare. Nu m-am gandit ca l-as putea pierde…nu m-am gandit ca timpul nostru infinit va fi limitat. Eram tineri si frumosi.

Si la orice intrebare despre sentimentele lui pentru mine incepeam acel joc cu „iti spun dupa”…”dupa ce?”…”dupa!”…

Mi-a spus de ziua mea, printr-un buchet mai mare ca mine. Apoi prin viu grai, in parc, pe-o banca…l-am pus sa repete, mai tare, mai tare si mai tareeeee…tot universul era al meu, iar soarele la asfintit facea ca cerul sa para desprins dintr-o poveste, desprins dintr-un film.

Omul meu drag imi curgea prin vene, imi dansa pe neuroni, imi facea fiecare por sa vibreze. Si nu i-am spus! Nu in cuvinte. Nu i-am cerut sa uite de sine in bratele mele, nu i-am cerut nici o promisiune, nu i-am insirat in versuri sau proza toate trairile si povestile. Nu i-am cerut decat bani atunci cand mi s-a furat telefonul. Mi-as fi dorit sa nu o fac, dar nu aveam alta solutie…

A mai durat o luna, cam cat programul de la facultate…apoi iubirea lui „s-a topit” de pe o zi pe alta. In timp ce eu fierbeam. (Povestea e mai lunga, dar e o alta poveste 🙂 )

„Amanarea placerii”…amanarea…ce prostie!

…..

Voi spune povestea asta in mii de feluri si de mii de ori, pana cand voi invata EU,  si vom invata NOI, si veti invata VOI, sa nu mai aman, sa nu mai amanam, sa nu mai amanati!

…..

Cate nopti am plans „dupa” el???

Cat i-am scris „dupa”? (doar vreo 3 carti…)

…..

Daca m-a iubit? Da! Poate prea putin, poate prea mult…

Mi-ar fi placut sa stiu, sa imi spuna intreaga poveste.

Atunci, nu „dupa”…

…..

O iubesti? Spune-i acum!

Il placi? Vorbeste cu el!

Ai o problema? Discuta!

…..

Teama de trecut, de prezent, de viitor, de greseli, de viata, ne transforma in umbre. In loc sa traim, gandim.

…..

Primavara isi asterne incet peste noi cerul de vanilie…cat vom mai astepta? Pana va fi prea tarziu???

Anunțuri

Femeile si banii.

Fratica, sunt satula!

Lupul moralist in blana de barbat se plange de oaie. Ba ca umbla dupa lupi cu bani, ba ca dupa tapi cu….barba.

Dar cine sustine curentul pitiponc ? Nu cumva voi, fix astia care va plangeti?

Ce pana mea gasiti la smotocitele alea? Extensii care iti raman pe degete cand o mangai romantic, unghii false infipte prin buci, sani pe care nu ii poti atinge ca le strici pozitia???

NU TOATE FEMEILE FUG DUPA BANI!

FATUCILE alearga dupa fraieri de muls. FEMEILE cauta stabilitate.

Un barbat capabil sa se intretina e un candidat pentru postul de tata, de „cap de famile”.

Ce-ati vrea? Sa fugim dupa fraieri care-si beau timpul prin crasme?

Femeile care se respecta isi aleg barbati care se respecta!

Sa bat si cuie, sa spal pe jos, sa fac mancare, sa spal si vase si sa aduc si bani in casa in timp ce individu doarme, bea sau bombane intruna… imi pare rau, dar NU!

Am fost acuzata de fatucile infestate cu „capra-vecinita cronica acuta” (licenta poetica), ca alerg numai dupa….cum le spuneai, draguta, „directori”??? Pentru ca un amic era sef la resurse umane intr-o firma oarecare, pentru ca un fost prieten era multumit de postuletul lui caldut si nu prea si pentru ca „actualul” (la vremea respectiva) avea masina si (juma de) casa ???  Miiishto!

Nu, draguta, si alte fatuci/ indivizi ofticati, dupa cum spuneam mai sus, FEMEILE CARE SE RESPECTA vor STABILITATE.

Si nu, stabilitatea nu se reduce la a avea un copil ca sa tii un barbat sub papuc. Stabilitate inseamna iubire, puterea de a sta in picioare si capacitatea de a-i oferi unui copil conditii decente de viata!

De ce ma seaca virusul caprei nebune? Pentru ca traim intr-o „societate” condusa de dorinta de a pune etichete, de barfe si de spirit de turma.

Cand o sa invatam sa gandim singuri o sa observam ca Doamnele si Domnii nu umbla cu tona  de aur la vedere, nu isi parcheaza masinile scumpe in fata intrarii la mall si nu isi lasa averile prin baruri si saloane de „infrumusetare”.

Intre timp, ma duc sa-mi mint copilul ca oamenii sunt buni!

 

scutece si usturoi…

de ce/ cum/ de cine sunt facute reclamele….se vede cu ochiul liber. sau nu. de pinde de post…

sau de pRost.

ala de le face, ala de le urmareste, al de le urmeaza…

1-a durere de cap: CUM MAMA MA-SII SA SPUI INTR-O RECLAMA LA ABSORBANTE CA „NU MAI TREBE’  PUSA VATA PESTE„…?????????????????????????????????????????

alo, doamnelor si domnisoarelor…lamuriti-ma si pe mine, poa’ oi fi io a mai proasta din sat!….

ultima data cand s-a folosit vata la mine in familie pe post de altceva decat stergator de gheare boite, eram prin 1-4….

si nu ca mi-ar irita urechile a dracu de mult…dar daca mai pune vreouna din voi vata peste absorbant, acu, in 2012, o rog sa ridice 2 deste si sa recunoasca….

si sa imi explice si mie, leana ce-s io, cum pune vata si peste absu’ zilnic aplicat pe tanga…asta chiar as fi misto de „treininguit”…

…..

a doua durere: m-a „lovit” ashe mishto de am repetat faza vreo 5 minute incontinuu, ca la a’ cu fluturu…..numai ca aia fu’ mishto!….

ce esti tu?

– USTUROI!

dar…mirosi ca o floare….

sa-mi frec doua!

pe bune….

adica, printre altele,  daca la o petrecere io’ ma deghizez in ceapa (imi prind paru stil motz si imi trag un plovar cu guler lalau peste o maleta aiurea) tre’ sa put ca atare (de la clama, cred, ca a imbalat-o cainele lu’ Ian)….

si daca ma deghizez in reclama, tre sa put a prostie?

(pardon, uitasem: aia nu pute!)