Sufletul, intre povete si ganduri

„Sufletul are nevoile lui” …spunea omul din luna.

Sufletul meu are atatea povesti, incat mi-ar trebui o rubrica de cate 2 ore ca sa le insir doar titlurile…

„Datoriile fata de suflet ar trebui sa fie cele dintai…”

Sufletul meu e dator la altii. sufletul meu se ridica pe baza de imprumut de zambete. sufletul meu zboara cu pene din aripi straine. sufletul meu danseaza pe acorduri diverse si sufletul meu e viu si zglobiu si nepieritor.

TU spui sa ne pierdem sufletul pentru a-l regasi mai apoi. Eu spun sa ne pierdem ratiunea, sa ne urmam sufletele. Un altul va spune ca sufletul nu exista, nu e palpabil, nu e materie.

Sufletul e un fluture care ne tremura in gat cand vorbim, sufletul e o oglinda in care trupul nu se vede niciodata. Sufletul e acel ceva ce ne trimit un zambet spre buze cand ochii nostri se ridica incet sub ochii frumosi ai caldurii umane.

„Sufletul e o fiinta creata…”. Avem nevoie de suflet pentru a gasi o scuza slabiciunii mintii, pentru a da un sens atractiei inexplicabile care ii apropie pe prieteni, pentru a nu parea prosti atunci cand uitam ratiunea in alt buzunar…

„Suflete pereche”? Suflete create pe acelasi tipar, ganduri in oglinda, fraze compuse de doua minti, simtaminte tradate prin gesturi mici si fragmente de timp fara spatiu. Omul are nevoie de explicatii. Pentru tot. Despre tot.

Si atunci dam vina pe suflet, pe soare, pe stele, pe eclipse. N-avem curaj sa numim ganduri. dam vina pe suflet. el vede, el cere, el cheama.

un suflet impacat e o minte limpede, cu povestile scrise si cu ochii calzi.

capacitatea de analiza umana trece de ochi, de suflet, de minte…

nu e coerent ce spun eu aici, dar nici nu ar putea sa fie!

ascult o emisiune despre suflet si opresc fundalul sa analizez. fac operatie pe cord deschis si scot din minte aceleasi refrene eterne: soare, luna, mare…

Nu, sufletul nu e corect! dar, „fara suflet nu exista viata!” – cugetare religioasa, dar perfect exprimata…

Si nu citesc randurile ce-mi ies din mana pentru ca scriu cu sufletul, si mana mea e doar un picior de balerina pe un fir de par.

Fara suflet, motanul meu ar fi doar o mobila de birou si eu…doar o baba senila!

 

 

Anunțuri

Poveste cu inceput si fara

Ok. sa scriu normal o poveste, fara versuri, fara metafora pufului, fara cercuri.

ok.

o sa scriu. dar apoi o sa o citesti. tu, ei, voi, toti o sa citim povestea mea si eu o sa ma rusinez de ce scriu iar ei or sa rada.

sa scriu?

sa scriu din suflet dupa ureche, sa scriu o poveste pe care vantul mi-a lasat-o pe umar?

sa scriu o poveste despre oameni, despre asteptare, despre viata, despre iubiri si impliniri, despre aterizari si decolari din suflet, despre exemple, despre idei, despre iubire?

tu, vantule, imi inspiri povesti, dar nu-ti pot scrie tie. caci vant se fac povestile mele si in desert se pierd!

sa ii scriu marii albastre si lunii de mare? i-as scrie. dar lupul urla la luna si mana ma doare si coltii ii simt pana-n suflet!

si ii povestesc poate soarelui de ce marea ma cheama si ma atrage, de ce valul imi uda piciorul, de ce dupa vant intorc gatul alene, de ce ma poarta parfumul diminetii departe si de ce am obosit sa alerg dupa vise?

sa scriu fara sa schimb oamenii in stari, starile in cuvinte si cuvintele in spada?

nu pot! nu stiu sa scriu fara sa ascund in versuri povesti nesfarsite si nu stiu sa scriu de la un capat, organizat. nu stiu sa asez povestile in ordine si timpul in sertare si paginile in viata.

de unde sa incep?

cu cine?

cu mine!

eu…eu sunt o mana ce alearga peste taste visand ca sare pe stanci. si vad piciorul mainii mele sarind din nor in nor, peste valuri, peste scoici, peste fire de nisip. si s-a oprit din dans sa culeaga o idee. o lasa jos si se invarte pe foaie…si foaia e o seara de vara cu foc pe malul marii, cu pescari la rasarit, cu doi copii frumosi si prosti si cu ani multi de povesti nepovestite.

si piciorul pe care imi sprijin cotul stang e o stanca albastra. si unghiile rosii sunt poezii dintr-un volum prost.

perdeaua de la geam e o rochie de bal si e aspra si lunga si ma impiedic in ea de cate ori astept printul.

si tastele fug si fug dupa ele sa le aduc inapoi sub degete, sa dansez peste ele si sa descriu trasee ciudate…

si sa scriu o poveste despre mine, despre tine, despre ei, despre suflet, despre viata…?

ca sa ma intrebi de ce?

ca sa ma intrebi despre cine?

despre cine sa scriu?

sufletul meu s-a retras intr-o bula de sapun si m-a bagat cu slapii in metafore…pana-n gat!

na poveste!

fara inceput si FARA.

mai vrei?

povesti in oglinda

candva, demult, inaintea erei noastre, erau doi prieteni, un baietel inalt si o fetita nazdravana…

si…din discutie in aberatie, fetita i-a spus baietului inalt ca i-ar placea sa il invite in oras.

baietul i-o raspuns cu blandete: „daca as fi vrut sa fii a mea, te-as fi avut de mult…”

…………

candva, demult, mai prin jurul erei curente, traiau o fetita zapacita si un baietel neastamparat.

baietelul o sacaia pe fetita toata ziua. fetita s-a enervat intr-o zi si l-a provocat sa o pupe.

baietelul i-o raspuns cu nesiguranta si ciuda: „daca vroiam cu adevarat sa te pup, te pupam de prima oara!”

…………

candva, mai incoa, prin zilele noastre, vorbea un baietel cumintel cu o fetita pierduta in spatiu.

fetita ii zambea dulceag si baietelului ii era teama sa se apropie. baietelul a prins-o in brate si a pupat-o pe obraji.

fetita a zambit pe umarul lui si i-a spus: „daca vroiam sa te lipesc de perete, nu ma opreau fastacelile tale…”

………….

undeva, putin peste clipa prezenta, un baietel frumusel si o fetita balaie or sa stea la o masa.

fetita o sa isi plimbe mana prin par si baietelul o sa rada incet. baietelul o sa o prinda de mana.

fetita o sa ii zambeasca sagalnic si o sa il intrebe: „daca vroiai cu adevarat sa fii cu mine, de ce acum..?”

………….

undeva, mult peste era noastra curenta, doi copii aiuriti si zanatici or sa se piarda in vise si-n ganduri…

baietelul o sa se invarta ca titirezul in cusca si fetita o sa urle la luna si la stele si la el.

si…baietelul o sa o prinda in brate si o sa spuna: „te vreau acum!” si fetita o sa il priveasca mirata si o sa rada. de el. de ea. de ei si de cei dinaintea lor.

de cei de dupa.

de cei care stau, care asteapta, care nu cred, care nu stiu, care nu-s hotarati…

or sa rada de vreme, de locuri, de povesti, de oglinzi, de superstitii, de lac, de mare, de curse de masini, de dansuri, de vise, de viata.

si or sa moara razand in timpul lor, pentru a invia in fiecare poveste, in fiecare personaj, in fiecare oglinda a unui sufletul pustiu, in fiecare fir de praf si in fiecare rand de poveste.

si fiecare poveste o sa inceapa cu un suras.

si fiecare suras o sa inspire o poveste!

sa-ti spun…

…si ce sa-ti spun?

ce adevar si ce minciuna

in brate sa iti pun?

……..

ma intrebi de ce…

de ce nu stiu nici eu.

nu stiu ce vrai, nu stiu ce vreu…

……..

sa ma gandesc.

gandesc la ce poveste?

oare o fi, oare mai este??

………

si ce visez?

si de-as visa ce vreu

sa vad in visul meu!

……….

si ce sa-ti spun?

sa-ti spun ce am visat?

doar daca esti nebun!

…………………………………………..

si-as mai lungi povestea…

la dracu, c-o lungesc!

dar nu gasesc povesti in ea sa povestesc!

………

si versu-mi vine alene,

si lenea ma cuprinde,

dar nu termin la naiba de insirat cuvinte!

………………………………………………..

sa stau! sa admir…sa vad,

prin ganduri sa citesc

si poate o usurare in ele o sa gasesc….

………….

te pomenesti pesemne,

ca ti-ai gasit cu cine!

cand mintea n-are stare…a scrie tot imi vine!

stiu

stiu ca nu esti fericit, ca zambetul tau e de complezenta.

e acelasi zambet amar pe care il port cu mine prin toate magazinele…

stiu ca privirea ta blanda ascunde tristete si ani de ganduri…

la fel cum mana mea ascunde iubire printre randuri.

stiu ca in ochii tai frumosi, ploua intreaga zi,

te vad prin nori, in fiecare noapte, dar nu ma pot trezi!

……..

sau poate razi! din inima, senin, si mi se pare doar

ca albastrul  vietii tale este un roz cam „noir”…

nu stiu daca sa plang cand ochii tai mari rad,

nu stiu ce porti in suflet, nu stiu ce porti in gand!

nu stiu de-i primavara cu raset de copil,

sau doar o acceptare a anilor ce vin…

……..

stiu doar ca imi doresc ca-n ochii tai cei mari,

sa fie primavara, din roua sa rasari…

nu pot sa intreb nimic, caci tot nimic raspunzi,

si-n negura tacerii, orice raspuns ascunzi.

nu stiu de fericirea chipul iti lumineaza,

dar mi-as dori sa pot sa iti trimit o raza!

 

 

 

Original

cat de greu e sa gandesti singur? cat de greu e sa gasesti o melodie numai a ta? cat de greu e sa fii original?

nu iti cere nimeni sa fii cu mine asa cum au fost altii, inaintea ta…

iti cer doar sa fii asa cum ai fost tu cu altele, in timpul meu.

daca ti-e greu sa simti ca iubesti, atunci nu te mai chinui!

daca iti e greu sa fii asa cum esti, nu te mai chinui sa fii altfel!

daca nu stii ce-i cu tine, nu imi mai incurca mie drumul degeaba!

e greu sa fii original cand te chinui sa fii.

e simplu cand simti!

30

„Pentru ca am ajuns in pragul celor 30 de ani de viata, de iubiri si dureri, simt nevoia sa spun niste lucruri:

– pentru toti cei care m-au acuzat de-a lungul primei tinereti ca imi caut un barbat cu bani…vreau sa va spun ca am cautat intotdeauna un barbat cu CARIERA, un om care sa fie in stare sa isi intretina familia (pentru ca pe atunci credeam ca pot avea copii si imi doream tare mult doua mogaldete puficoase). Din multitudinea de carti citita, ramasesem blocata pe ideea bratarii de aur. Bratara pe care imparatul o cerea ca zestre pentru fata lui. Si nu, nu e vorba de ABSOLUT nici o bijuterie… Pentru cei care nu stiu povestea (cam toti cei obisnuiti cu barfa si invidia), BRATARA DE AUR= CARIERA. Adicatelea, om muncitor, strangator (nu zgarcit!) si cu capul pe umeri (nu intre picioare sau intre coate la birt);

[si DA, am avut si prieteni mai saraci decat mine…noroc de talentu’ meu la referate de scoteam bani de un suc in „Pogor”…si am tot „scos” timp de trei ani si bani pt restantele lui si toate firele mele de par alb la suprafata. daca un fost prieten e „director de departament la nush-ce-firmulita”, un altul e „arhitect” si imi da tarcoale un „director de resurse umane”, nu inseamna ca „imi plac numai barbatii cu bani”. Poate ca barbatilor „cu bani” (burdusiti cu verzisori doar in  opinia ta, draguta) le-o fi placut de mine…doar POATE….]

– nu m-as numi „om de succes„, dar nici ratata nu-s! poate ca nu am ajuns in top, dar poate ca nici nu mi-am dorit sa ajung vreodata…poate ca mi-a lipsit sustinerea unui ANUME OM, sau poate ca doar mi-a placut mai mult sa traiesc decat sa imi fac norma utila de pile, cunoscuti si relatii. Si sunt multe lucruri pe care LE-AM FACUT.  Proiecte, rahaturi personale, activitati, prietenii PE BUNE, prostii….dar astea au venit DIN MINE. nu din exterior, nu din presiunea „SOCIETATII”, nu din obligatii.

– am avut multi „prieteni„??? well, se pare ca am fost agreabila. altfel, aveam o lista mult mai scurta….cu cati am facut orizontale? problema MEA! cati mi-au ramas prin preajma? problema LOR!

– de ce sunt prietena cu „fostii”??? pentru ca sunt un om normal (in anormalitatea mea) si pentru ca asa-mi place. si face bine la sanatate.

– sunt prea LIBERA? mahaaa….atat timp cat toti cunoscutii mei se cunosc intre ei…libertatea mea de miscare e un fel de „big brother”…altceva?

– sunt prea INDRACITA? well, recunosc…dar de aia ma si plac/ m-au placut majoritatea oamenilor care si-au intersectat drumurile cu VIATA MEA: pentru ca sunt (citat din toti) ALTFEL!

si atat timp cat „societatii” ii plac doar imaginile DEMO, io ma pis pe societate!

si totusi, INCA, am multi prieteni. hurrra!

– „marile mele realizari” (sau nu chiar atat de mari) ar fi ca am reusit in (doar :p ) 30 de ani sa adun cateva mari iubiri (si multe mai mititele), sa scriu (fara a avea curaj sa le public…INCA) vreo cateva tomuri groase cu si despre viata lui EU, sa fac o gramada de lucruri care imi plac, sa fiu incapatanata si sa nu accept compromisuri (well, am mai scapat vreo cateva…da din PROSTIE), am o casnicie care a trecut de 5 ani jumate, am un apartament cu 2 camere (fara balcon, da promit sa imi iau un iaht ca sa compensez aceasta lipsa), nu mai am nici o rata de nici un fel, la nici un fel de banca, am terminat arhitectura (si ea pe mine), am lucrat aproape 7 ani in domeniu (in general, fiind subapreciata, dar na…inteligenta tre sa doara in general…mai ales daca esti prost), am fost barfita la greu (UHUUUU, CE VIATA MEGA-COOL AM DACA VA DAU ATATEA SUBIECTE!), am fost invidiata de toata lumea care trebuia sa fie bifata pe lista de invidiosi (lunga a dracului de altfel), am dansat, m-am plimbat, am vizitat, am admirat, am visat, am mesterit doi ani la bijuterii hand-made, m-am imprietenit cu tata lumea care mi-o/m-o placut, am suportat persoane care abia ma pot TOLERA, am crescut serpi la san, am cazut in bot, m-am ridicat, am stat nitel prin spitale, am iesit, m-am certat cu doctorii, mi-am bagat picioarele in boli si cafeaua in stomac, m-am distrat, am petrecut, am fost fericita, am plans, am fost deprimata, m-am razbunat (nu cat mi-as fi dorit…dar bun si ashe…), mi-am pastrat principiile (nasol in ziua de azi sa ai principii….), m-am imbat zdravan de fix doua ori (prima ca sa vad cat pot duce si a doua just for fun), am avut in par cam toate nuantele de roscat (bonus ceva albastru, blond si saten ciocolata), am fost in vacante extrem de low cost (de astea imi voi aminti tata viata :p ), dar si in locatii scumpe de ma ustura bugetul, am mancat ca porcu fara sa ma ingras pan acu vreo 3 luni cand am luat brusc 3-4 kile…, m-am maritat din dragoste (pentru CURIOSI), si putin din prostie, mi-am neglijat destul de mult cariera ca sa imi sustin iubirea (asta regret nitel, but WHATEVER!), am facut oameni dragi sa sufere (FARA SA VREAU), am in sfarsit o chitara (nu prea cant la ea, dar  e frumos sa stiu ca o am, pentru ca mi-am dorit-o de mica), am citit foarte mult (de asta vorbesc asa „corect” uneori si greu de inteles pentru IT-isti….), nu stiu „noua gramatica” (ma scuzati, dar m-am scolit pe aia veche, in care vorbitul era logic), nu suport pitzipoancele, dar ma pot deghiza fara sa vreau in asemenea specimen, am fini de nunta (si de botez pe finu’), cativa prieteni 100% (RESPECT pt cine se simte vizat) si o gramada de procentaje nedefinite….am un cateloti drag tare (il creste soacra dar il consider al meu), momentan merg in doua picioare (ale mele -si frumoase de altfel!), am doua maini (albe, frumoase si aproape functionale…greu cu schimbarile de vreme), un cap PE UMERI, multe idei (idioate sau nu, macar LE AM si sunt TADADAAAAAMMMM….ALE MELE!), sunt nitel slabuta desi mananc foarte mult (si bine)….chestie pentru care fiecare numarator de calorie ma invidiaza in secret (sau nu), sunt irascibila (da ma doare in „bucs” de cine nu ma suporta…si da, X-ULEASCA, MA CRED PREA TARE…dar poate CHIAR SUNT! te-ai gandit vreodata la asta?????????? ), nu imi arunc banii pe saloane, pe masaje si pe genti de firma (si la dracu, ce bine imi sta in hainele mele fara etichete simandicoase!), ma plimb ca sa vad, sa descopar, pozez in draci (DAR DE DRAGUL LOCULUI,  NU AL POZEI!), plang usor (de draci, nu din slabiciune), iert dar NU UIT….sau uit, dar NU IERT!, sunt vanitoasa, orgolioasa si neam (hmmm…nu am probat personal informatia, dar asa umbla vorba) cu Hitler…(argumentul tau e invalid, apropo…), nu ma machiez cand cobor sa iau paine si nu ma plimb prin mall in haine de gala…incapatanarea vine la pachet cu (,) coarnele de taur, iar increderea in mine izvoraste din incapatanare…

– in rest sunt doar un om (A)normal…nu-i asa?

– „marile regrete” sunt numa’ 2: ca nu  am castigat la loto (iahtu’ ala nu vine muncind!)…si ca nu joc la LOTO (la dracu! saptamana trecuta nimeream 4 numere din 6)…

masina, stampila de arhitect si piscina din fata blocului sunt lucruri pe care din moment ce nu le am (INCA) inseamna ca nu mi le-am dorit (CU ADEVARAT)!

copilul…(ca sa nu incep povestea cu „te mariti-tre sa nasti instant”) ma limitez la a spune ca o sa vina cand o vrea EL sa vina.

Sunt sigura ca mai trebuia sa ma laud nitel, sa mai povestesc si sa mai fac nitica morala, dar imi este a dracului de foame si frigideru n-are bucatar inclus (INCA!), asa ca…” La multi ani” pt mine si „la have fun” pentru voi!”

……………..

„P.S.: Multumiri speciale celor ce mi-au purtat pasii peste gropi cand nu m-au mai tinut picioarele! [Bogdan (pt beep-urile zilnice la caderea din 2004), Ana, N.R. (pentru toti anii in care am avut un inger pazitor), F.B., M.B., (pentru toate cuvintele voastre frumoase, prietenie si caldura), Cel-care-m-a-facut-sa-zambesc si am stiut ca ii pasa chiar si cand a spus ca nu, M.O. (acelasi motiv ca cel anterior), Marius N. (in copilarie, m-ai facut fara sa vrei -poate- sa am incredere in mine), A. (pentru ca am trecut mai usor peste poveste, povestind despre ea), C. (pentru toate momentele insotite de ciocolata cu  „complimente din partea bibliotecii”….mai putin pentru tacere, dar iertat pentru magia paginilor frumoase), Sara (surioara de pe alte meleaguri), si celor pe care din graba si foame nu ii mai pomenesc pe moment!]”

MIA

care e Mai bun?

Prin  vise multe  zbori, caci ai aripi din mine,

Zilele iti sunt dulci si noptile senine.

Peste tot tu treci, ca ratele prin apa,

Caci raii insetati, din mine se adapa…

In libertatea ta, iubirea e o faza,

Si ochii tai inchisi nimic nu vor sa vaza.

Tu crezi ca valu-i lin si linistea deplina,

Si crezi ca viata toata e o raza de lumina.

Nu ai habar ca treapta, ce-o calci e mana mea,

Nu ti-ar pasa de mine, nici daca ai avea!

Tu crezi ca libertatea exista ca sa poti

Sa te slujesti cum vrei, de mine, de ei toti.

Da, te iubeste lumea, caci stii cum sa pozezi,

Dar ce-ti spune oglinda, in ea cand  te revezi?

Te aprinzi dupa iluzii, care vor tine o clipa,

Si ai uitat de unde ai alba ta aripa.

Nu iti intorci privirea, nu sunt de rangul tau,

Uitasi ca ridicatul a fost pe bratul meu…

In bula fericirii, nu ai loc pentru mine,

Ramas bun asadar, sa ai noroc straine!