prost

nu imi dau seama daca in ultima vreme scriu prost…fiindca scriu prost sau scriu prost…fiindca scriu numai prostii…

am un post pe teava, dar nu vrea sa iasa.

de cand a plecat Alex, motanul meu e nitel constipat si nu se mai urneste de pe fotoliu.

pe Ian nu-l sun. desi ma simt ca matusa natura expirata intr-o zi cu soare de metal…

imi beau cafeaua de seara la un film.

prost si ala!

Anunțuri

punct si de la capat

alex vrea sa se mute. adica sa imi elibereze camera pe care o ocupa in house-ul meu…

crede ca e timpul sa fie baiat mare si sa isi linga singur ranile.

nu stiu ce sa fac. pe de-o parte, mi-a ocupat destul serile, livingul, bucataria, garajul…mi-a invatat motanul sa fie nesimtit…mi-a murdarit covoarele…

dar de pe partea cealalta a apartamentului….ei bine, se vede cam gol…

sa ma reobisnuiesc sa traiesc in 4 camere, singura, cu un motan bland, sa am covoarele albe, sa nu imi mai verse nimeni nimic pe jos, sa nu mai am urme de pahar pe masuta, sa am toate cartile la locul lor, loc in garaj…si o singura masina la dispozitie….

ian mi-a spus sa il las sa zboare, isi poate purta singur de grija, dar nu stiu….

imi va fi dor de el. am incetat razboiul psihologic, sunt ani de cand nu mi-a mai spus nimic rautacios.

dar ian are dreptate. e baiat mare….se descurca singur…

Mana de maine

ma uit la palmele moi ale lui Ian si ma intreb daca au fost vreodata aspre…

de cand il cunosc e mereu „pufos”…reprezentantul clasei din care face parte. omul biroului, al negocierii, al actiuniii usoare, dar al deciziilor grele.

Ian nu isi lustruieste masina, nu o spala, nu o repara. pune mana pe telefon si vin altii de i-o rezolva…

Ian nu duce gunoiul. gunoiul se duce singur (asta e ca sa semene cu chuck norris:p)

Ian nu alearga decat la sala. se intretine. frumos. dar fara efort!

cand am ramas blocata in lift, Ian a chemat un vecin.

ieri a fost luni si am stat cu Alex la povesti. mi-a povestit istorii noi, dar pe care deja le cunosc prea bine…

Alex crede ca poate reinventa roata, inainte de a schimba cauciucul. Dar isi schimba singur rotile. si lustruieste masina mereu (de aia imi place sa i-o fur!) si imi schimba becul in living.

intra in casa mirosind a garaj, imi sperie motanul si imi lasa urme pe parchet, pentru ca Alex are mainile aspre. sunt mici si fine, dar palmele au textura periei de animale:p

ma uit la palmele mele rozalii. nici eu nu schimb becuri, nu calc, nu matur, nu spal (eu, ci masina), gatesc rar, nu car sacose (tati sa traiasca, ca mi-a dat bibiua!), iar frecatul ness-ului nu face bataturi…ce mai, maini de femeie pufoasa…

aseara am iesit cu baietii la o bere si Ian mi-a spus ranjind ca nu o sa pot prinde paharul  cu ghearele mele…Alex a ras si i-a spus ca o sa mi le taie cand dorm…am intins toti trei mainile spre pahare si atunci (tre sa precizez ca nu eram la prima bere…) m-a palit intrebarea:

A CUI E MANA DE MAINE???

a lu ginerica de birou sau a lu nea alexe din fundu garajului???

le-am ars cate un dos palma jucaus carcotasilor si mi-a scapat cu voce tare ca mana de maine e a fetelor cu bani…

DOAR ELE isi permit un pat atat de mare in care sa incapa  un mecanic, un afacerist si sa mai aiba si ele loc sa doarma!

(faza salutata de jumate din populatia barului!)

cine a fost langa tine?

…cand iti era rau?

…cand nu aveai nimic?

…cand nu aratai bine?

…cand nu stiai incotro sa mergi?

…cand nu puteai dormi?

…cand ai fost bolnav?

…sau cand ai avut un examen greu???

cand imi era rau, langa mine ai fost Tu;

cand nu aveamnimic, langa mine a fost Ea;

cand aratam ca naiba, langa mine a fost Vanitatea;

cand nu stiam incotro sa merg, langa mine a fost Muzica;

cand nu puteam dormi, langa mine a fost Telefonul;

cand ai fost bolnav, langa tine am fost Eu;

cand am avut un examen greu, langa mine a fost Curajul…

Tu m-ai ajutat sa privesc inainte chiar si atunci cand am privit inapoi.

Ea m-a ajutat sa traiesc atunci nu vedeam sensul vietii.

Vanitatea m-a ajutat sa fiu dorita.

Muzica m-a ajutat sa imi doresc  sa pot merge din nou.

Telefonul a fost singura punte dintre noi.

Curajul s-a pierdut insa  prin coridoarele deschise ale facultatii…a zburat pe singura fereastra deschisa si a trantit-o cu zgomot in urma lui…curajul meu a fost egoist si las.

Din Lasitatea mea curajoasa se naste un gand mic:

Tie cine ti-a fost alaturi in toate si-n nimic?