draga iepure,

iti dedic acest post, ca urmare a discutiei noastre varziste despre leusteni, loboda si gulii guralive.

initial, adica aseara, vroiam sa il denumesc „altfel”. adica asa suna titlul.

pentru ca intotdeauna, noi toti, ne dorim sa fim altfel, sa ne stea freza altfel, sa avem alt fel de viata, alt stil, alt salar, alta masina, alta piscina (acilea e fiecare cu posibilitatile din dotare-si la propriu si la figurat)…si niciodata, da fix niciodata, oricat ne-ar scoate viata in fata nefericirile altora nu vrem sa credem ca NOI, DE FAPT, suntem fericiti!

noi le avem pe toate. toti impreuna. ce am eu cu ce ai tu face o bila.

o ceapa nu face, ca aia poa sa degere si nu mai e bun (a)!

bila noastra cu bila lor fac 2 bile.

care fata de NICI UN GRAM DE BILA, e o treaba misto!!!

tu, animalutz mic si pufi, ai fluturasi prin poienita aia a ta in carele locuiesti, in timp ce la mine in poienita zboara vulturu…sau liliacu…naiba, stie :p

ne dorim de multe ori sa avem TOTUL..totul asta, totul ala, totul alalalt….

te-ai uitat vreodata in oglinda? (later edit: era sa scriu ceva porki apropo de iepurasi pufoshi, muhahah, ask me in particular)

in dulapul meu, in frigiderul cam pustiu (dar plin de dulce), in balconul plin de cursuri si in camera plina de praf e un univers la care multi abia aspira. eu nu aspir niciodata. mie imi place asa, prafuit. e mai rustic.

in timp ce compuneam ceva mai cul (ce evident am uitat de la coada pan’acasa) mi-ai aparut in cale, fix cand ajunsesem la partea cu „iepure…”.

mi-am scos castile din urechi, mi-am bagat in blanita zambetul de miutza si ne-am pupat (?sau nu ? batranetea, draga!). ti-am povestit ca tocma ma gandeam la tini si tu ai ras. si-ai plecat. s-am plecat shi io. si, la traversare, din blanita de pe barbita mi-a scapat zambetul si a fugit in sus, spre semafor…

daca ar fi asa simpul: sa te gandesti la cineva, intens, dar neobsesiv si sa-ti apara in fata instant, as cumpara ganduri-la-plic! pe bune!

(permite-mi aici o paranteza triunghiulara in vita-de-varza despre faptul ca tocma ma gandeam la, si a si sarit din tufis!)

sa schimbi 3 cuvinte cu cineva drag e o chestie cul…cand 3 cuvinte devin 3 randuri, deja e marfa….iar cand treci de 3 ecrane, deja e poveste…

o poveste cu iepuroni si verze de import, cu excursii peste curcubeu si vise de ieri.

dragul meu iepure, noi avem felile de varza marcate. ne-o fi foame, dar n-avem frigideru gol!

Anunțuri

the little black

alex locuieste din nou cu mine, vine ca motanul, numai cand e trist, am mai povestit faza asta…

a venit cu o sticla de tarie sa imi povesteasca despre cum a vazut-o azi pe „Ea”.

ma mir ca o mai recunoaste dupa atata timp, dar el ma lamureste lenes, invartind paharul pe masa: „ii stiu mersul pe de rost. paseste intr-un fel al ei, ca un fel de rata trasa de coada. acum e blonda, dar buclele sunt in acelasi loc in care le stiu, are aceleasi maini cu unghii aranjate, desi acum sunt false, ii ghicesc personalitatea din haine. poarta aceleasi culori. a imbatranit, dar e tot frumoasa…”

s-a intors dupa ea, din masina lui decapotabila, dar l-a trezit claxonul celui din spate. nu putea sa intoarca, nu putea sa opreasca…dar nici sa mearga mai departe nu era in stare.

de ce-ar fi oprit? ce i-ar fi zis?

„hei, what’s up?”…..?? asta???

pentru alex, Ea e pisica neagra, animalul ala ingrat pe care il iubesti, dar il urasti ca ti-a taiat calea, vrei sa il mangai, sa il tii in brate, dar ti-e frica de ghinionul pe care il poarta in priviri…

i-ai miorlai vreo 2 la ureche, pe o banca, in vreun parc, dar ti-e frica de motanul „Al Mare”…

……

acu o ora l-a sunat, am raspuns eu, iar ea cu o voce tremuranda a intrebat de el. i-am spus ca invata si ea s-a scuzat si a inchis.

el doarme. in bratele mele, cu motanul lipit de talpi si cu mana dreapta intinsa spre paharul de pe covor.

daca o sa ma intrebe, o sa ii spun ca nu era ea. ca a visat totul, ca am baut ca porcii si am debitat prostii…

caci Ea e mica lui pata neagra de pe creier.

…………..

iarta-ma, alex, poate vei intelege mai tarziu!

schimbari in bine

(nu e despre politica, ati nimerit gresit! acolo numai in rau se poate…me sorry…)

inca din copilarie tot aud eternul „te-ai schimbat in bine”…

hmmm…

oare chiar m-am schimbat?

m-oi fi ingrasand, oi fi slabit, oi fi albit, dracu stie!

dupa ce am intrat la facultate, toata lumea simtea „schimbarea” (probabil aroma de bere cu vodca le era binecunoscuta tuturor si, deci, devenind mai „de-a casei”, era „de bine”…

apoi il gasii pe Ian si iar sarira unii cu schimbatu’ asta: ‘draga, te-ai mai implinit, te-ai schimbat in bine!”

io stau, beau, si ma intreb prin ce s-o fi traducand schimbarile astea, or fi niste fraze seci bagate de dragu conversatiei, o fi o formula de salut, sau, poate, fiindca, deoarece, asadar si prin urmare, m-oi fi tot schimband incontinuu…

da, pana cand?

adunat pan acu m-am imbunatatit de atatea ori incat am ajunsun fel de „Sfanta Teresa”…

sau nu???????

aaaa, da, uitasem: scriind aceste randuri, m-am schimbat (iar) in bine!

(deci nu pot fi Sfanta…)