La mine pe blog

la mine pe blog, iarba creste cat casa. capsuna cat pepenele si rosia cat autocarul.

la mine pe blog, iarba e verde, vara e senina si placuta, iarna abia adie vantul si cade cate-un fulg.

la mine pe blog, timpul are un ceas al lui, unul de ala frumos asortat…bleo cu mickey mouse…ba, nu! de fapt e de ala cu ursuleti maronii…

la mine pe blog, viata mea e cat de personala si cat de publica vrea muschiu meu. (ala de-i zice pe la unii „inima” -care are, ca multi umbla fara!)

la mine pe blog, ma bat cu zmeii, cu morile de vant, cu pretul la caise, cu inghesuiala din mertan si cu aroma de creier ars degeaba.

la mine pe blog, e un univers intreg…mai mult sau mai putin viu, mai mult sau mai putin albastru, mai mult sau mai putin inghitit de altii.

la mine pe blog, sunt doar eu si timpul meu liber. si sunt atat de nesimtita incat imi permit sa le spun lucrurilor pe nume (atat timp cat le pot numi cumva…), sa nu am reclame si sa nu fac reclama…

la mine pe blog, imi place sa imi construiesc ideile in forme geometrice. pentru ca am urat intotdeauna matematica…dar ma fascineaza prismele… (era sa spun „neregulate”….dar unii poate nu intelege ce trebe’)

la mine pe blog…puteti sa ma iubiti, sa ma detestati, sa ma injurati, sa ma ridicati in slavi sau sa ma ignorati. fiecare dupa cat il duce capul! sau muschiul ala de i se spunea „inima”…

Dotari: creier

Sustin si eu diverse teorii cum ca universul nu e infinit, cum ca exista lumi paralele, timpul e o chestie fara cap si coada clar definite si altele de genul.

dar…am probleme cu axioma care precizeaza ca toti avem creier. pe bune!

daca am avea toti creier, parintii nu si-ar mai abuza copiii, elevii nu ar mai ataca profesorii, profesorii ne-ar invata „carte”, primarii ar fi destepti si cinstiti, nu am mai vota ca oile la schimb pe mici si bere, blondele (alea care este adica….tre sa precizez ca stiu si exceptii) ar contrazice bancurile, politistii la fel, economia ar functiona ok, fanii nu ar mai pupa in cur orice cantacios de 16 ani sau vedetaciune de hartie, nu ar mai sta toti barbatii cu limba scoasa de un cot cand apare una sa cante in chiloti si ciorapi cu gauri, nu ti-ai mai omora prietenul de o viata doar pentru ca nu gaseai un loc mai bun de pus cutitu la pastrare, nu s-ar mai fute toate proastele fara protectie ca sa isi omoare apoi pruncii (foarte frumos numiti pe la teveu „produsi de conceptie”, nu mi-ar mai bruia inteligenta reclamela la absorbante preste care pui vata, la usturoi care miroase ca o floare sau la „mister vine prietena din anglia, imbracata frantuzeste si care vorbeste pur romaneste”, „nora pentru mama/mireasa pentru fiul meu” nu ar exista in grila vreounei televizuini, otv nu si-ar mai primi licenta, nu ar mai plati nnimeni 12 mil caldura pe o luna la un apartament cu 2 camere pentru  ca ase zice domnu de la firma cu repartitoru’ si am gandi dracu’ cu propriu creier. ala din dotare!

trebuie sa ne spuna altii cum sa gandim?

sa fim o haita de atac fara creier?

doar pentru ca asa zice unu sau altu la care i s-o sculat pe partea gresita?

pana nu demult ma credeam prea desteapta pentru vremea mea…

mi-am dat seama ca de fapt sunt prea proasta: astept ceva ce nu se va intampla niciodata. astept sa vad oameni care gandesc de buna voie si nesiliti de nimeni. astept sa vad unul care se revolta impotriva turmei.

de ce nu am idoli?

pentru ca nu gasesc un piedestal suficient de mare ca sa incapa pe el idolatrizatu’ si toata ceata de tampiti care-l pupa-n cur!

…………….

hai, agitati-va ca ma iau de Aia, de Ala sau de Alalalt….

ca-l reconoasteti din descriere…

numa sa precizati din care…sunt foarte curioasa in care il incadreaza creierul vostru….ALA DIN DOTARE!

Alba-ca-zapada si cei 7 pitici…

(nu, nu e o poveste pentru copii, ci e o poveste despre niste adulti care au incetat sa mai creasca)

Viata mea a fost mereu un basm…

nu pentru ca ar fi fost frumoasa si plina de finaluri fericite, ci pentru ca am fost mereu fugarita de Vrajitoarea-Cea-Rea. Oricat am incercat -ani la rand- sa descopar cine se ascunde in spatele marului otravit, nu am aflat niciodata.

Si vrajitoarea din povestea noastra a luat uneori infatisarea tatalui meu vitreg, apoi s-a transformat in tatal lui ian si apoi a fost un caine urat si balos.

A trecut o groaza de timp si simt nevoia sa rup vraja ce m-a legat de NICKI. a murit si tot ce mai e acum intre noi se rezuma la vise, praf si stele…

toti oamenii au piticii lor. eu am avut 7.

si locuiau, asemeni cantecului, pe aceeasi ramura, in acelasi copac: inima mea.

era cam aglomerat…asa ca am chemat-o pe cenusareasa sa faca putina ordine.

dupa 13 ani, inca il mai aud pe NICK cantand pe creanga lui, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. si ian e langa mine si ma asteapta sa sar. sa sar in bratele lui, sa sar in lac, sa sar pur si simplu.

si drag mi-e ian, ca soarele dimineata, ca raza ce ma trezeste si imi mangaie nasucul, dar nu pot sa cobor din pom cu poza lui NIK agatata de glezna.

imi mai e dor de NI, si de tacerile noastre atat de pline de cuvinte, incat nu am fi putut vorbi nici daca am fi vrut…pentru ca aveam oprite in gat mii de litere…prinse de buze, sute de zambete si zeci de clipe de soare ce ne sticleau in priviri sub lumina blanda a lunii.

Noi doi am trait o poveste. pana la ora 12, cand, in fuga calestii, cu vrajitoare pe urme, cu rochia sfasiata in bucatile de parbriz, cu mainile reci, bostanul ma durea ingrozitor si ambulanta a venit greoi. Ian imi zambea dimineata si pentru o clipa de tacere am crezut ca e N, ca a venit sa ma mai vada o data, poate ultima oara, dar nu era el…

Si am plecat in bratele lui Ian, fara sa mai pot privi inapoi, cu picioarele goale, cu sufletul amar si cu pumnul inclestat in jurul unei pietre.

…………..

Mi-au spus „Alba-Ca -Zapada” cand m-am nascut…pentru ca eram cea mai frumoasa fetita din maternitate…sau cel putin cea mai alba.

Si mi-au facut-o cadou de aniversare pe mica vrajitoare.

Si unde se putea ascunde mai bine decat in sufletul meu???

Multi imi spun ca vrajitoarea sunt eu insami….cu pielea mea alba si inima mea acoperita de praf negru.

TU ii crezi?

………………..

Am 7 pitici pe creier. si Pam mi-a spus sa ii dau afara…pe rand…cate unul. Si o sa incep cu tine!

…………..

Esti pregatit?

Esti primul?

azi ma enervati!

toti cei care nu intelegeti ca a trai inseamna mai mult decat a manca si a bea

toti cei care nu intelegeti ca un anotimp nu poate fi constant

toti cei care ii judecati pe altii inainte de a va uita in oglinda

toti cei care va cumparati rahaturi ieftine de care nu aveti nevoie, doar pt ca sunt ieftine!

toti cei care nu au timp sa asculte

dragi pitici de pe creier, azi ma enervati toti!

incep sa intru in somaj brainiac

adica incepe sa imi cada fisa cam greu…ma intreb daca se mai vede ca am fost blonda.

corectez textul din 2 in 3 cuvinte…deci se vede.

mi-am tras un cub rubik. ieftin, desigur, ca sa continui ideea lui „x” despre bani.

amestecat, ca era ultimu, si pesemne il rotise tot omu inainte sa cumpere unu la „first hand”.

am citit tutoriale de rezolvare rapida.

degeaba!

vopselele astea de par nu mai sunt cum erau odata!

cu vopsea de oua in schimb mi-am facut unghii „la comanda”…

am inceput sa completez si 2 caietele de careuri-care-se-dau-supliment-la-ziuru-cu-castigu-lu-mama-care-inca-mai-spera-spre-bucuria-lui-x-care-isi-intareste-ideea-despre-avere.

rezolvai un careu de 90 minute in 30, cu tv-ul deschis pe „date my mom”… (deci, categoric, sunt blonda!)

dupa care trasei cu ochiul la partea cu rezolvarile corecte.

era alta!

da pun pariu ca a mea-i mai buna!

incep sa intru in somaj brainiac…tre sa imi schimb vopseaua!