Never think and tell

Am chef sa scriu despre o stare anume, dar nu imi iese…

Nu stiu sa exprim ce imi umbla prin minte…e un amestec de iarna, de amintiri cu vin fiert, de luminite aprinse, de lingurite pentru scos fructele din cana, de beri inghetate, de miere si de scortisoara….

Am o stare de rau, si de bine. De exaltare si de calm. Vreau sa scriu despre prieteni, prietene, clipe de ramas-bun si bucuriile revederii…dar tot ce las in urma tastelor sunt vorbe reci, neclare, mult prea ordonate pentru a fi pe placul meu.

Ceea ce ma indeamna sa scriu, ma opreste sa imi pot transforma ideile in randuri…

Prietenii iti umplu viata si iti golesc mintea, ti-o umplu de ganduri, de randuri, de glume, de stele. Prietenii iti golesc sufletul de lumini cand te lasa cu ochii in soare, plantat sub lumina lunii sau prins in butoiul cu melancolie.

„Prietenii buni te incurajeaza sa intri in piscina, prietenii cei mai buni te arunca in ea”…

E prima oara in cei 35 de ani ai mei in care nu pot scrie ce simt…poate din respect pentru cei care ma respecta prea mult…sau din teama de cei care ma iubesc prea putin…si incerc sa  apelez la vechiul meu truc, la micile povestioare din trecut(ul altora), doar ca nici asta nu merge.

„Never kiss and tell”…scria pe tricoul unei fete…

Eu nu ma pot abtine…dupa o intalnire frumoasa, saream in scara blocului, saream peste balti prin ploaie, dadeam ultimul meu leu la un copil sarac…scriam, ascultam muzica, dormeam visand, retraind, analizand, razand, simtind…

Dupa un prim sarut, uitam sa mananc, mancam in nestire, visam, exersam pe mana, saream, mergeam ascultand muzica, ma rataceam, zambeam si asteptam….urmatoarea intalnire.

Dupa o seara frumoasa, asteptam…

„Never think and tell”….pentru ca un cuvand, un gest nepotrivit, la momentul nepotrivit, la intensitate prea mica sau prea mare….e un dezastru!

Prieteniile se pierd cand simti si spui. Iubirile se pierd cand spui ce simti de fapt. Si ratiunea dispare la prima urma de sentiment…

Un ramas bun in statia de autobuz, o imbratisare un pic prea lunga, un sarut pe obraz ajuns pe jumatate de gura, o privire furisata surprinsa intr-un zambet, o idee rostita in acelasi timp, o scurta inecare a simturilor in parfum, un mic moment de panica atunci cand esti singur, fata in fata cu provocarea, un gest sfidator, un zambet strengaresc, amintirea unei strangeri de mana, emotiile aparute in cele mai banale momente, un compliment sincer si suav, o gluma care iti usuca instant lacrimile din coltul ochilor, o mangaiere, rasul complice, NEVER FEEL AND TELL!

Totul e magie pura, pana incepi sa vorbesti despre ea!

Respectul pentru cei din jur, teama, teama de esec, teama de urmari, teama de a simti, de a fi, de a avea, teama de gandurile altora, incertitudinea…toate astea strica bucuria unei emotii.

Micile bucurii ale vietii, micile accidente care ne duc pasii in directia corecta, micii pasi in directia gresita, fericirea unui copil in ochii unui adult, sentimentele vii ascunse in cuvinte si gesturi moarte.

…..

Never kiss and tell!

Singurele secrete pe care suntem in stare sa le pastram ne au ca protagonisti…nu putem promite nimanui tacere absoluta, pentru ca sta in natura noastra sa ii judecam pe altii.

…..

E bine sa spunem ce avem de spus, sa simtim ce avem de simtit si sa traim ce avem bucuria de a trai…dar, pentru ca realitatile se termina mai intotdeauna prost…ne refugiem in vise, in ganduri, in randuri, in sfaturi si pareri, in intrebari fara raspuns, in nopti fara somn, in sticle fara fund, in cerul fara stele, in viata fara emotii, in canoane si reguli, in rautati si fuga de la locul faptei…

Poti trai magia, fie ea de o clipa, fie ea de o viata. Poti construi castele din nisip durabile (secretul e sa le mai uzi din cand in cand), poti muta marile si muntii, poti sa fii sincer cu tine insuti…sau poti sa stai, sa te inchizi in turnul tau si doar sa apari si sa zambesti fugar de le vreo fereastra…

Sunt vie si imi plac oamenii vii, dar…

singurul loc in care nu ajung „regulile societatii” e universul meu interior…

asa ca….

Never think and tell!!!

 

 

mici greseli si mari efecte….

mici greseli si mari efecte,

vin in versuri, vinuri fierte…

iesi la soare, razi la luna,

nu sunt bun si nu-s nebuna….

 

toate curg si vinul-i dulce,

mintea in prezent te aduce,

vinu-i fiert si mintea clara,

stele incep sa rasara….

 

nu e cer, si nu e nor,

nici durerile nu dor,

nici nu zbori, si nici nu stai….

si in palma un zambet ai…

 

te gandesti…nu mai gandi,

cand din cana vei sorbi,

vei simti racoarea serii

si caldura primaverii,

 

fiindca-n palma ta deschisa,

alta lume sta inchisa…

razi, si iarna o cuprinzi,

si, din zbor, doi fulgi mai prinzi.

 

trece iarna, viata trece,

palma ta ramane rece,

dar in pom ramane aprinsa,

o lumina calda, stinsa…