intrebare

intre mine si Alex totul merge prost. de la plecarea lui de anul trecut, nimic nu mai e la fel. cand el e bine, eu sunt trista. cand nu sunt trista, nu mai am rabdare sa il ascult. m-am rupt de el sau el s-a rupt de mine. nici eu nu stiu.

nu s-a schimbat, nu m-am schimbat eu. s-au schimbat doar nuantele relatiei noastre…

ca si cum viitoarea mea casnicie ar fi o rupere de lume, de universul meu banal.

ma ia peste picior, ba ca nu-i place rochia, ba ca m-am uratit, ca sunt grasa, ca am fata mai slaba, ca sunt prea batrana, ca n-am rabdare….

inainte ma amuza. acum ma plictiseste, ma irita.

tata se bucura. ii place sa ne vada independenti, fiecare pe picioarele lui…el nu intelege!

noi avem cate o parte uscata si in trup si in suflet. impreuna, ne completam bucatile lipsa. separat, simtim bucata lipsa.

mama nu se implica. prefera sa nu spuna nimic.

as vrea sa ii spun ceva lui Alex.

dar ce sa ii spun???

Anunțuri

definitii, intrebari, citate

ma enervez cand nu reusesc sa inteleg unele chestii…

acu, un nene anume m-ar intreba ce inteleg eu prin „chestie”…

no, apai, „chestie” e o treaba de aia de rimeaza cu „trestie”, cuprinde cam tot ce vrea muschiu meu sa integreze in cuvant, exclude tot ce poate fi introdus prin alte parti de cuvinte…

bunnn… avansam:

ma enerveaza sa nu inteleg pe ce lume traim, sa ma simt ca ultimul „lostolez” trezit in viitor, nestiind daca propriul trup e al lui sau e un inlocuitor de ultima generatie…

def: „lostolez” = ala de se uita prea mult la serialul de pe axn/prima (eu ma uit concomitent pe cele 2 posturi la seria…pare-mi-se…5/3…pentru ca 5 e inainte de 3…in aceeasi zi, dar ca ora zic).

mi se intampla de cele mai multe ori sa raman cu mancarea nerumegata-nu ca nu as mai fi animal ierbivor, pentru ca asta sunt in general-ci pentru ca ma izbeste cate o replica in cap ashe di tari, incat imi zumzaie urechile toata noaptea…

nu zic, aud si chestii dragute

dar tot pe moale imi cad…

def: „replica” = raspunsuri la intrebari, intrebari intrebatoare, cuvinte pe care imi face placere sa le aud, sau nu, chestii de perplexitate mai mica sau mai mare, fraze bulversante, treburi cu agonii, trestii fara zahar (astia cand o zic, apoi o zic frate!), cuvinte seci, prea scurte, prea inguste, prea acre… etc.

acu, pentru ca in explicatia explicationist-abolutionista de mai sus se inghesuie si-si dau suturi in c…ratita prea multe cuvinte „noi”, sa facem o mica analiza-neexplicativa, direct pe text:

-” nu imi mai scrie, pentru ca ma bulversezi…”

-„ agonia asta trebuie sa inceteze…”

– „si acu ce vrei sa facem???”

– „nu stiu!…”

-” zilele tale frumoase  au fost si ale mele…

-” trebuie sa plec…”

– ” te-am lasat liber/a, sa fii fericit/a….”

si lista ar putea continua…

suna ca o discutie intre un el si o ea? ca o discutie luata cu „copy-paste”, litera cu litera, din acelasi loc, din acelasi timp, dintre aceeeasi 2 oameni???????

ei bine, doar pare a fi!

pentru ca singura definitie pe care o putem da noi vietii este urmatoarea: „nimic nu se pierde, totul se transforma!”

in altceva, in alta dimensiune, in alt timp, cu alte cuvinte, intr-un haos deplin!

def:  „eu”= acea parte a vietii unui om care ramane acolo, in timp ce toate celelalte trestii trec pe langa el, micul fisier uitat intr-un sertar obosit, in care e cuprinsa esenta unei fiinte trecatoare, singurul raspuns la intrebarea care il macina pe fiecare, oricare ar fi ea…